Poate că aș fi lăsat să treacă evenimentul fără să-mi aduc și eu aportul jurnalistic, în defnitiv omenirea se confruntă cu probleme mult mai acute, și dealtfel prea au curs multe râuri de cerneală și prea mulți “specialisti” și-au expus opiniile, pronosticurile și în multe cazuri au emis sentințe irevocabile și definitive chiar înaintea judecătorilor, dar “ultima veste” din telejurnalul preluat pe toate posturile TV din România transmite cu vehemență și revoltă faptul că Procurorul General al României, Tiberiu Nițu, sfidează pur și simplu legea și pietonul de rând, șoferul domniei sale trecând pe culoarea roșie a semaforului în timp ce-l avea drept pasager pe dl. procuror! Chiar așa!! Oare s-au terminat știrile incendiare din România?
Până mai ieri, Elena Udrea reprezenta epicentrul tuturor discuțiilor, mărul discordiei ținut cu mâini strânse de nimeni alta decât Elena din Buzău! Știrile românești ne bombardau pur și simplu cu gradul dânsei de vinovăție/nevinovăție, cine și cât este de părtaș, condițiile de arest, etc, etc. Recunosc cu toată candoarea, asemeni oricărui muritor, am și eu preferințele și slăbiciunile mele, Elena Udrea este una dintre ele! Faptul că amândouă suntem femei inteligente (spun eu!) și puternice (spun alții!) m-a făcut să o simpatizez din primele sale apariții pe scenă politicii românești. Nu-mi este străin faptul că încă de la început și-a atras antipatia multora, o femeie și încă una frumoasă să se amestece în “treburi serioase”?!
Era firesc să fie privită cu suspiciune dar dacă a ajuns în fotoliul ministerial, mă gândesc că totuși a reușit să-și convingă semenii să privească dincolo de aparențe!
Voi rezistă tentației comune, și nu mă voi transformă asemeni multora dintre colegii mei de breaslă în judecătorul Elenei Udrea; nu voi da nici un verdict sau sentință, este misiunea justiției să caute adevărul, și chiar dacă o fi ea oarbă și mai stă și strâmb câteodată, eu sper din tot sufletul SĂ JUDECE DREPT!
Începusem să va descriu cum, fără să vreau, am devenit aproape dependenta de știrile, așa bulvesante cum sunt ele, din România, fie TV sau publicații jurnalistice, mă găseam căutând cu aviditate ultimele noutăți iar acestea nu întârziau să apăra, aproape de la oră la oră! Arestări, nume faimoase, sume fabuloase, cătușe, flori, lacrimi, reproșuri, acuze dure, lamentări și multe altele care toate combinate sunt elementele celei mai de succes telenovele…oare până aici s-a ajuns? Goană noastră după senzațional ne-a adus în față televizorului și am transformat fără să vrem realitatea într-un serial TV. Nu cu mult timp în urmă am vizionat un film românesc mai vechi, din 2007, “Ticaloșii”, regizat de Șerban Marinescu după un scenariu inspirat din romanul “Ciocoii noi cu bodyguard” al lui Dinu Săraru - parcă urmăream jurnalul de seară sau emisiunea lui Rareș Bogdan, “Jocuri de putere”. Subiectul de actualitate și interpretarea impecabilă a monștrilor sacrii ai ecranului românesc cum ar fi Ștefan Iordache, Dorel Vișan, Horațiu Mălăele, Mircea Diaconu, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu și Mitică Popescu, au contribuit din plin în realizarea unui film foarte bun, spun eu, care merită văzut! Într-adevăr, viața bate filmul!
Îmi doresc să reușim să ne ridicăm deasupra tuturor apartenențelor politice, simpatiilor și antipatiilor personale, să vedem “omul” în totalitatea sa, cu bune și rele, și să nu ne împiedicăm de paiul din ochiul vecinului uitând de parul din ochiul nostru! Poate sunt eu idealistă dar îmi doresc ca adevărul și dreptatea să triumfe, oricare ar fi ele! Îmi mai doresc ca orice lecție pe care o primim în viață atât noi cât și mai marii zilei să ne fie folositoare, să învățam ceva nou în fiecare zi, să avem curajul să ne asumăm greșelile, să le corectăm, și să privim, fără frică, și cu mult curaj mereu înainte!
Citisem undeva că totul se termină cu bine, și dacă nu e bine, însemna că încă nu e finalul; doresc ca oricine trece printr-o perioadă dificilă să găsească o oarecare consolare și puțină speranță în aceste cuvinte.
Cititorilor mei, în prag de primavară, un gând bun și frumos precum o ramură de cireș înflorită, și fie să vă bucurați de frumusețea fiecărei zile!