"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Ziua victimelor Holocaustului transnistrean a fost comemorată în Bucovina, ca în fiecare an, la 9 octombrie, prin expoziţii de carte şi de artă, sub genericul Etica supravieţuirii. Acestea fac parte din programul iniţiat de mine la Consiliul Judeţean Suceava şi Biblioteca Bucovinei începând cu anul 2006, proiectul fiind unul de durată şi având ca scop cultul eroilor, omagiul adus victimelor Holocaustului şi ale Gulagului bolşevic anticomunist, pedagogia memoriei antitotalitare şi consolidarea societăţii civile şi a discursului public democrat în România şi în Europa post-criminală. Proiectul urmează o abordare sistematică a istoriei de nenorociri aduse planetei de nazism şi de comunism, adică de cei doi gemeni heterozigoţi totalitari ai secolului XX (cf. Alain Besançon, care a subliniat şi unicitatea «şoah-ului »).

Relaţia dintre politică şi oameni – făuritorii de iluzii personale şi colective – nu mai poate fi justificată, în plină epocă a globalizării, decât de specia fantasticului. Aşadar, pentru a înţelege astăzi realitatea politicului şi a puterii prin intermediul toboganului diacronic şi al şocurilor viitorului, administrarea în doze terapeutice de S.F. şi de fantastic poate fi un catalizator şi poate reprezenta opţiunea ideală. Puterile politice se definesc şi se nutresc la ora actuală mai mult prin virtualitate, prin arma media şi hipnoza de grup, precum şi prin accelerări - la care concură şi intensificarea unor iluzii colective - către un accident originar, în maniera teoriilor lui Paul Virilio. Vorbim azi cu mai multă nonşalanţă de puteri, ca viziuni holistice. Care e locul nostru pe această scenă?

Toate-s vechi şi nouă toate, în politica românească, unde numai generaţiile s-au schimbat, nu şi moravurile, cum nici armătura psihologică. Omul politic român e definit, de veacuri, de valori omeneşti constante, dar uimitoare sunt aceste trăsături de caracter, aceleaşi fiind ele şi pe vremea lui Caragiale, şi în interbelic, şi în regimurile totalitare…ca şi azi. Totul pare fixat deja în codul genetic românesc. Oamenii de caracter nu pot rămâne în politică. Pentru a demonstra acest lucru, să luăm una din zecile de mărturii publicate în presa anilor ’30: emblematic rămâne articolul scris de avocatul-poet Demostene Botez în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi, în iarna lui 1928.

O SPERANȚĂ PENTRU O NOUĂ CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ

O foarte originală premieră mondială pentru lumea teatrului s-a consumat recent în Bucovina, Suceava, România: Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru a reunit, la Suceava, Fălticeni și Câmpulung Moldovenesc, între 5 și 12 iulie, trupe aparținând celor mai diverse școli de interpretare, începând cu cele naționale (București, Iași, Tirgu Mureș, Sibiu, Cluj), și până la cele din Londra, Budapesta, Chișinău sau Lodz. Această primă ediție a avut ca organizatori Consiliul Județean Suceava prin Muzeul Bucovinei, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematgrafică "I.L.Caragiale" din București, Institutul Cultural Român, iar ca parteneri Ministerul Afacerilor Externe - Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, Iulius Mall și Teatrul "George Ciprian" din Buzău. Lor li s-au adăugat alte importante forțe de parteneriat media locale și regionale. S-au implicat direct Ministrul pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, domnul, cunoscut actor și el, Bogdan Stanoevici, Președintele Consiliului Județean Suceava, Cătălin Nechifor și Prefectul de Suceava, Florin Sinescu.

POST-HIPNOTISMUL (I)

Fiinţa post-hipnotică. Stările de conştiinţă ale noii poezii

"L'homme, c'est la joie du "oui" dans la tristesse du fini" (Paul Ricoeur)

Lansarea cărţii mele de poezie Post-hipnotice, Ed. Timpul, 2013, care a avut loc la Rotonda de la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti în data de 6 mai ora 16, a reunit, alături de un public ce nu părea iniţial prea stimulat de discuţia teoretică, pe criticii şi artiştii Pavel Şuşară, Tudorel Urian, Felix Nicolau şi Devis Grebu, care au comutat abil accentul întâlnirii pe analiză, reflecţie şi jocul de idei. Unul dintre diagnosticele puse cărţii aparţine lui Felix Nicolau: “cu Post-hipnoticele Angelei Furtună, probabil că se lansează o nouă direcţie în literatura română: post-hipnotismul, care vine după alte experimente, precum himerismul sau delirionismul, şi e grefat pe un manifest ce incită la o lectură foarte complexă, făcută pe o interioritate profundă, în cadrul unui discurs poetic absolut diferit de tot ceea ce se scrie la noi la ora actuală, de ani buni”.

