"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Până recent, Bucovina și Suceava beneficiau de o reputație mediatică ireală, aproape briliantă. Aceasta era creată de un imens aparat de propagandă moștenit de la structurile ante-decembriste, dar și de un neopopulism mediatic, intens, fără scrupule și bogat finanțat de cercurile politice de putere.

Tipic, prin persuasiune și manipulare, a rămas fenomenul de periculoasă tele-democrație: aceasta e semnalată de specialiști ca fiind un pericol real pentru toată lumea actuală, căci e lipsită de spirit critic și de priză la realitate și la necesitățile populației, blocându-i acesteia din urmă posibilitățile de a sancționa la timp excesele, abuzurile și erorile de guvernare, comise de “aleși”. România, mai ales zonele ei vulnerabile, între care Bucovina, se apropie, adesea, de modelele latino americane [1], cu polarizare intensă între sărăcie extremă și îmbogățiri ilegale și spectaculoase, cu dezvoltări mafiot-oligarhice protejate, unde spațiul de manevră și matricea politică sunt dominate de jocuri consistente de etno-populism, populisme ale statului națiune și național-populism.

Brandul Bucovina a fost mai mereu construit pe matricile de istorie controversată și frământată, mânăstiri medievale ștefaniene, artă tradițională, frumuseți naturale și turism, iar în ultimii ani și pe asistență sanitară și medicină, care se prezenta a fi avansată, prin unele firave progrese, nucleul fiind localizat într-un spital cât un vapor, cu 1300 de paturi, construit de comuniști în anii ’60. În ultimii ani, spitalul trecând de sub tutela Ministerului Sănătății la aceea a Consiliului Județean, mai multe firme de casă ale liderilor locali și ale bazinelor politice de putere au preluat, preferențial, misiunea de a cheltui rapid banii investiți de forurile administrative tutelare și politic diriguitoare, modernizând la suprafață spitalul, deschizând șantiere peste șantiere, dotând cu aparatură nouă bătrânul cuirasat medical comunist. Performanța profesională și pregătirile pentru o epocă prezentată triumfalist erau contrazise de realitățile, totuși, discutabile în practică, dar elanul imprimat politic era de nestăvilit, iar totul era subsumat, în lunile debutului anului 2020, urgențelor campaniei electorale și proiectului alegerilor anticipate.

În ciuda faptului că, deja din februarie, lumea era zguduită de morbiditatea și mortalitatea înaltă dată de pandemia Covid, România și Bucovina având o diasporă consistentă în zonele roșii europene, ce începuse să se repatrieze haotic, adesea ilegal și îngrozită, nicio autoritate națională și suceveană nu a reacționat adecvat. Măsura carantinei la graniță ar fi fost o urgentă prioritate (pentru populație și pentru evitarea catastrofei umanitare), luând în considerare fragilitatea sistemului sanitar românesc și bucovinean, cât și necesitatea de a evita asaltul bolnavilor asupra acestui sistem. Paradoxal, însă, la începutul și mijlocul lui martie, însuși subiectul “Covid – inamicul public numărul 1” era ocolit în spațiul public bucovinean, poate din cauză că diaspora - acum infectată sau purtătoare de virus -, reprezintă, în general, electoratul bazinului politic de la putere și s-a dorit evitarea enervării acestei diaspore, pentru că se putea sconta pe votul ei masiv în alegerile anticipate. Primarul Sucevei anunța achiziții de luminițe de Paști, Președintele CJ enunța glorios noi investiții în proiecte orgolioase de partid, în timp ce oamenii mureau deja pe capete iar medicii, lipsiți de securitate, erau prima castă lovită mortal și scoasă din luptă.

În aceste condiții, de întârziere cu două-trei săptămâni a măsurilor oportune ce s-ar fi impus, a urmat tragedia.

Criza Sars CoV 2 a căzut ca un trăsnet peste Bucovina, care a devenit, după cum deja vorbește și presa europeană, Lombardia și Wuhan-ul României. În prezent, cu o populație de sub 1 milion de locuitori, deține recordul de îmbolnăviri pe țară, cu mult înaintea Bucureștiului, recordul de decese, dar și recordul de îmbolnăviri la medici și corp medical, care au fost primii decimați de atacul nemilosului virus. Celebrul spital al Sucevei a “căzut” încă de acum o lună, rămas fără medici, dar bătălia cea mare urmează, cu primele vârfuri la finele lui aprilie și în luna mai. Gravele nereguli găsite la Spital și Direcția sanitară (condusă de o persoană numită tot politic și fără tangențe cu medicina), ignorarea și sfidarea normelor uzuale de securitate sanitar-epidemiologică, haosul și totala inadecvare managerială, au determinat Președintele României să retragă Ordinul pe care în 2019 îl acordase, din rațiuni neverificate suficient, conducerii. Ministrul Sănătății a decis ca Spitalul să revină sub tutela de specialitate și să iasă din zona de captare politică a Consiliului Județean, unde era expus tuturor abuzurilor de putere și de incompetență. Armata a preluat controlul și încearcă să recupereze, cu un personal minim, fie adus de la alte spitale românești, civile sau militare, fie local vindecat după boală,  capacitatea Spitalului de a trata, fie și parțial, avalanșele de bolnavi infectați cu Sars CoV 2. Dar Suceava și Bucovina au revenit la Evul Mediu, au rămas fără asistența medicală pentru bolile cronice și acute, afectarea masivă a personalului medical aducând atingeri majore nu numai spitalului, ci și medicinei de familie și medicinei private.

