"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar fi povesti, o iesle saracacioasa si neinsemnata unde avea sa ia fiinta adevarata Poveste de Craciun. E veche povestea si noua totodata, inceputul ei se pierde in negura timpului, insa ecoul ei strabate secole de-a randul pana in zilele noastre si in fiecare an traim infrigurati seara de Ajun: un prunc, o iesle si o promisiune...si an de an povestea este ascultata de copii, parinti, nepoti, fara sa-si piarda din farmec sau mister.  Cand Isus s-a nascut, un prunc nevinovat, omenirea nu L-a asteptat cum s-ar fi cuvenit sa fie asteptat si primit fiul lui Dumenzeu.  Putini au fost cei ce au inteles atunci ca menirea Sa pe acest pamant este mantuirea noastra, a tuturor.  Cati dintre noi intelegem acest lucru astazi?

Dincolo de agitatia febrila a sarbatorilor de iarna, printre hartiile frumos colorate ale cadourilor ce le pregatim pentru cei dragi, in murmur de colinda si sclipiri de beteala, v-ati intrebat ce inseamna Craciunul pentru voi? E mai mult decat o ocazie fericita de a ne intalni si petrece impreuna, de a darui si primi cadouri, e ziua nasterii Domnului nostru, Isus Hristos, si se cuvine sa o sarbatorim cu bucurie!  Pentru mine, inseamna inceputul mantuirii noastre...inseamna un prunc nevinovat, Isus si mama sa, Preasfanta Fecioara Maria…inseamna lumina si colind...inseamna magi si pastori... inseamna aur, smirna si tamaie...inseamna copilasi si glasuri tremurande... inseamna iubire si zambetul tainic al mamei... inseamna cozonaci si portocale...inseamna bradul impodobit si steaua cea luminoasa…inseamna fulgi de zapada si flori dalbe...inseamna dragoste si viata...inseamna bucurie si recunostinta!

Cele mai frumoase amintiri legate de Craciun tin de copilaria mea si cred ca multi dintre cei ce citesc aceste randuri imi impartasesc sentimentele…asteptam Craciunul ca pe un dar, anticipatia ce o simteam atunci e greu de descris in cuvinte acum…incercam pe cat puteam noi sa fim cuminti, ca nu cumva Mos Craciun sa se supere pe noi si sa ne ocoleasca.  Repetam impreuna cu fratii mei mai mici colinde si nici nu se intuneca bine si porneam entuziasmati sa raspandim vestea nasterii Domnului.  Frigul de afara ne imbujora obrajii dar nu ne putea micsora elanul…ne dadeau curaj fetele zambitoare ale celor ce ne deschideau usa si ne primeau cu bratele deschise, un banut si o portocala, si alaturi de noi fredonau si ei frumoasele colinde.

Alergam de la casa la casa si dupa cateva ore intense, ne indreptam spre casa noastra unde inevitabil ni se spunea ca Mos Craciun tocmai plecase…o parte din mine regreta ca pierdusem ocazia rara de a-l vedea, dar un coltisor din sufletul meu de copil, tainc se bucura…cum as fi putut explica Mosului care le stie pe toate micile nazbatii pe care orice copil le face?!  Si cum le stia Mosul pe toate!!  In fiecare an imi aducea exact ce-mi doream!

Craciunul e in primul rand al copiilor, e sarbatoarea unui copil nascut pentru mantuirea noastra, si poate de aceea aceasta sarbatoare rasuna mai frumos vestita de glasurile nevinovate si tremurande ale copiilor, simt o usoara strangere de inima in fiecare dimineata de Craciun cand ma trezesc si bucuria ce o simteam atunci e doar o amintire!  Ce simple si frumoase erau diminetile de Craciun din copilaria mea! 

In prag de sarbatori, cu pacea, lumina si caldura in suflet, va doresc sa aveti parte de zile minunate, de un Mos Craciun darnic si bun, sa va bucurati si sa asteptati cu nerabdare anul ce vine, pe care vi-l doresc mai bogat in impliniri, mai inalt in aspiratii si plin de succese. Fie ca pruncul sfant nascut cu mii de ani in urma in Betleem sa se nasca din nou in inimile, casa si sufletele voastre si fie ca in Noul An sa daruiti doar iubire, e cel mai frumos dar de la Dumnezeu!  Sarbatori fericite si un gand bun si frumos, precum prima zapada din decembrie!