"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Moto: „Destinul conduce jumătate din viața unui om. Pe cealaltă o conduce caracterul.” (Alfred de Vigny)

„Pe termen lung, caracterul este decisiv pentru destinul unui om.” (Theodore Roosevelt)

„Trei lucruri arată caracterul unui om: cărțile, prietenii și cadourile.” (Horațiu)

 

Nu o singură dată în viață, m-am aflat la punctul de întâlnire al unor evenimente și evoluții fatale sau potențial letale. Spre deosebire de alții, eu am supraviețuit, deși post-traumatic. Ca și cum a fi în viață, întreg la trup și la minte, nu ar fi destul, am început să mă cam întreb de ce. De ce, după atâtea șocuri, fie ele personale, familiale, profesionale, naționale, etc., mai sunt în viață.

Viața spiritului fiind, desigur, mai importantă decât ceea a trupului, sau măcar egală în însemnătate. Aflarea răspunsului la o astfel de întrebare nu este ușoară. Dar este o manie a intelectualului, aceea de a crede, adesea prea orgolios!, că în toate există o cauză bine determinată. În chestiunea crizelor majore prin care am trecut, se aflau, conjugate, atât elemente de istorie personală ori ale unei familii de idealuri, precum și detalii de istorie națională, est-europeană, chiar euroatlantică ori globalistă. Și tot așa, lucrurile se complicau în mod accelerat și atât de sofisticat - în ultimul timp -, încât a devenit oarecum previzibil faptul că, în curând, fie nu voi mai ști cine sunt, fie nu voi mai fi cine știu că ar fi trebuit să fiu. O rezultantă, sau un accident? Un caz emblematic, sau o anomalie? O structură coerentă, sau o stare de entropie incontrolabilă ?

         Motivația de a fi în viață se restrânge, odată cu vârsta, la un set minim de valori, care devin valorile esențiale și definitorii pentru fiecare individ. Ele vor descrie cu acribie, cumva caricatural, pe omul care a fost forjat de mulți factori să ajungă ceea ce este, nu ceea ce își imaginează el că ar putea deveni. Unii doresc mereu să acumuleze, să aibă. Pentru a avea, ei adună și strâng sau investesc toată viața. Alții doresc să știe și să înțeleagă. Pentru a atinge acest scop, învață mereu, se documentează și nu încetează să fie studioși. Nu puțini, însă, luptă pentru idealuri colective, pe care le pun mai presus de trebuințele personale. Sunt marii egofobi, militanții și apărătorii drepturilor omului. Câte ceva din toate aceste trebuințe umane intră și în descrierea piramidei mele personale de valori și necesități. Deasupra tuturor, însă, eu așez, ca fiind statornică în timpul vieții mele, nevoia de a rămâne ceea ce se numește un om de caracter, precum și nevoia de a descoperi și în ceilalți omul de caracter. Un om care, în mod sistematic, se plasează deasupra tendințelor românești devenite însușiri colective: lașitate, toleranță la corupție, oportunism greșit și aptitudinea de a trăda cu nonșalanță. Caracterul, cred eu, este anestezia prin care o personalitate bine alcătuită se poate apăra față de orice eșec, dar și stimulentul pentru orice nou început. El te ajută să extragi din înfrângere, povața, iar din succes, avertismentul.

           Încrederea că aceste valori, ce țin de caracter, au meritat sacrificiul a 60 de ani de viață a început, relativ recent, să-și piardă nimbul eroic. În lumea cea nouă, primii care pierd iremediabil orice competiție sunt exact ceea ce numim oamenii de caracter, pe când gloria o culeg ariviștii, carieriștii, imoralii, histrionicii. Iar strategiile  - altădată definite ca antisociale, căci necinstite -, care stau la baza afirmării cu succes, sunt văzute ca mijloace etice permise, iară nu ca  modalități de a periclita natura umană. După capitalismul post-modern, în civilizația post-umană, lumea pare că s-a răsturnat. Ceea ce a fost sus azi e jos, iar ceea ce a fost inside azi e outside.

            De ceva timp, nu mult, chestiunea caracterului nici nu se mai pune. Omul de ieri, omul clasic care a evoluat continuu timp de câteva secole și din a cărui istorie face parte și istoria mea personală, a devenit omul uitat. Chiar negat. În mod strategic, astăzi, definirea omului real nici nu se mai bazează pe predictibilitate evolutivă sau pe prezență, ci pe abilitatea de a fi avatar, sugestie derivată dintr-o absență motivantă, justificatoare.  Ceva mai mult interes este arătat, însă, omului inventat, omului virtual. Pentru că omul inventat poate fi inventat, re-inventat și răs-inventat ori de câte ori o entitate politică are nevoie de un pretext nou pentru a deghiza o famiglie de tigri într-o turmă de oi sau într-o haită de câini. Despre caracter nu mai vine vorba în societatea civilă; la caracter se mai recurge doar în circumstanțe extrem de speciale, anume cele militare, de război, pentru că multiplele teatre de operațiuni ce se activează mai aproape sau mai departe de noi încep să facă victime, deci e nevoie de eroi. Or, a mai văzut cineva eroi fără caracter?

             Nu o singură dată în viață, m-am aflat la punctul de întâlnire al unor evenimente și evoluții fatale sau potențial letale. Spre deosebire de alții, eu am supraviețuit, deși post-traumatic. Caracterul a fost, de fiecare dată, cauza care m-a salvat în final, motivul pentru care orice bătălie bună și dreaptă merită dată. În această epocă a omului uitat, când umanitatea pare să-și submineze propria istorie și să fi ales calea sinuciderii colective, lipsa globală de caracter oferă individului forța de a câștiga ilegal orice joc și de a nu fi excomunicat din societate, dar numai caracterul îl ridică pe om deasupra condiției de inamic al propriei specii.

