"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“Vesnicia s-a nascut la sat”…citatul lui Blaga imi vine adeseori in minte cand asist la discutiile sotului meu Puiu cu unul dintre fostii sai consateni, Florin Gligor-Silion, ambii stabiliti in Atlanta, Georgia de ani buni; de fiecare data cand Florin si Puiu se intalnesc discutia o ia invariabil pe acelasi drum si amandoi incep sa-si depene amintirile din satul copilariei lor, Banloc.  Inconjurat de lanuri de grau si porumb si de paduri bogate nu departe de apele racoroase ale Barzavei, isi doarme somnul lininstit sub soarele de vara, comuna Banloc.

Desi discutia e dialogul a doi oameni e ca si cum Banloc, o comuna instarita din Banat devine al treilea interlocutor…si rand pe rand, discutia ia amploare si in fata ochilor, pe langa cei doi, se perinda un sat intreg si un intreg alai de personaje si intamplari pestrite.  Oameni, intamplari, evenimente banale sau de senzatie, porecle, amintiri…se spune ca poti lua omul din sat, dar nu satul din om!  Cat adevar!  Banloc, comuna regala, faimoasa in Banat, a avut privilegiul sa fie martora si sa-si imbine destinul cu casa regala a Romaniei. Fermecata de frumusetea peisajului si rodnicia pamantului, de padurile bogate in vanat si harnicia localnicilor, Principesa Elisabeta, sora Regelui Carol al II-lea al Romaniei a avut resedinta permanenta in castelul de la Banloc, care exista si astazi.

Numele de Banloc se naste prin contopirea a doua cuvinte: numele zeului „Pan” (stapan) si „loc”, „Locul stapanului”. Mai tarziu, cand „pan” ajunge „ban”, pastrandu-si sensul initial de stapan, castelul de la Panloc, a devenit Banloc, denumire pastrata si acum.

Localitatea este pentru prima data atestata la 13 mai 1400 intr-un document dat de copistul din Cenad, sub numele de „Byallak” si pentru aproape doua secole (1552-1716) devine resedinţa de vara a pasei de la Timisoara. In anul 1716, Banatul este cucerit de catre austrieci. La recensamantul din anul 1717 este inregistrata comuna Panloch, aprţinand de districtul Ciacova, cu 85 de case locuite. Pe harta Contelui Mercy, guvernatorul Banatului, harta realizata intre anii 1723-1725, comuna apare sub numele de Banlok.  Desi domeniu apartinand statului, Banlocul este atribuit, prin schimb de terenuri, banului croat Draskovici. In anul 1783 domeniul este vandut contelui Lazar Karatsonyi din Beodra (astazi Novo Miloševo, Serbia, provincia Voivodina) care zece ani mai tarziu construieste, pe fundaţii mai vechi, actualul castel situat in centrul comunei.

Istoria Banlocului este strans legata de istoria domeniului si de performanţele sale economice. Domeniul contilor Karatsonyi cuprindea intinse paduri bogate in vanat, terenuri agricole - dintre care cele mai spectaculoase erau orezariile de la Topolea (Topolyapuszta) - lacuri de pescuit, plantatii de tutun, ferme de animale (la Pescus), herghelii de cai din rasa Lipitan, o fabrica de spirt si o moara situate langa gara din Banloc, etc. Dupa 1919, domeniul pierde o parte din terenuri din cauza frontierei aparute intre Regatul Romaniei si cel al Iugoslaviei. Chiar si dupa reforma agricola din anul 1921, domeniul Banloc, impreuna cu castelul si parcul, ramane unul dintre cele mai intinse din ţara. Casa Regala a Romaniei devine interesata de soarta acestuia si, in anul 1935, il rascumpara de la familia Karatsonyi cu suma de 22.000.000 lei. Astfel, Banlocul devine domeniu regal si resedinţa permanenta a Principesei Elisabeta.

Castelul Banloc, emblema oficiala a comunei, construit pe un plan in forma de “U”, este o cladire masiva, cu ziduri groase (cca. 1,25 m) din caramida arsa, cu fatada principala orientata spre sud, iar spre nord cu doua aripi formand o curte terasata (“curtea de onoare”) realizat in stil renascentin.  Arbori adusi din cele mai indepartate colturi ale lumii, alei cu nisip colorat, statui maiestre, un turn la intrarea in sat toate infrumuseteau si incantau ochiul sporind faima acestei comune.  

Asemeni Frumoasei din Padurea Adormita, castelul Banloc  asteapta sa se trezeasca la viata dupa o perioada zbuciumata in care a cunoscut momente de glorie dar si de abandon…dupa 1948, la Banloc a inceput dezastrul. Angajaţii au fost alungaţi, statuile au fost distruse, iar arhiva si biblioteca au fost arse. Perioada comunista a fost si este pentru locuitorii Banlocului o amintire trista…colectivizarea, lipsurile, neajunsurile si un regim draconic in total dezacord cu mentalitatea si bunul simt al taranului banatean au constituit o alta piatra de incercare pentru aceasta comuna.  In perioada comunista, castelul a cunoscut diverse intrebuintari devenind rand pe rand sediu pentru Gospodaria Agricola de Stat (1950-1956), Ocol Silvic (1956-1958) si Casa de Batrani (1958-1964). Timp de doi ani, castelul a fost abandonat, pentru ca in 1966 sa devina orfelinat, pana in 1983, an in care s-a transformat in scoala. Unitatea de invaţamant a funcţionat aici pana in 1991. Trei ani mai tarziu, castelul a beneficiat de primele lucrari de renovare, cu fonduri provenite dintr-o donaţie, facuta de o fosta domnisoara de onoare a prinţesei Elisabeta, la acea vreme in varsta de 82 de ani. Micile retusuri s-au facut la doi ani dupa ce cutremurul din 1991 devastase cladirea. In 1998, Ion Caramitru, ministrul Culturii de la acea vreme, a demarat un proiect de reamenajare a castelului. Au fost investiţi atunci, in domeniul de la Banloc, peste 14 miliarde de lei. “Daca mai era Caramitru, probabil se termina renovarea. Dupa 2001, ministrul Theodorescu n-a mai dat nici un ban, afirmand ca hardughia nu merita asta. Ne-a spus sa o privatizam”, isi aminteste Cornel Toţa, primarul actual al comunei Banloc.

