Background Image
Previous Page  12 / 24 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 12 / 24 Next Page
Page Background

ROMANIANTIMES

Absolviri Fericite !

- câteva absolviri ale anului școlar 2018-2019

În fiecare an, luna iunie și iulie este împodobită cu sărbători. Un altfel de sărbători decât

cele cu care suntem obișnuiți în fiecare an: absolvirea copiilor noștri de la diferite școli,

diferite clase și de vârste diferite. Este o perioadă a anului care ne aduce bucurie în suflet

atât la nivel personal, de familie dar și din punct de vedere al comunității. Evenimentele de

absolvire sunt momente care ne unifică, sunt bucurii care ne adună împreună indiferent de

statutul nostru social sau religios. Sunt copiii noștrii care au muncit din greu de-a lungul

anului sau anilor, sunt eforturi care sunt răsplătite de obicei cu o diplomă sau cu un certificat

de absolvire, care poate conta mai mult saumai puțin în viață, dar ce contează cel mai mult

este ca copiii noștri să devină

OAMENI

. Oameni care să ne reprezinte pe noi ca indivizi,

ca familie, ca societate.

În Statele Unite, educația copiilor este una dintre cele mai importante subiecte ale vieții.

Părinții copiilor au în principiu 3 opțiuni majore de a-și educa copiii de la grădiniță până la

liceu: școala publică, care este finanțată din banii publici și în principiu este gratis pentru

părinți, școala privată care costă destul de mult de la 5-10 mii de dolari pe an sau școala

acasă, care costă mult mai puțin decât educația de la școala privată. Calitatea educației

copiilor depinde de la școală la școală, de la școală publică la școală publică, dar și de la

școală privată la școala privată. Școala de acasă este opțiunea unde părinții au cel mai bun

control asupra educației copiilor.

Sunt sigur că în luna iunie au absolvit mulți copii de la diferite școli, atât publice, private

sau școala de casă dar și de la diferite facultăți.

Ne-am dori să ne bucurăm cu cât mai mulți părinți a căror copii au absolvit o școală sau o

facultate. Ne-am bucurat de răspunsul unui grup de “homeschoolers” care s-au organizat

într-o asociație din mai multe biserici de diferite confesiuni religioase.

Astfel, la programul de absolvire al copiilor de la home school (copii care învață acasă)

din luna iunie au participat 12 absolvenți, dintre care patru au absolvit clasa a 8-a, cinci la

clasa a 5-a, și trei grădinița.

Acest grup a crescut la peste 20 de familii. Grupul a fost creat în 2013 ca suport pentru

familiile care au ales să ofere copiilor o educație diferită prin educația de acasă. Anul

acesta au sărbătorit a doua ceremonie de absolvire. Copii din clasele K, 5, 8 și a12-a au

avut oportunitatea de a fi recunoscuți și felicitați pentru munca grea și studiile terminate.

La serbare a fost invitat și Pastorul Senior al bisericii Philadelphia, Vasile Cinpean care

a avut un cuvânt de încurajare pentru participanți subliniind importanța muncii asidue a

copiilor care îi va pregăti pentru viață.

Exact acesta este scopul fiecărui părinte din acest grup de homeschool: să-și pregătească

copiii pentru viață. Pastor Vasile i-a încurajat pe copii și familiile lor ca să continue această

muncă, care de multe ori nu este ușoară.

Această sărbătoare de absolvire a fost un prilej de a crea amintiri noi și de a încuraja copiii

care muncesc din greu pentru a deveni buni cetățeni ai societății.

“Suntem foarte binecuvântați în această țară să avem acest drept de a preda lecții propiilor

noștri copii iar ei să învețe sub supravegherea noastră atentă” - a subliniat unul dintre

părinții care au venit la acest eveniment.

Având această posibilitatea și opțiunea de a face școala acasă, foarte mulți părinți au

renunțat la carierele lor profesionale sau chiar la timpul lor liber pentru a se dedica mai

mult pentru educația copiilor lor.

“Ne bucurăm să vedem progresul zilnic al studenților și suntem mulțumitori știind că ce

învață este bun, moral și adevărat. Nu predăm aberații, agende liberaliste sau propagande

socialiste, cum este la modă tot mai des în zilele noastre în școlile publice americane.

Avem libertatea să-i învățăm cum credem noi că este mai bine, ca părinți care ne dorim

ce este mai bun pentru copiii noștri și de multe ori avem ca dovadă realizările și succesul

acestora. Elevii noștri primesc note mari la examenele de stat și chiar depășesc cu mult pe

cei educați de stat în multe materii”, spunea un alt părinte.

Dumnezeu să binecuvinteze aceste familii în continuare împreună cu copiii lor cu

înțelepciune și sănătate!

Monica Man

”Am făcut Litere pentru că nu m-au plăcut Cifrele!”