      

Angela FURTUNĂ

Iulie 2017

 

Cultura

Despre destinul puterii cu ajutor străin și sărăci...

on 23 Septembrie 2018

Răsfoind pagini vechi de istorie românească, iată unul din primele modele politi...

Avampremieră apocaliptică - evenimentele 9/11 care...

on 23 Septembrie 2018

Cred că fiecare dintre noi ne amintim până la mici detalii despre evenimente imp...

A crede inseamna mai mult decat un slogan

on 23 Septembrie 2018

Intr-o noua campanie media NIKE a lansat un nou slogan – “Crede in ceva. Chiar d...

Cum sa iesi bine dintr-o criza nebuna

on 18 August 2018

Este dificil, aproape imposibil, sa nu fi profund tulburat de lispa de moralitat...

Eminescu: despre un surâs sub care se ascunde lacr...

on 18 August 2018

Mihai Eminescu, așa cum îl percepem astăzi, a fost adesea deformat de filtrele i...

Anna Stefanova Politkovskaya, una din cele mai mar...

on 18 Iulie 2018

Pe 30 august, Anna Stefanova Politkovskaya, născută în 1958 la New York ca fiică...

Politica

Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l î...

on 23 Septembrie 2018

Desigur că toți suntem conștienți de viteza cu care se transmit știrile și asta...

Schimbările Climatice și Escatologia

on 18 Iulie 2018

De peste zece ani mă preocupă și am scris adesea la rubrica prezentă despre schi...

Declarație privind Dedicarea Ambasadei SUA la Ieru...

on 18 Mai 2018

14 mai 2018 | Biroul de presă al Casei Albe - Washington D.C. - Putătorul de Cuv...

Semne ale vremurilor din urmă

on 20 Noiembrie 2017

Continuăm prezentarea semnelor vremurilor din urmă, ale indicatoarelor de direcţ...

Semne ale vremurilor din urma

on 20 Octombrie 2017

În prezentarea semnelor vremurilor din urmă, ale indicatoarelor de direcţionare...

Eclipsa totala de soare

on 15 August 2017

Scriu articolul înainte de eclipsa totală de soare din 21 august 2017, fenomen...

Orașe SUA

Buying a home in today’s sizzling market

on 23 Septembrie 2018

The all-time American dream!! To own your HOME!! There has never been a better t...

Și noi suntem mândri de voi (2)

on 18 August 2018

Camelia Forton was born in Resita, Romania and is the oldest daughter of Cornel...

Romania, incotro?

on 18 August 2018

Protestele din 10 august 2018 vor intra, si cu siguranta, vor ramane in istorie!...

Şi noi suntem mândri de voi

on 18 Iulie 2018

M-am gândit de mult de-a lungul anilor că există printre noi oameni deosebiți, p...

Biserica Penticostala Romana „Mount Tabor”

on 18 Iulie 2018

Pe data de 10 Iunie 2018 a avut loc la PORTLAND, OR, deschiderea unei noi biseri...

Suflet rusesc

on 18 Iulie 2018

Undeva, la capat de lume, ascuns in negura vremii, invelit in patina gloriei de...

Meditatii crestine

Slava din mijlocul crizei

on 18 Iulie 2018

Moise a zis: "Arată-mi slava Ta!" Domnul a răspuns: "Voi face să treacă pe dinai...

Steag înălțat spre birunița adevărului

on 20 Iunie 2018

Pentru cei care, încă mai au frică de Domnul, împăratul David a lui Israel, are...

Scrisoarea către bisericile din Galatia și către t...

on 18 Mai 2018

 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi pri...

Aniversarea a 100 de ani! de la unirea Basarabiei...

on 23 Martie 2018

ROMÂNIA ESTE LA FEL ȚARA UNDE „CURGE LAPTE ȘI MIERE"!, ȘI CE DURERE PENTRU POPOR...

Geneza Bisericii lui Christos (2)

on 18 Martie 2018

FONDAREA BISERICII sau Geneza Bisericii „Nașterea” și „primii pași” ai biserici...

Stins din Privire în Privire (1)

on 18 Februarie 2018

Drama singurătății Am scris cândva despre singurătate ca o dramă, ca o tragedie...

Diverse

Boala parodontală îți afectează inima

on 23 Septembrie 2018

Când dinții suferă, și inima suferă Placa bacteriană acumulată pe dinți, precum...

Cuvânt de salut, la Sărbătoarea Națională „Ziua Li...

on 31 August 2018

Mesajul președintelui Academiei Române - Ioan-Aurel Pop: Sărbătoarea națională „...

Rânduri despre o țară

on 29 August 2018

Rânduri despre o țară care spune că e independentă. Se laudă că acum e mare ! Ar...

Marșul pentru Centenar

on 18 August 2018

Un grup de tineri români patrioți au plecat, pe 1 Iulie, de la Alba Iulia, într-...

Proclamația statului New Hampshire cu ocazia Cente...

on 12 Iulie 2018

Guvernatorul statului New Hampshire, Christopher T. Sununu, a emis o proclamaţie...

Inscrierea la liceele şi universităţile din Români...

on 06 Iulie 2018

Ministerul Educației Naționale din România a publicat metodologia de admitere şi...