"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Duhul Sfânt ne revelează prin Scriptura următoare, zicând: „Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui” (Ioan 20, 31), și astfel putem crede, că Iisus, Care este Fiului lui Dumnezeu este și: „Calea, Adevărul și Viața”(Ioan 14, 6), și odată cu aceasta să credem cuvintele Lui prin care zice că: „...Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6).

Astfel, fiecare om să se mântuiască, trebuie să se dăruiască prin credință, iubire și rugăciune lucrării Duhului Sfânt, ca să ajungă la Dumnezeu Tatăl prin Fiul, Care este Calea vieții. Aceasta pentru că omenirea a căzut sub moartea păcatelor, odată cu căderea primilor oameni prin neascultare (Geneză 2, 17), în revelarea Scripturii care zice: „De aceea, precum printr-un om (Adam și Eva) a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Rom. 5, 12).

 

 

În drept și adevăr, se prezintă Iisus Hristos tuturor generațiilor omenirii, zicând: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6), și nu numai atât ne-a revelat, ci și că „Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6), pentru că El nu este numai Om adevărat, ci și Dumnezeu adevărat, în calitatea de Fiu a lui Dumnezeu, de o ființă cu Dumnezeu Tatăl (Crezul), în urma revelației din partea Domnului, Care a zis:  „Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem” (Ioan 10, 30). Iisus Hristos a rămas și Dumnezeu adevărat și după nașterea Lui ca Om din Pururea Fecioara Maria, în urma zămislirii de la Duhul Sfânt în pântecele Preacuratei Fecioare Maria (Matei 1,18; Luca 1, 35)

In acest capitolul 1, voi prezenta, mai întâi, numai că Iisus Hristos este Calea, urmând în capitolul II, să descriu că El este și Adevărul, iar în capitolul III, că tot El este și Viața. Astfel, stimate cititorule, rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute prin lucrarea Duhului Sfânt: pe mine umilul slujitor, să primesc inspirația Duhului Sfânt în tot ce voi scrie (Marecu 13, 11);Luca 12, 12), iar pe dvs să citiți și să puteți cunoaște cu adevărat că Iisus Hristos este Calea, Adevărul si Viața, spre slava lui Dumnezeu și spre mântuirea dvs sufletească și a semenului la care o să-i vestiți aceste adevăruri revelate de Dumnezeu omenirii.

Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu revelat în marturisirea lui Dumnezeu Tatăl

În următoarele Scripturi ni se face o revelație mare, cum Dumnezeu Tatăl prezintă chiar nașterea Fiului Iisus Hristos dintru El, ca a doua Persoană a lui Dumnezeu în Sfânta Treime, zicând: „Domnul a zis către Mine: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta marginile pământului” (Psalm 2, 7-8). Iar Duhul Sfânt descoperă prin Sf. Ap. Pavel încă odată vestirea Fiului Său către omenire, din partea lui Dumnezeu Tatăl, astfel: „Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”; şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu?” (Evrei 1, 5).

Că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu constă, mai întâi, în revelația și autoritatea glasul lui Dumnezeu Tatăl la Botezul Fiul Său în apele Iordanului de către Ioan, când S-a auzit glasul Lui zicând: „Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). Apoi, la Schimbarea la față a Domnului pe Muntele Tabor, când iarăși S-a auzit glasul Tatălui ceresc afirmând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; de Acesta să ascultaţi”(Matei 17, 5). Atât mărturisirea lui Dumnezeu Tatăl, despre Fiul Său Iisus Hristos la Botez cât și la Schimbarea la față, că este Fiul Său Cel iubit e cea mai mare și incontestabilă dovadă a dumnezeirii Fiului și provenienței Lui din Dumnezeu Tatăl mai înainte de toți veci.

Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, pentru că este revelat omului și omenirii întregi, în autoritatea inspirației Duhul Sfânt scriitorilor Noului Testament (2 Cor. 1, 19; Efes. 4, 11; 4, 13; Evrei 4, 14; 6, 6; 7, 3; 10, 29; Fapte 8, 37; 9, 20; Gal. 2, 20; Ioan 1, 34; 3, 18;5, 25). Sf. Scripturi Îl revelează pe Iisus că este de o ființă cu Dumnezeu Tatăl (Matei 7, 21; 10, 32; 12, 50; 15, 13; 16, 17) şi este Dumnezeu adevărat (Ioan 10, 30; 17, 22).

Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos este a doua Persoană din Sfânta Treime, alături de Dumnezeu Tatăl şi de Dumnezeu Duhul Sfânt, Cuvântul sau Logosul (Ioan 1, 1), întrupat în umanitate pentru mântuirea omului, prin zămislirea de către Duhul Sfânt în Pururea Fecioara Maria (Matei 1,18; Luca 1, 35).

Descoperirea Duhului Sfânt prin următoarele Scripturi ne vor lămuri deplin: „Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, că aceasta este mărturia lui Dumnezeu: că a mărturisit pentru Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are această mărturie în el însuşi. Cine nu crede în Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut în mărturia pe care a mărturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Său. Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat Viaţă Veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa” (1 Ioan 5, 9-12).

Revelarea lui Iisus despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu

Iisus S-a prezentat ca Fiu al lui Dumnezeu, când L-a întrebat pe cel ce fusese orb din naștere: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?, și el a întrebat: „Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui”(Ioan 9, 35-38). Și când a zis cărturarilor și fariseilor: „…căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?” (Ioan 10, 36) „...fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul luiDumnezeu” (Ioan 3, 18) , „…ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească” (Ioan 11, 4). „…Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu” (Matei 27, 43). „Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis” (Ioan 8, 18). Duhul Sfânt revelează omenirii că, Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, când a zis prin Scriptura: „Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui” (Ioan 20, 31).

Când Iisus a zis că: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Marcu 13, 31), este o altă dovadă a dumnezeirii și a calității Sale de Fiu al lui Dumnezeu. „Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. „Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu” (Ioan 5, 17-18).Iisus Hristos trebuia să se descopere apostolilor și oamenilor că este Fiul lui Dumnezeu ca să cunoască că, Cel făgăduit de Dumnezeu ca Izbăvitor, Mesia Hristos a venit să mântuiască lumea și nu putea să nu mărturisească că „…Dumnezeu este Tatăl Său…”, ca Fiu născut din Tatăl, fiindcă prin aceasta descoperea și existența lui Dumnezeu în Sfântă Treime.

Marturia Sf. Ioan Botezătorul că Iisus e Fiul lui Dumnezeu și Mielul

„Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 34) „Şi privind (Ioan) pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 36). „Ioan însă Îl oprea (pe Iisus să-L boteze el), zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat” (Matei 3, 14-15) și L-a botezat în apele Iordanului, și s-au deschis cerurile. „…botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul” (Luca 3, 21). Deci, evenimentul Botezului lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, întrupat în umanitate, a deschis cerul, care a fost închis prin păcatul primilor oameni Adam și Eva (Geneză 2, 17), și a deschis porțile harului dumnezeiesc, care fusese pierdut la închiderea cerului, spre mântuirea lumii în Hristos Iisus.

Sf. Ioan Botezătorul să încuviințeze și pe ucenici lui, cât și pe alți, că Iisus Hristos este Cel ce avea să vină în Persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat să mântuiască lumea, a trimis pe doi din ucenicii lui să-L întrebe pe Iisus dacă: „…Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul?”, iar Iisus le-a răspuns: „Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine” (Luca 7, 19-23). Deci, faptele vorbesc despre calitatea lui Iisus Hristos de Fiu al lui Dumnezeu și Cale a vieții oamenilor.

Mărturisirea apostolilor că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu

„Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel” (Ioan 1, 49). „Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 16). Mărturisirea lui Petru în numele apostolilor, când a zis: „Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu” (Ioan 6, 69). La umblarea Mântuitorului pe apă și a lui Petru până la slăbirea credinței și a îndoirii, apostolii din corabie, au zis: „Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu” (Matei 14, 33).

Mărturisirea celor din popor că Iisus Hristos este Fiului lui Dumnezeu

Mărturisirea lui Marta, sora Mariei și a lui Lazăr înviat din morți: „Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume” (Ioan 11, 27). Locuitorii din orașul Sihar, după ce le-a mărturisit femeia samariteancă, au afirmat calitatea lui Iisus Hristos de Mântuitor al lumii, și în același timp dumnezeirea Lui, zicând: „Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii” (Ioan 4, 42). Ostașul roman de lângă crucea lui Iisus a afirmat: „...Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27, 54).

Și duhurile necurate marturiseau că Iisus e Fiul lui Dumnezeu!

„Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu” „Şi strigând (duhurile rele) cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt?...” (Marcu 3, 11; 5, 7). „Din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu…” (Luca 4, 41)

Iar când diavolul a ispitit pe Iisus, în Muntele Carantatniei, de două ori a pronunțat numele lui Iisus, zicând: „…De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu…” si „…Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu…”. La fiecare ispită Iisus l-a învins pe diavolul, iar la a treia ispită Iisus i-a zis diavolului: „…Piei, satano…”. Apoi, îngerii au venit și I-au slujit lui Iisus (Matei 4, 1-11).

Numai antihrisul este cel ce nu mărturisesc că Iisus e Fiul lui Dumnezeu

„Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul” (1 Ioan 2, 22). „Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă” (1 Ioan 2, 18). „Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume” (1 Ioan 4, 3). „Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul şi antihristul” (1 Ioan 1, 7).

Minunile săvârșite de Iisus Hristos mărturisesc la fel că El este Fiul lui Dumnezeu

„Deci I-au zis (oamenii): Dar ce minune faci Tu, ca vedem şi credem în Tine? Ce lucrezi?” (Ioan 6, 30). Mai marii vremii cereu minuni ca să creadă că Hristos este Mesia, iar Domnul le-a dat minuni să creadă și să se tămăduiască de lepra păcatului. „Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veţi vedea semne şi minuni, nu veţi crede” (Ioan 4, 48). Prin această Scriptură, Hristos Domnul, descoperă generațiilor cauza primordială pentru care a săvârșit atâtea minuni. Așadar, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, întrupat în umanitate a săvârșit mai multe feluri de minuni, pentru a arăta generațiilor de oameni că El este Fiul lui Dumnezeu, Mesia Hristos, Cel făgăduit de Dumnezeu (Geneză 3, 15), ca răscumpărător al omenirii de sub moartea păcatelor. In același timp, Hristos Domnul a săvârșit minuni și din milă asupra oamenilor pentru a-i scăpa din suferință.

Astfel, toate generațiile aflând de minunile Lui, săvârșite prin puterea dumnezeirii Sale, să poată afirma cu credință, ca ofițerul roman de lângă crucea lui Iisus, căci: „… Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27, 54) și afirmâmnd cu credință să aibă „… viaţă în numele Lui” (Ioan 20, 31), urmându-L ca pe Unul singur sub soare Care este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6) cu adevărat. Dar, când fariseii, cărturarii, saducheii politicieni, învățătorii de lege și arhiereii tot nu au vrut să creadă, ca și oamenii de știință rătăcitoare de azi, Iisus le-a răspuns: „Iar El (Iisus), răspunzând, le-a zis: Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona proorocul” (Matei 12, 39). Iar semnul lui Iona proorocul este Învierea lui Hristos, semn și minune, deasupra tuturor minunilor pentru toți necredincioșii de atunci și din toate generațiile, ca să creadă că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42).

Cuvântul „Minune”, care exprimă o lucrare cu puteri divine, este atribuit cu adevărat numai lucrărilor dumnezeiești săvârșite de Iisus Hristos, ca minuni divine asupra oamenilor, asupra naturii, învierii din morții și minuni asupra Sa, ca Învierea din morți a 3-a zi (1 Cor. 15, 4). Sfinții Evangheliști sinoptici: Matei, Marcu și Luca numesc lucrările miraculoase ale lui Iisus minuni, care exprima puterea dumnezeiască a lui Hristos, cu care au fost săvârșite, iar Sf. Ap. și Evanghelist Ioan numește lucrările dumnezeiești ale lui Iisus semne, care arată o direcție spre salvarea sau mântuirea în Mesia, Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat în umanitate. Numele de minune sau semen, a lucrărilor divine a lui Iisus, le avem de la Însuși Domnul (Ioan 4, 8), ca să arate puterea dumnezeiască cu care le săvîrșește în calitatea de Fiu al lui Dumnezeu ca lumea să-L cunoască. Minunile sau semnele săvârșite de Iisus sunt de mai multe feluri, după cum urmează: Minunii de tămăduiri asupra oamenilor; minuni asupra naturii; minunile învieriilor din morți și minuni asupra Sa. Aceste feluri de minuni săvârșite de Iisus, arătând dumnezeirea Sa, o să le găsim în prezentările de mai jos, astfel:

Adeverirea dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu întrupat prin minunile tămăduirii

Dumnezeirea lui Iisus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, s-a arătat în timpul vieții Sale pământești prin minunile săvârșite și de două mii de ani S-a arătat celor ce le citesc cu credință tămăduirile pe care le-a făcut Iisus și le propovăduiesc generațiilor: „Şi în acel ceas El (Iisus)a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea” (Luca 7, 21). Iisus venind la Marea Galileii S-a suit în munte: „Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat. Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel” (Matei 15, 29-31).