La inceputul anului trecut, castelul a fost revendicat de Prinţul Paul de Romania, in calitate de nepot al prinţesei Elisabeta, aceasta neavand mostenitori pe linie directa. In afara castelului, Paul a mai solicitat 772 ha de terenuri agricole si 537 ha de padure, “cu tot inventarul existent, precum si construcţii accesorii”. Paul a facut cererea de retrocedare pe Legea 247, considerand vechiul castel drept “casa de vanatoare”. Foarte probabil, prinţul va primi in jur de 263 de hectare de padure si 50 de hectare de teren arabil. Asta fiindca s-a descoperit un certificat de mostenitor al lui Carol al II-lea. Potrivit documentului, Mircea Grigore, tatal lui Paul, a fost indreptaţit sa primeasca 37% din mostenire, Regele Mihai o cota de 34%, iar Elena Lupescu, ultima soţie a lui Carol, un rest de 29%. Nici Mihai, nici descendenţii Elenei Lupescu nu au facut notificari de retrocedare. Solicitarea de retrocedare a prinţului n-a fost discutata inca la Prefectura Timis. Intre timp, castelul a ajuns in proprietatea publica a Consiliului Local Banloc. La inceputul anului, printr-o hotarare a consilierilor, castelul a trecut din proprietatea publica in proprietatea privata a comunei. Pe de alta parte, Paul continua lupta pentru a deveni stapanul castelului. Surse din administraţia publica judeţeana au confirmat ca, intre timp, Prinţul Paul a cedat drepturile de succesiune unei firme de avocatura din Israel. In cazul in care domeniul de la Banloc va ramane in proprietatea comunei, primarul Toţa a declarat ca pentru finalizarea reabilitarii castelului ar mai fi nevoie de aproximativ 1,2 milioane de euro. “Incercam sa accesam un proiect european pentru a face rost de acesti bani. Pana atunci am semnat un parteneriat cu Universitatea de Vest, Catedra de Biologie. Studenţii vor putea face practica aici pentru conservarea parcului dendrologic”, spune primarul Toţa.

Pe langa castelul Banloc care a fost puternic afectat, cutremurul din 1991 a constituit o lovitura noua si grea data localnicilor…case derapanate, recolte distruse, oameni care in cateva secunde si-au pierdut toata agoniseala de-o viata.  Cu toate acestea, asemeni pasarii Phoenix, Banlocul a renascut din propria-i cenusa si in prezent cunoaste o adevarata perioada de inflorire.  Multii dintre satenii plecati in strainatate s-au reintors pe meleagurile natale si au investit in agricultura sau alte mici intreprinderi particulare sau unitati de consum si productie, si-au construit case moderne si gloria Banlocului este din nou vizibila.

Desi nu m-am nascut si nici nu am copilarit acolo, pentru mine, Banlocul are un farmec aparte; parafrazandu-l pe cumnatul meu Ion Circiu, “stelele sunt mai aprope de pamant la Banloc”.  Mi-e drag sa asist la discutiile ce le poarta cu mandrie si nostalgie in glas cei doi banlogeni, Florin si Puiu, din glasurile lor razbate dragostea ce-o poarta pamantului natal, oamenilor din sat: Ion Sanitaru’, Maxa Acordeonistu’, Primarul Cornel Tota, Dr. Ciclovan, Costica si Mili lui Voda, Uina Teza, invatatorul Visman  Vasile, Baba Anca, Puiu Denteanu, Dudu si Marin Almasa, Radu Calagiu, Berti, Nea Silica, Vidica, Boca, a lui Cireasa, a lui Pac, Baciluta, Mirela lui Capitanu’, Prof. Iedu, Prof. Mengher, gloriosii fotbalisti de odinioara: Miluca, Rosu, Cornel si Laie Cioci…Am enumerat doar numele catorva persoane, poate cei mai des mentionati in discutii, pe multi dintre cei mentionati mai sus i-am cunoscut si eu in vacantele noastre petrecute in casa parinteasca a sotului meu construita de parintii sai, Trifana si Gheorghe Circiu-Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!  Cum as sputea sa uit corcodusul inflorit din livada si gradina bogata, linistea dupa-miezilor lenese de duminica tulburata arareori de tanguitul duios al clopotelor bisericii?  Atata bogatie de culoare si miros, atata simplitate si frumusete evocate intr-un singur nume-Banloc!  

Sunt convinsa ca multi dintre cititorii ziarului “Romanian Times” vor citi acest articol si gandul ii va purta spre satul sau locul natal.  Simpli calatori prin marea calatorie numita VIATA, purtam in suflet icoana satului sau locului in care ne-am nascut, si atunci cand viata ne incearca sau povara ei este prea grea, amintirea copilariei, a locurilor natale, a oamenilor ce i-am cunoscut si ne-au marcat, ne da curajul si puterea de-a merge din nou inainte.