"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

E vremea colindelor! Al bradului impodobit, casutei de turta dulce, cadourilor si zambetelor oferite cu generozitate familiei si tuturor celor dragi, e timpul sa regasim cu totii bucuria ce o simteam cand eram copii si-l asteptam pe Mos Craciun. Oare cum ar arata sarbatorile de iarna si Craciunul fara sa ascultam cantece si colinde de Craciun, fara sa impodobim frumos bradul, fara sa oferim si fara sa primim cadouri, bucurie si dragoste?



Nasterea Domnului nostru Isus Hristos este pentru noi, romanii, cea mai mare sarbatoare crestina, o sarbatoare a bucuriei regasita an de an in traditionalele obiceiuri, cantece si colinde de Craciun. Fiecare dintre noi simtim acum, in preajma Sarbatorilor, dorinta de a fi mai buni, mai darnici si zambetul incearca sa descreteasca pana si cele mai trudite frunti sa vada daca nu cumva poate aduce in inimi…lumina! Lumina stelei ce-a vestit nasterea Domnului Isus Hristos, lumina lunii ce-a indrumat pasii magilor, lumina ingerilor ce alaturi de oameni au raspandit vestea cea buna:

“Cerul si pamantul
In cantec rasuna
Ingeri si oameni
Canta impreuna.”
                 Cerul si pamantul-Colinda

In suita obiceiurilor traditionale romanesti, sarbatoarea Nasterii Domnului se leaga, peste timpuri, de cultul solstitiului de iarna, al lui Craciun, dar si de datinile romane legate de zilele “Soarelui Invingator” si Saturnalii. Pentru ca acum, la sfarsit de decembrie, este ziua cea mai scurta a anului, Soarele trebuie “ajutat”, prin tot felul de elemente magice, sa nu moara. Mit si adevar se impletesc armonios in murmur de colinda, si an de an traim cu aceeasi emotie si bucurie frumusetea acestui minunat tezaur. Elemente crestine sunt introduse in vechiul mit al ciobanului Zeu-Mos, conturandu-se astfel povestea ciobanului Craciun. Acesta refuza sa o primeasca pe Fecioara Maria sa-si nasca pruncul. In ascuns, sotia sa o gazduieste si-l moseste pe Iisus, Craciun insa afla si o pedepseste taindu-i mainile. Fecioara Maria infaptuieste o minune lipindu-i mainile la loc, lucru ce il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat cu bine, Craciun aprinde un rug din lemne in jurul caruia se incinge o hora. Dupa joc, Craciun aduce daruri de multumire Fecioarei Maria si pruncului si, astfel, se produce transfigurarea lui Craciun in sfantul care aduce daruri copiilor de ziua Nasterii lui Iisus.

Sarbatoarea de Craciun imbina o multime de obiceiuri, dominanta fiind insa componenta crestina care marcheaza nasterea lui Hristos:

“Steaua sus rasare
Ca o taina mare
Steaua straluceste
Si lumii vesteste
Ca astazi Curata
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naste pe Mesia.”
                Steaua sus rasare-Colinda

Craciunul marcheaza insa si un nou ciclu de viata, inceputul unui nou an roman. Obiceiurile au semnificatii multiple. Pe de o parte, se intrevede urarea menita a prevedea, a provoca indeplinirea dorintelor omului si ale comunitatii, dar si invocarea protectiei divine fata de fortele raului.
“Sorcova vesela,
Sa traiti, sa-mbatriniti,
Ca un mar, ca un par,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul.”
               Sorcova-Colinda

In seara de Ajun copiii, simboluri ale puritatii, curateniei fizice si morale, incep sa colinde. In ziua de Craciun colinda flacaii, femeile fiind excluse. Ceata de colindatori se organizeaza in grupuri si merge din casa in casa pentru ca urarea lor este socotita de bun augur. Arsenalul lor, format din clopotei, zurgalai, buhai si bice are menirea ca, prin zgomotul facut, sa alunge fortele malefice. In acelasi cadru trebuie amintite jocurile cu masti: capra, ursul, calutii, dar si ceata de mascati, care are menirea de a stigmatiza toate relele din comunitate. Sunt reprezentate, de asemenea, si profilurile ocupationale: crasmarul, caldararul, agricultorul etc. Craciunul este marcat si printr-o masa bogata, din care nu trebuie sa lipseasca colacii, cornurile, fructele, pestele, dulciurile si, bineinteles, un pahar de vin bun. Tot ce se pune pe masa are o trimitere clara la ocupatiile traditionale ale comunitatii romanesti si in acelasi timp sunt considerate simboluri ale bunastarii anului ce vine.

Sarbatorile de iarna, incepute de Craciun odata cu Nasterea lui Isus, se incheie abia la Boboteaza, cand in lumea satului au loc alte petreceri unde, intr-un cadru special, sunt prezentate comunitatii viitoarele cupluri si astfel viata isi reia ciclul firesc, odata cu renasterea naturii. De la Craciun si pana la Boboteaza, copiii umbla cu “steaua”, un obicei vechi intalnit la toate popoarele crestine si menit sa aminteasca steaua care a vestit nasterea lui Isus si i-a calauzit pe cei trei magi.

In prag de sarbatori, cu pacea, lumina si caldura in suflet, va doresc sa aveti parte de zile minunate, de un Mos Craciun darnic si bun, de colindatori, sa va bucurati si sa asteptati cu nerabdare anul ce vine cu inima impacata si sufletul deschis spre frumos.  Fie ca pruncul sfant nascut cu mii de ani in urma in Betleem sa se nasca din nou in inimile, sufletele si casa voastra si fie ca in 2021 sa invatam sa fim mai buni si mai ingaduitori unii cu altii! 2020 ne-a testat in multe feluri, ne-a adus tristate, indoiala, incertitudine, teama, dar ne-a aratat si cat de buni si frumosi pot fi doar oamenii. Ne-a invatat despre sacrificiu si iubire, si ne-a adus aminte ca lucrurile cu adevarat importante sunt cele care nu au pretul lipit pe ele: sanatate, familie, prieteni, clipa de azi, momentul in care constientizam cat suntem de norocosi ca traim, respiram si ne avem unii pe altii!  Craciun fericit si luminos!  La multi ani!