Alături de acele tămăduirii și minuni săvârșite de Iisus atunci, stau vindecările și minunile pe care le face, Mântuitorul Iisus Hristos, în toate generațiile din timpurile istorice, în urma posturilor și a rugăciunilor cu credință făcute de credincioși înaintea lui Dumenzeu, pentru că: „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13, 8). Am menționat cu rugăciune și cu post, fiindcă Mântuitorul a zis că: „acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post (Matei 17, 21).

Arătarea dumnezeirii Fiul lui Dumnezeu prin minuni asupra oamenilor

La vindecarea a doi orbi. Iisus Hristos prin puterea Sa dumnezeiească a dăruit lumină celor orbi: Iisus a vindecat doi orbi care strigau după El:„Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!”, Iar după ce Iisus i-a întrebat dacă ei cred că El poate face aceasta, ei au răspuns:  „Da, Doamne”. Apoi, S-a atins Iisus de ochii lor si au văzut! (Matei 9, 27-31). Duminica a 7-a după Rusalii.

Tămăduirea mai multor orbi şi şchiopi. Când Iisus era în Templu au venit la El orbi și șchiopi și i-a făcut la fel sănătoși: „Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi” (Matei 21, 14). La orbul din Betsaida, Iisus i-a pus scuipat pe ochi şi punându-Și mâinile de două ori peste el a văzut! (Marcu 8, 22-26). Orbul pe nume Bartimeu, care şedea lângă drum și cerşia la intrarea în Ierihon, a strigat după Iisus: ,,Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!”. Atunci Iisus l-a întrebat: „Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit”. Apoi, a mers după El slăvind pe Dumnezeu împreună cu tot poporul (Luca 18, 35-43; Marcu 10, 46-52). Evanghelia Duminecii a 31-a după Rusalii.

Orbul din naştere. Acesta stătea și cerșea, fiindcă s-a născut așa să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu. Iisus a făcut tină cu scuipt și i-a uns ochii și i-a zis să meargă la scăldătoarea Siloamului să se spele. Mergând a venit văzând. Fiindcă tămăduirea unui orb din naştere era o minune care nu s-a întâmplat niciodată, fariseii au cercetat. Fiind întrebați şi părinţii orbului, au răspuns că fiul lor s-a născut orb. Farisei spuneau că Iisus nu era de la Dumnezeu deoarece făcuse tămăduirea Sâmbăta si nu respecta deci Sâmbăta. Alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Orbul a zis fariseiilor că: „Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El mi-a deschis ochii” (Ioan 9, 1-38). Evanghelia Duminecii a 6-a după Rusalii.

Arătarea dumnezeirii, Fiul lui Dumnezeu, prin minunile diferitelor vindecării

La vindecarea surzilor. Iisus plecând din părțile Tirului prin Sidon la Marea Galilei, în hotarele Decapolei, i-au adus un surd care era și gângav: „Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui”. Privind Iisus la cer, a suspinat și a zis: „Deschide-te”, și urechile lui s-au deschis, limba s-a deslegat și a vorbit! (Marcu 7, 31-37).

La vindecarea leproşilor. „Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina (lui Iisus), zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra lui. Şi i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor” (Matei 8, 1-4; Levetic 14, 2; Luca 5, 12-14).

Vindecarea celor 10 leproşi care stăteau departe şi strigau după Domnul: „Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!”. Iisus i-a trimis să se arate preoților, iar pe cale s-au vindecat și apoi s-a întors numai unul să aducă mulțumire ce era smarinean (Luca 17, 11-19).  Evanghelia Duminicii a 29-a după Rusalii.

Vindecarea slugii sutașului. Iisus a vindecat pe sluga unui sutaș roman pentru credința lui neîntâlnită în Israel, zicând: „…la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă”. „Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut”. Vindecarea a făcut-o Domnul de la distanță, cum a cerut sutașul, care nu se considera vrednic pentru a-L primi pe Iisus în casa lui (Matei 8, 5-10; Luca 7, 1-10). Evanghelia Duminicii a 4-a după Rusalii.