Pe 6 mai, la Muzeul Naţional al Literaturii Române de la Bucureşti, s-a lansat nu numai cartea Angelei Furtună, Post-hipnotice, cât şi o nouă direcţie în literatura actuală: post-hipnotismul


Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române a găzduit pe 6 mai lansarea unei “cărţi excepţionale” (cf. Pavel Şuşară) semnată de Angela Furtună (Post-hipnotice, Editura Timpul, Iaşi , 2013, grafică de Devis Grebu), carte care e deja cotată unanim de critica reunită la eveniment drept piatra de temelie a unui nou curent în literatura română: post-hipnotismul. Evenimentul a prilejuit o dezbatere interesantă şi incitantă.

 

Pavel Şuşară, profesor universitar la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, critic de artă la România literară :“este una dintre cele mai spectaculoase şi profunde carţi apărute în ultima vreme la noi, o carte unică, un discurs poetic pe care eu îl visez de multă vreme”…

Angela FURTUNĂ: scriitoare, eseistă, critic literar, journalist cultural, artist vizual.

N. 19 iunie 1957, Suceava. Debutul literar, la 40 de ani, îngrijit de Constanţa Buzea şi Nicolae Manolescu, în nr. 42, Poșta redacției şi 47, pagina Poemul cu scrisoare, din 1997 al revistei România literară.

Master în Semiotica limbajului din massmedia și publicitate, Master în PR și Comunicare, cercetător specializat pe literatura exilului românesc, studii de teză pe opera scriitoarei Monica Lovinescu. Master în Geofizică, Universitatea din București.

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala București, din 2002, apoi prin transfer filiala Iași, din 2004.

Cărţi apărute. Selecţie:

1. “Prizonier în Ego” (1997) - premiul special al juriului la Festivalul Național “George Coșbuc” 1997

2. “Metonimii de word - trotter” - 1999 - Editura Fundației “Constantin Brâncuși” - Marele Premiu la Festivalul Național de Literatură română “Tudor Arghezi”

3. “Primul Kaddish” – 2002 - Editura Dacia

4. “Poemian Rhapsody - Cartea Donei” – 2004 - Editura Axa - Botoșani. Marele Premiu la Festivalul Internațional de Literatură Ad Visum.

5. “Elegiile Estului sălbatic- Viețile mele nesfinte” - 2005 - Editura Axa - Botoșani.

despre destinul de poet autentic ce s-a deşteptat într-un superstar românesc al scenei lirice mondiale

Voinţa extrapolărilor transdisciplinare şi viziunea integratoare a culturilor sunt două concepte din ce în ce mai cunoscute şi folosite de creatorii tineri, de critici sau de analişti ai culturii: aceste paradigme au apărut, în enunţ şi în formele experimentale, încă de acum câteva decenii, vor avea o carieră îndelungată şi se reafirmă continuu şi prin artişti precum Teodor Ilincăi, aflat, prin volumul său intitulat Cromatisme (Editura Bestseller, cu sprijinul Asociaţiei ELITE ART Club UNESCO şi Ella Congress and Events, Bucureşti, 2013), la prima sa apariţie într-un rol major pe scena poeziei româneşti, după ce cariera sa muzicală internaţională a devenit în ultimii ani, deja, o marcă a excelenţei româneşti pe glob.

În plin anotimp al francofoniei (pe care o celebrează în fiecare an la Suceava prin organizarea festivalului francofon Le Printemps des Poètes), scriitoarea Angela FURTUNĂ va participa la Salon du Livre, Paris , 21-24 martie 2014, unde este invitată pentru a-şi lansa cartea Monica Lovinescu. Est-etica. Geneze, apărută la Editura Vinea , Bucureşti 2012, sub egida Bibliotecii Bucovinei “I.G.Sbiera”, fotografii de Dinu LAZĂR, grafică de Devis GREBU. Este prima hermeneutică românească de amploare dedicată marii scriitoare, jurnaliste, om de teatru, cronicar, critic şi disidente anticomuniste, Monica LOVINESCU (ale cărei rămăşiţe pământeşti repauzează, începând din 2008, în cripta ilustrului său tată, Eugen Lovinescu, de la Fălticeni).

Lupta pentru cauza României, în presa exilului de după al doilea război mondial, a fost dusă de oameni foarte bine pregătiţi, ieşiţi din şcolile bune ale României interbelice sau din cele occidentale. Unul dintre aceştia a fost Mihail Fărcăşanu, scriitor şi jurnalist, jurist şi patriot anticomunist liberal-naţionalist, care a emigrat în 1946 în condiţiile bolşevizării României, a fost condamnat la moarte de autorităţile regimului de ocupaţie, în contumacie, a fost primul director al redacţiei de limbă română al Radio Europa Liberă, a scris cu succes publicistică de mare valoare şi un roman premiat de editura Cultura Naţională, intitulat “Frunzele nu mai sunt aceleaşi” (sub pseudominul Mihail Villara).