"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

„Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte, şi trimiţând a ucis pe toţi pruncii care earu în Betleeem şi în toate hotarele, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2,16).

După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod a hotărât să caute Pruncul ca să-L ucidă” (Matei 2,13).

La Naşterea lui Iisus au fost mari bucurii, în cer şi pe pământ, pentru că S-a Născut Cel făgăduit de Dumnezeu, Mesia, Hristos Iisus, ca Salvator şi Mântuitor al lumii întregi, şi au cântat împreună, cerul şi pământul, Imnul aşteptat prin secole de istorie: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”(Luca 2,12).

„Şi zicea (Iisus) către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie.” (Luca 9, 23)

„Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Cor. 1, 18)

„M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” (Gal. 2, 20)

Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!” (Ioan 11, 41-44)

„Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus. Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni?.... Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă!” (Ioan 11, 45-53).

 

Primile Scripturi de mai sus, vestesc generațiilor tuturor vremurilor istorice de sub soare minunea învierii lui Lazăr, mort de patru zile, săvârșită de Iisus, spre slava lui Dumnezeu și credința popoarelor lumii în Hristos Domnul, Care este „Învierea și Viața”, după cum se prezintă omenirii, zicând: „… Eu (Iisus) sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va fi viu” (Ioan 11, 25).

„Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus. Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi” (Luca 19, 38-42).

„Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, / În care te-adânciră barbarii de tirani, / Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă, / La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. / Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume, / Că-n aste mâini mai curge un sânge de român. //  Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină, / Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. / Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, / Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ” (din Imnul României, „Deșteaptă-te române”).

CONDUCĂTORII POPOARELOR ȘI OMENIREA LA RĂSCRUCE,

DATORITĂ NEPRIMIRII LUI MESIA, HRISTOS IISUS!

„Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov.” (Numeri 24, 17)

„Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit Steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2, 2).

„Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona(Matei 6, 24).

Să mulțumim, să binecuvântăm pe Dumnezeu și să strigăm cu iubire în mijlocul popoarelor și al guvernelor lumii „Slavă marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos Iisus” (Tit 2, 13), Mesia, Cel Făgăduit, și venit la „plinirea vremeii” (Gal. 4, 4), „Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune” (Tit 2, 14) și S-a vestit că El este Steaua de lumină divină a fiecărui popor, spre călătoria în pacea ce a adus-o la Nașterea Sa, către Împărăția lui Dumnezeu. Trimiterea lui Mesia, Hristos a avut loc „Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus (Luca 1, 78), Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Întrupat în umanitate pentru mântuirea lumii.

„Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Noe: „Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor, şi iată Eu îi voi pierde de pe pământ. Tu însă fă-ți o corabie de lemn de salcâm. În corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară” (Facere 6, 13-14).

„Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru”
(Rom. 6, 23).
„… Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi nici porţile iadului nu o vor birui”
(Matei 16, 18).

 

„Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?” (Matei 8, 27).

 

„Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Isaia 7, 14)

„Un glas strigă: „În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru.” (Isaia 40, 3)

„Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei.” (Zaharia 9, 9)

„Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor.” (Marcu 10, 33)

„Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.” (Marcu 16, 6).

 

Așa prevestea Domnul Dumnezeu prin proorocii Isaia și Zaharia în Scripturile de mai sus, nașterea lui Mesia Hristos din Fecioară și despre Înaintemergătorul Domnului și de intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim, spre sfârșitul misiunii Sale mântuitoare în lume, zicând: „Un glas strigă: „În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru” (Isaia 40, 3). „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei.” (Zaharia 9, 9)

„Apoi a grăit Domnul cu Moise și Aaron în pământul Egiptului și le-a zis: Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului. Vorbește deci la toată obștea fiilor lui Israel… În luna a zecea a lunii acesteia să-și ia fiecare din capii de familie un miel…” (Ieșire 12: 1-3)

„Și când vă vor întreba copiii voștri: Ce înseamnă rânduiala aceasta? Să le spuneți: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paști Domnului…” (Ieșire 12: 26-27)

„Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27).

„Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin ea cei din vechime au dat buna lor mărturie” (Evrei 11:1-2).

„Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi” (Rom. 5:6).

Marele Dumnezeu și Mântuitor al nostru Iisus Hristos (cf. Tit. 2:13) a zis Apostolului Său Toma: „Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27), a opta zi după Înviere, când a intrat, iarăși, la apostoli prin ușile încuiate, zicându-le: „Pace vouă!” (cf. Ioan 20:26), după care l-a invitat pe Toma să se convingă de Adevărul Învierii Sale, precum a voit el, prin vedere și pipăire (cf. Ioan 20:25). După ce Toma a văzut și a pipăit a exclamat dumnezeirea lui Iisus Hristos, zicând: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20: 28). Răspunsul Domnului a fost, fericind pe toți din toate vremurile și din toate popoarele care „n-au văzut și au crezut”, când a zis: „Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20:29)

„Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.

„Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus” (Matei 1:25)

„Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus” (Luca 1:30-3)
„Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea" (Luca 1:38).