Vindecarea slujitorului regesc. Când Iisus a intrat în Cana Galileii, unde făcuse minunea cu prefacerea apei în vin, la întâmpinat un slujitor regesc al cărui fiu era bolnav în orașul Capernaum. Aceasta i-a zis să se coboare la el până ce copilul nu moare. Iar „Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus şi a plecat. Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăieşte” (Ioan 4, 46-54). Deci, Iisus cu puterea Sa dumnezeiască, fiindcă era Fiul lui Dumnezeu, l-a vindecat pe copil  de la distanță, ca și pe sluga sutașului, pentru că au voit să creadă în puterea dumnezeiască a lui Hristos Iisus (Matei 8, 5-10; Ioan 4, 46-54). Așadar, stimate cititorule, dacă vrem să avem și noi credință în Iisus Hristos, vom avea parte de mila Domnului să ne tămăduiească sufletele și trupurile de lepra păcatului.

Vindecarea slăbănogului paralitic. Un slăbănog a fost adus de patru inși cu patul coborât prin acoperiș în fața lui Iisus, Care: „Văzând credinţa lor, El le-a zis: Omule, iertate îţi sunt păcatele tale”, „Iar fariseii şi cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine este Acesta care grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu?”, pentru că ei nu credeu că Iisus este și Dumnezeu în calitate de Fiu al lui Dumnezeu. Apoi, le-a răspuns: „Iar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ţie îţi zic: Scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta”. Și luându-și patul „s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu” (Luca 5, 17-26; Marcu 2, 1-12). Evanghelia Duminicii a 2-a din Postul Sf. Paști.

La vindecarea altor bolnavi. Tămăduirea soacrei lui Petru care era cuprinsă de friguri. Iisus s-a atins de mâna ei şi frigurile au lăsat-o şi ea îi slujea (Matei 8, 14-15, Luca 4, 38-39). Omul ce avea mâna uscată. Fariseii l-au întrebat dacă este îngăduit a vindeca sâmbăta. Iisus le spune că, sâmbăta omul îşi scoate oaia dintr-o groapă dacă ea cade, iar omul preţuieşte mult mai mult decât o oaie. Aşa se cade a face bine sâmbăta. „Atunci a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă”. De aici fariseii s-au sfătuit cum să-L piardă pe Iisus (Matei 12, 9-14; Luca 6, 6-11).

Tămăduirea femeii cu scurgere de sânge. O femeie de 12 anii, care îşi cheltuise toată averea cu doctori, a mers și s-a atins cu credință de haina lui Iisus, şi la puterea care a ieșit din Iisus, femeia se vindecat. Văzând femeia că nu poate fi tăinuită a mers și a căzut în fața lui Iisus, Care i-a zis: „…Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace” (Marcu 5, 25-34, Luca 8, 40-48). Evanghelia Duminicii a 24-a după Rusalii.

Credința celor care au fost vindecați a fost credința în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca la femia cu scurgere de sânge (Matei 9, 22-23) ca și la toți ceielalți bolnavi. Deci, nu credința omului în el îl ajută pe om, după filosofiile de azi, ci credința în Dumnezeu. De poți crede…(Marcu 9, 23). Credință cât un grăunte de muștar …(Luca 17, 6; Mt. 21, 21-22). „... credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace” (Marcu 5, 25-34). Credința e nedespărțită de rugăciune și așa Dumnezeu lucrează prin acela care se roagă. Cu credința în Dumnezeu omul merge mai departe în cunoaștere decât cu rațiunea. Cunoașterea pe cale rațională este limitată omului, dar cunoașterea pe calea credinței este nelimitată, mergând mai departe de unde nu mai poate merge cu rațiunea. Credința în Dumnezeu este totalitatea revelațiilor divine, iar rațiunea este numai rezultatul experiențelor omenești. Iată definiția credinței dată de Duhul Sfânt prin Scriptura care zice: „Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11, 1).