Măsurile administrative luate pe repede înainte nu pot masca, însă, nici gravul incident de securitate la graniță, de care se fac vinovate autoritățile naționale și locale (care au întârziat măsura carantinei fluxului de rapatriați și asprimea sancțiunilor ce s-ar fi impus din start), nici gravul accident epidemiologic de la Spitalul din Suceava (produs ca o consecință a managementului incompetent și defectuos prin Consiliul Județean și Direcția de Sănătate Publică).

N-am văzut încă niciun lider, nicio Căpetenie, niciun reprezentant al serviciilor și structurilor de apărare locale, niciun medic și niciun reprezentat al administrației și al politicului - toți avand o parte de vinovație reală - care să ceară iertare populației sucevene și bucovinene, în solidar, pentru gravele și tragicele momente prin care aceasta este obligată să treacă în prezent și multă vreme de acum înainte.

Deținând recordul național de infectare cu Sars Cov 2, rămasă fără asistență sanitară și medicală, fără suport material, fără siguranța minimală a vieții (și așa grea și plină de privațiuni) și fără perspective concrete de supraviețuire pe termen lung, această populație - deși bună plătitoare de impozite și îndelung răbdătoare de abuzuri și monstruozități ale corupției locale, poleite cu staniolul populismului și cu cinismul aranjamentelor liderilor - este obligată azi să suporte și jocul (revigorat și cinic) al declarațiilor politicianiste, pline de lașitate și manipulare, ale autorităților care se spală, deja, pe mâini în fața genocidului produs.

Unul din județele cele mai sărace din România a devenit cadavrul din care se înfruptă, lacomi și abrutizați, propriii stăpâni, care prin înseși politicile lor au generat această cruntă realitate. Suceava a însemnat, ca parte a statului, pentru majoritatea, sărăcie mare, corupție uriașă, haos și mafia, toate patronate de liderii știuți, prin efecte care au generat o maximă vulnerabilitate a județului, a locuitorilor și a țării.

Armata a fost solicitată să ajute aici pentru că, la genocidul în derulare și la accidentul epidemiologic, s-a ajuns ca urmare a unor grave erori imputabile conducătorilor, preocupați numai de lupta pentru putere și avere, în timp ce invazia contaminatoare din zonele roșii ale Europei nu era deloc controlată cu responsabilitate. Populația, cunoscând foarte bine starea precară a guvernării, forța colosală a Mafiei politic-administrative loco-regionale și de putere cu tentacule și în Sănătate, Defrișările masive, Servicii, Lege, Afaceri și Propaganda, își pune ultimele speranțe în Armată și Biserică. Sucevenii au înțeles că multă vreme nu vor mai avea parte de sfatul medicului, de tratament medical sau de înmormântări tradiționale, ci de pogorârea în saci de plastic, adesea fără lumânare și preot.

Speriați de proporțiile acestei catastrofe, care, dincolo de pandemie, conține și tragedia proastei guvernări și nepăsarea liderilor aleși față de suferințele populației, oamenii asistă cu stupoare la transformarea Paradisului lor bucovinean în cel mai autentic Infern. Deveniți simple cifre în statistici de supraviețuitori și de cadavre, oamenii privesc cu uimire cum conducătorii își fac impasibili jocurile de declarații politice și propagandă, de parcă nu s-ar fi întâmplat o catastrofă bucovineană din vina lor; nimeni nu-și asumă nicio răspundere față de imensele pagube create, tele-democrația își reia tirul asupra moralului cetățeanului, speranța se stinge pentru Bucovina. Dreptate și supraviețuire!, cer bucovinenii, din izolarea lor socială de azi, care îi va apăra numai de virusul ucigaș, nu, însă, și de nedreptatea de a asista la mersul înainte al fărădelegilor care le-au distrus, pentru multă vreme, țara și viitorul decent.

 

 

Angela Furtună

Aprilie 2020

 

[1]  1. Guy Hermet, Sociologia populismului, Ed. Artemis București, 2007 – 2.  K. Weyland – “Neopopulism and liberalism in Latin America: unexpected affinities”, Fall 1996 – 3. Kenneth Roberts, “Neoliberalism and transformation of populism in Latin America: the Peruvian case”, World Politics 48, oct. 1995.