Îmi justificam stângăciile matematice, ”splendide”, până la urmă, pentru că mi-

au deschis poteci spre cărți și oameni luminoși ca o respirare. Profesorii anilor

90 aveau ținută clasică, umor ales și o dedicare absolută. Îmi amintesc replica

dată unei colege de o profesoară , al cărei nume ne cam micșora pasul spre

sala de examinare: ”Draga mea, ți-aș da 5, dar mi-e milă de elevii pe care o să-i

înveți. Ei ce vină au?!”. Eram fericiți că ieșeam din sesiune, fără restanțe, prea

necopți ca să ne prindem că norocul pe subiecte era cotat doar la bursa luiAcum,

un noroc demonetizat pentru viitor . Poate că este multă informație în școli dar

ce devii, este, fără tăgadă, rezultatul acumulărilor aparent uitate. Pentru mine,

informația culturală este ca frunza peste frunză, care, în timp, devine strat solid

de ”cărbune”, combustibil pentru minte. Nu-ți mai amintești ce fel de frunză

era, dar te-ai mai luminat datorită ei. Limba română , ca element de identitate

al poporului nostru , însă, în acest registru, cam are de suferit. Lucrurile s-au

deteriorat , dovadă platformele social media, unde cuvântul scris dă măsura

faptului că pentru unii limba noastră-i o comoară în adâncuri ”prea înfundată”.

Îmi vine în minte o întrebare retorică. Ne mai considerăm un popor francofon?

Nu cred, din păcate, că mai suntem un popor francofon: suntem un popor cu

vocaţie francofonă, actualmente contrariată. De precizat că francofonia nu a fost

năzărirea câtorva bonjurişti chiriţeni. Ea îşi are fireştile rădăcini în latinitatea

noastră, căreia i s-a asociat în modul cel mai rodnic. Totul a venit spontan,

franceza a fost pentru română o grefă ideală. Dacă statisticile actuale prezintă

cam 70 % din elementele limbii române ca fiind “romanice”, cam 20 % din

acestea sunt socotite aport francez.

Şi ele n-au căzut ca nuca în perete. Puţine sunt cele încă percepute ca

“franţuzisme”, din moment ce a existat şansa integrării lor line în sistemul limbii

române. Se mai gândeşte astăzi cineva că verbul « a menţine » provine din

francezul « maintenir » .? Puțin probabil! Oare ce șanse mai are limba franceză

să nu rămână o limbă de salon într-un timp în care a nu şti engleza a devenit egal

cu a nu şti româna?

Acum, din păcate, franceza şi-a făcut datoria faţă de lume şi mă tem că va trebui

să plece . Nu va mai rămâne nici ca limbă de salon, pentru că saloane « în

vremea noastră, nu văz a se mai face».

După ce a participat, consistent şi cu brio la formarea limbii engleze (franceza a

fost vorbită timp de peste 300 de ani înAnglia, între cucerirea ei de către normanzi

şi izbucnirea Războiului de o sută de ani), după ce s-a menţinut ca limbă de

cultură, ca limbă internaţională a elite , după ce continuă să ne impresioneze

prin eleganţă şi frumuseţe, franceza îşi face acum, negreşit, bagajele. Nu mă voi

grăbi să deduc că nu mai există loc pentru eleganţă şi frumuseţe.

Dar ce se întâmplă cu limba română în acest context? Mai gravă decât dispariţia

francezei este însă pentru limba română invazia engleză.

Că engleza a devenit Limba Internaţională este azi un lucru evident. Dar că o

facem să se năpustească asupra limbii noastre celei latine, exact ca nuca în perete,

prăpădindu-i morfologia, sintaxa şi vocabularul, este la fel de indiscutabil.

După ce că şi-aşa mulţi români au mari dificultăţi de exprimare, decurgând fie

dintr-o insuficientă limpezime în idei, fie din lipsă de exerciţiu în prezentarea

acestora , nu ne mai lipsea decât să ne stâlcim limba, împestriţând-o cu

englezisme, care nu au nimic comun cu textura ei.

Alţii, înaintea mea, au semnalat fenomenul, arătând, de exemplu, că azi nu se

mai poate vorbi de « loc » sau « amplasament », ci numai de « locaţie » ca termen

acceptabil. Mai nou, remarc altă găselniţă, exprimările de tipul : « Aprecierea a

fost UNA favorabilă », « Soluţia e UNA acceptabilă », Efortul a fost UNUL

mare » sau, ca să conchid : « Formula e UNA recentă ».

Ca filolog, am o bănuială privind această formulare. În engleză, adjectivul e

invariabil (nu se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul) ; aşa încât, probabil,

din încercarea de a întări legătura lui cu substantivul, i se ataşează obsedantul

« one » : adică « a favourable one », “an acceptable one », “a great one”, “a

recent one”, etc…. Dar situaţia nu e deloc aceeaşi în limba română, unde inutilul

gest lingvistic menţionat devine emfază ridicolă. Oameni buni, să fie limpede:

engleza cea internaţională n-are NIMIC în comun cu româna, pe care n-o putem

împestriţa cum vrem, fără să ţipe, fără ca fenomenul de respingere a grefei să se

manifeste imediat.

Rogu-vă, aveţi milă de biata limbă română!

Azi, uşor de înţeles, engleza sclipeşte în ochii românului, înveşmântată cu tot

prestigiul occidental, cu valoarea ei de comunicare universală, dar lingvistic

vorbind, ea rămâne o haină total străină nouă. Ştiu, limba e un organism viu,

mişcător, unele neologisme sunt de neocolit, dar, tocmai de aceea, avem nevoie

de elemente viabile, nu de cârje strâmbe.

Iubesc foarte mult limba română, distanţa nu m-a depărtat de ea şi, când pe ea o

doare, mă doare şi pe mine !

Salvați biata limbă română!

Prof. Mihaela Gheorghe, filolog, autoare

SALVAȚI BIATALIMBAROMÂNĂ!