Vindecarea femeii gârbove de 18 ani. O femeie gârbovă de 18 ani a fost vindecată de Mântuitorul astfel: „Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu”. Mai-marele sinagogii a comentat și la această minune, că de ce a vindecat Iisus femeia sâmbăta? Domnul le-a răspuns cu întrebarea: care dintre voi nu desleagă boul sau asinul său de la iesle sămbăta să-l adape? Cu atât mai mult această femeie, care era legată de satana de 18 ani, se cuvenea să fie dezlegată sâmbăta de neputința ei (Luca 13, 10-17). Evanghelia Duminicii a 27-a după Rusalii.

La tămăduirea bolnavului de 38 de ani. La scăldătoarea Vitezda din Ierusalim, era un bolnav de 38 de ani pe patul de suferință, pe care Iisus l-a întrebat: „...Voieşti să te faci sănătos?”. Iar după ce bolnavul i-a răspuns că nu are om să-l bage în scăldătoarea, când îngerul Domnul tulbura apa, și cel ce intra întâi se vindeca: „Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă”. „După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău” „…iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta” (Ioan 5, 1-16).  Evanghelia Duminicii a 4-a după Sf. Paști.

Astfel, vedem că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este Calea tămăduirii. Deci, cauza îmbolnăvirii bolnavului de 38 de ani era păcatul, că de aceea Iisus i-a zis: „De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău” (Ioan 5, 1-16). Apoi, vedem că Iisus făcea vindecările oamenilor cu riscul vieții Sale din partea fariseiilor, cărturarilor, saducheiilor politicieni, învățătorilor de lege și arhiereiilor, care nu voiau să primească învățătura despre a face bine sămbăta. Ori, tămăduirea bolnavului de hidropică tot sâmbăta (Luca 14, 1-5).

De remarcat la tămăduirea bolnavului de 38 de ani este faptul că, Iisus nu l-a întrebat de data aceasta pe acest bolnav ca pe ceielalți; dacă crede, cidacă voiește să fie sănătos (Ioan 5, 6). Această întrebare a lui Iisus ne descoperă că, orice în viață pleacă de la voința libera a omului cu care l-a creat Dumnezeu. Astfel, și credința în Dumnezeu cât și harul se dobândește dacă omul vrea să le primească ca dar (Efes. 2, 8) de la Dumnezeu. Așa în toate vremurile istorice, dacă omul vrea să se facă sănătos sau să realizeze orice în viață, trebuie să vrea să primească credința și harul lui Dumnezeu. Hristos Domnul în toate generațiile vrea să salveze oamenii. Acest adevăr rezultă din Evanghelia cu tămăduirea leprosului la care Iisus i-a răspuns:„....Voiesc, curăţeşte-te. Și îndată s-a curățit lepra lui” (Matei 8, 3). Prin urmare, evidența că Iisus este Calea vieții sunt toți cei care L-au urmat atunci și s-au vindecat prin minunile Lui și credința lor în Hristos, cât și de atunci până acum în toate generațiile și au devenit Sfinți, iar cei ce nu L-au urmat pe Iisus au ajuns pe căi rătăcite și numele lor nu a fost scris în Cartea Vieții (Filip. 4, 3; Apoc. 21, 27).

Tămăduirea urechii slujii arhiereului. În grădina Ghetsimani, unde Iisus a fost arestat, unul dintre ucenici, Petru (Ioan 18, 10) a tăiat urechea slujii arhiereului, iar Domnul i-a așezat înapoi urechea, după cum tot El o zidise, în revelarea Scripturilor: „Și unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat” (Luca 22, 49-51). Atunci a zis Hristos Domnul adevărul ce răsună peste secole, prin Scriptura care zice: „Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26, 52).

Arătarea dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu prin minunile vindecarii demonizaților

La vindecarea demonizatului orb și mut„Atunci au adus la El (la Iisus) pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea”. Farisei acuzând pe Iisus că scoate demonii cu căpetenia demonilor, El le-a răspuns întunecimii lor și i-a luminat, zicându-le: „Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 12, 22-28). Iisus a vindecat un mut având demon, iar mulțimile ziceau că nu s-a mai arătat aşa ceva în Israel (Matei 9, 32-33).

Tămăduirea tânărului lunatec cu duh mut și surd. Tatăl care a venit la Iisus cu fiul său lunatec ce avea duh mut și surd și a zis: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”, iar Iisus a poruncit duhului rău și a ieșit din copil și a rămas sănătos (Matei 17, 14-21; Marcu 9, 17-29). Cu prilejul acestei minuni Iisus a vorbit despre credința cât un grăunte de muștar, capabilă să mute munții, și despre demonii care ies din oameni numai cu rugăciune și cu post (Matei 17, 19-21). Evangheliile din Duminica a 10 după Rusalii și din Duminica a 4-a din Postul Sf. Paști.

