"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

unul din oraşele din care a început, acum 74 de ani, Holocaustul din România


« Astăzi, 9 octombrie 1941, pleacă cu trenul populaţia evreiască din comuna Iţcani şi Burdujeni, precum şi cei din oraşul Suceava. Strada Ciprian Porumbescu până la strada Petru Rareş, colţ cu Biserica Sfântul Dumitru şi casa evreiască. Strada Regina Maria până la prăvălia de coloniale Reif. Strada Cetăţii. Prima stradă după hotelul « La Americanul » până la Gimnaziul industrial de fete. Strada Bosancilor până la terminarea ei ». (Norman Manea, Întoarcerea huliganului, ediţia a II-a, Ed. Polirom, 2008, cit. fragment din Ordinul Prefectului din epocă).

Moto: "Ceea ce nu înseamnă, însă, că un prizonier pe cale de a muri la Vorkuta avea motive să se considere mai fericit decât cel de la Dachau" (Kolakowski)

 

Una dintre realitățile cele mai complicate ale prezentului vine din urgența cu care noua propagandă aferentă noului război - ce cuprinde în regim accelerat Europa-Eurasia-Orientul Mijlociu- erodează memoriile recente privind secolul trecut, cu istoriile sale mai mult sau mai puțin locale, y compris cele românești. De aici derivă mecanisme subtile de spălare a creierului, de anihilare a zonelor vindicative ori oculte, de rescriere a istoriei în alt spirit decât cel științific și etic.

- IAŞI, CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ 2021

- FESTIVALUL INTERNAŢIONAL POEZIA LA IAŞI, 2015

Cea mai estică metropolă a Europei este în prezent Iaşul. Cu aspiraţiile sale întemeiate, care se numesc: Capitala Europeană a Culturii 2012, Festivalul Internaţional Poeziei – POEZIA LA IAŞI, Festivalul Internaţional al Educaţiei - FIE, Targul internaţional de carte - LIBREX, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traduceri - FILIT şi atâtea altele. Nu greşesc dacă acord oraşului gradul de metropolă, pornind de la sensul antic iniţial al termenului, aşa cum poate fi el recuperat în contextul actualei chestiuni româneşti din era globalizării şi din perspectiva diplomaţiei româneşti culturale de azi. Iaşul Cultural începe să activeze în teritoriile europene din ce în ce mai coerent o conştiinţă de uniune culturală românească, prin mai multe proiecte construite preponderent de grupuri de intelectuali, scriitori, artişti, editori, jurnalişti şi cărturari.

Moto : "E oare mai bine să-ți petreci viața având dreptate împotriva tuturor, decât greșind alături de toți? (Monica Lovinescu)[1]"

 

Pe 28 decembrie 1991, Monica Lovinescu arunca o privire critică spre Scriitorii în involuție, abordând frontal și onest una din cele mai grele boli de care suferă, periodic (dar e bineînțelesc că totul se reiterează și azi), scriitorii români: ea include ingrediente ce pervertesc conștiința valorii, între care evazionism[2], criticofobie[3], regenerarea “foștilor”[4], și reprezintă o maladie spirituală și etică ce urcă viguros din filonul național, fiind însoțită mereu de prognostic rezervat.

La fiecare doi ani, apare în România câte o nouă lucrare importantă dedicată Monicăi Lovinescu. Anul 2014 a mai adus în planul reușitelor editoriale un volum de cercetări: Monica Lovinescu – O voce a exilului românesc, Colecția Academica, Ed. Institutul European, Iași, semnat de profesoara Mihaela-Nicoleta Burlacu, cu o prefață de Lăcrămioara Petrescu. Cu această carte, scrisă de un autor foarte tânăr și detașat, se poate spune că temperatura discursului de analiză pe opera și destinul Monicăi Lovinescu a atins valoarea apropriată unei reale obiectivări (adesea devitalizante și derutante, însă), dincolo de efectele hermeneutice pasionale resimțite de analiștii contemporani cu scriitoarea și jurnalista de la Europa Liberă. Cercetătorul e decuplat biologic de la triada disidenți, rezistenți, obedienți, consacrata de Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Consiliul Judeţean Suceava

Biblioteca Bucovinei “I.G.Sbiera”

Primăria Fălticeni

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

sub egida

Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi

lansează,

cu prilejul Zilei Internaţionale a cărţii şi a dreptului de autor,

23 aprilie,

Concursul Internaţional

 

“MONICA LOVINESCU: Elite, cultură, valori şi democraţie”

Norman Manea călătorește mereu. Născut la Suceava, acum 79 de ani, cunoaște toate temele alungării și ale inițierii în exil, specifice secolului al XX-lea. Regimul fascist din România celui de-al doilea Război Mondial l-a obligat să părăsească Bucovina natală, deportat cu familia în TransnistriaL; regimul comunist l-a constrâns să părăsească din nou țara, la 50 de ani, după ce i-a fost anulat premiul pentru roman al Uniunii Scriitorilor anunțat pentru anul 1984 (dar anulat ulterior de Comitetul Culturii și Educației Socialiste, în urma unor înscenări și denunțuri calomnioase parțial antisemite), iar presa vremii și propagandiștii fără scrupule de pe axa Suceava - București au demarat o campanie antisemită mizerabilă de denigrare a sa, cu scopul de a justifica prigoana declanșată de regim împotriva autorului.

Unde ne sunt bătrânii? Unde ne sunt tinerii?


Istoria nu este numai o disciplină ştiinţifică, ci şi o armă în încercarea, mereu reluată, de-a da societăţilor o conştiinţă de sine. În această privinţă, eşecul nostru este răsunător. Însă nu ne putem permite să fim pesimişti. Vor veni generaţii care vor înţelege. Lucrul se va petrece atunci când memoria va reuşi să coabiteze cu voinţa de-a construi. Însă generaţiile tinere ne vor pune întrebări la care va fi greu să răspundem » (Ion Vianu, 22, 04 ianuarie 2011)

O luptă pe viață și pe moarte pentru valoare și salvare:  Scriitorii de vocație versus scriitorii produși de codul de procedură penală


România ultimilor ani se dezvoltă, din păcate, ca o entitate statală cvasi-anti-culturală, deoarece mecanismele de promovare și de valorificare a resurselor ei umane din domeniile de vârf, cu mențiune specială pentru elite culturale reale, sunt antivalorice. Deja vorbim, de câțiva ani, despre cauzele acestei tragedii. Educația în școli e deficitară și pare că nu se poate redresa în timp util; comunicarea publică a devenit suspectă, pentru că e mai degrabă o manipulare ce rostuiește interesele oculte de putere și de alianțe politice;

Moto: Cam aşa mi se întâmplă de fiecare dată când ajung într-un post nou – o hartă goală sau lipsită de sens, pe care o umplu treptat cu propria mea istorie (Kiki Skagen Munshi)

Acţiunea romanului, complexă şi strati-ficată, se desfăşoară pe două coordonate temporale. Una este cea trecută, dedicată istoriei personajelor, plecând de la copilăria lor bucovineană împletită cu aluzii şi referiri la istoria României ante-comuniste şi până la starea de adulţi ce aşteaptă Revoluţia de la 1989. Altă coordonată este cea în desfăşurare, destul de imprecisă ca rezonanţă, dar asimilând într-o textură semantică originală elemente de trecut recent şi de ceea ce înseamnă perfectul simplu, cel mai românesc timp al relatării.