Vindecarea demonizaților. Iisus a vindecat demonizatul din ținutul Gherghesenilor, al cărui nume era legiune, căci mulți demoni intrase în el, și locuia prin morminte. Demonii ieșind din om li s-a îngăduit să intre în turma de porci, care aruncându-se în mare s-a înecat la 2000 de porci. Locuitorii orașului venind au cerut lui Iisus să plece din hotarele lor, iar El a plecat (Luca 8, 26-40; Matei 8, 28-34; Marcu 5, 1-20) și i-a lăsat cu porci lor, respectându-le alegerea, cum respectă Iisus și necredincioșilor de azi alegerea lor. Evanghelia Duminicii a 23-a și a 5-a după Rusalii.

La tămăduirea omului cu duh de demon în sinagoga din Capernaum„Iar în sinagogă era un om, având duh de demon necurat, şi a strigat cu glas tare: Lasă! Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi l-a certat Iisus, zicând: Taci şi ieşi din el. Iar demonul, aruncându-l în mijlocul sinagogii, a ieşit din el, cu nimic vătămându-l. Şi frică li s-a făcut tuturor şi spuneau unii către alţii, zicând: Ce este acest cuvânt? Că porunceşte duhurilor necurate, cu stăpânire şi cu putere, şi ele ies” (Luca 4, 31-36). Înainte de această minune, Iisus a fost scos din cetatea și L-au dus pe vârful muntelui să-L arunce în prăpastie, dar El a trecut prin mijlocul lor (Luca 4, 29-30). Cu toate relele făcute lui Iisus de cărturari, saduchei, farisei, învățători și arhierei, vedem că El  nu a încetat să salveze oamneii din bolile lor. Așa „Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau” (Luca 6, 18).

Vindecarea ficei cu demon a femeii cananeiance. Când Iisus a trecut în părțile Tirului și ale Sidonului, o femeie cananeiancă, de alt neam, a strigat dupa Iisus, pentru fica ei chinuită de un demon : „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon”. Domnul văzând credința ei i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela” (Matei 15, 21-28). Așa vedem cum Iisus Hristos este cu adevărat Calea eliberării de demoni: „…Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă” (Marcu 10, 27). Așa, Fiul lui Dumnezeu este Calea tămăduirii tineretului de demoni din toate vremurile. Evanghelia duminicii a 17-a după Rusalii.

Arătarea dumnezeirii, Fiului lui Dumnezeu, prin minunile  învierilor din morți

La cele trei învieri din morţi. Învierea fiului văduvei din orașul Nain. Iisus apropiindu-se de sicriu i-a zis: „Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui” (Luca 7, 11-17). Evanghelia din Duminica a 20-a după Rusalii.

Invierea ficei lui Iair, care era mai-marele sinagogii. Când a ajuns la casa lui Iair, Iisus a zis: „Copilă, scoală-te! duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce” (Luca 8, 41-42; 8, 48-56; Marcu 5, 22-23; 5, 35-42). Evanghelia Duminecii a 24-a după Rusalii.

Iisus a înviat pe Lazăr înainte de Paștile iudeiilor, care era mort de patru zile, zicându-i: „ Lazăre, vino afară!” Și a ieșit mortul afară  (Ioan 11, 1-45). Pentru că mulți dintre iudei credeau în Iisus după atâtea minuni, arhiereii și fariseii s-au adunat în sinedriu și au decis să-l omoare pe Iisus (Ioan 11, 45-57). Evanghelia din Sâmbăta Floriilor.

Când Iisus și-a dat Duhul în mâinile Tatălui când era pe Cruce, s-au produs alte învierii din morți: „Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora” (Matei 27, 50-53; Luca 23, 46). Așadar, Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos este și Calea învierii de sub moartea spirituală a păcatelor în această viață și Calea învierii în ziua cea de Apoi, spre dreapta judecată a lui Hristos, cu sentința spre Rai sau Iad, după credința sau necredința omului în Dumnezeu, în călătoa acestei vieții pământești și trecătoare spre Viața Veșnică.

Caracterul teandric, divin omensc al minunilor săvârșite de Fiul lui Dumnezeu întrupat

Iată, descrierea caracterului teandric, divin omenesc a lucrărilor și minunilor lui Dumnezeu-Omul Hristos Iisus, după întrupare în umanitate: „Orice lucrare pe care o săvârșește persoana Cuvântului (Fiul lui Dumnezeu) întrupat întrunește în ea o mișcare săvârșită prin firea dumnezeiească și una prin firea omenească. După întrupare, Logosul nu mai are o viață dumnezeiască separată de cea omenească. Dar nici viața omenească separată de cea dumnezeiească. Toate actele Lui sunt teandrice, divino-omenești. Să luăm, de pildă, actul vindecării unui orb din naștere prin tina lipită de pleoapa lui de către Iisus Hristos....Mișcarea mâinii după tină, lipirea ei pe ochi este lucrare a naturii omenești, dar fluxul de putere care prin mână a inundat ochii orbului este lucrare a naturii dumnezeiești” (Preot Prof. Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau Restaurarea omului, Editura omniscop, Craiova 1993, pp. 138-139).

Iar Părintele Stăniloae citează, spre documentare, din Sf. Ioan Damaschinul care zice: „Activitatea Lui (Iisus) omeanească nu a fost lipsită de cea dumnezeiască, iar activitatea lui dumnezeiească n-a fost lipsită de activitatea Lui omenească, ci fiecare este considerată împreună cu cealaltă” (Dogmatica, trad. rom. De Dr. D. Fecioru, București, 1928, cap. XIX, p. 216). „Dumnezeirea săvârșea minunile, dar nu le săvâșea fără de trup; trupul, însă, pe cele smerite, dar nu fără dumnezeire”, (Cap. XVI, p. 199. „Totuși, cu nici un chip nu amestecăm pe acelea care s-au desăvârșit în mod nedespărțit, ci cunoaștem din calitatea faptelor ale cărei din cele două firi este fiecare faptă” (Cap. XVI, p. 200). Puterea facerii de minuni a fost activitatea dumnezeirii Lui (Iisus); dar lucrarea cu mâinile, a voi, a spune,: „vreau”, „curățește-te”, a fost activitatea omenirii Lui”. „Căci după cum cunoaștem că firile sunt unite  că au întrepătrunderea una în alta și nu tăgăduim deosebirea acestora, ci le numărăm și cunoaștem că sunt nedespărțite, tot astfel cunoaștem și unirea voințelor și a activităților, dar nu introducem despărțite” (Cap. XV.p. 193).

Prin urmare, unirea firii dumnezeiești și a firii omenești din Ipostasul lui Iisus Hrsitos, au făcut ca lucrările săvârșite de El să aibă caracterul teandric de divin-omenesc, în urma întrupării în umanitate care în teologie mai poartă numele de chenoză, în prezentarea Scripturii: „Ci S-a deşertat pe Sine (Iisus, Fiul lui Dumnezeu), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filip. 2, 7-8). Astfel, cine Îl urmează pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, ca și Cale a lui în viață, nu rătăcește ci ajunge în Împărăția lui Dumnezeu. Cine Îl urmează pe Hristos ca și Calea a vieții, Îl urmează pe Cel ce a biruit moartea, ce era în urma păcatului asupra oamenilor, prin Înviera Sa din morți.

Arătarea dumnezeirii, Fiului lui Dumnezeu, la minunile asupra naturii

La prima minune a prefacerii apei în vin. Iisus a săvârșit prima Sa minune la Nunta din Cana Galieii, unde a prefăcut apa în vin! La această minune aflăm de intervenția Mamei Sale, zicându-I că:  „…Nu mai au vin”, iar celor ce slujeau le-a zis: „...Faceţi orice vă va spune”. Aici ni se descoperă rugăciunile Maicii Domnului, pentru cei credincioși în toate generațiile Fiul ei Iisus, să îi ajute.

În același timp, Maica Domnului Iisus, Pururea Fecioara Maria, ne spune și nouă tuturor, cum a zis slujitorilor de la nuntă, zicându-ne: „...Faceţi orice vă va spune”.  „Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El” (Ioan 2, 1-11). Astfel, să credem și noi în Iisus Hristos că este Fiul lui Dumnezeu și Calea vieții, cum au crezut ucenicii Lui, după atâtea minuni despre care aflăm și după atâtea minuni ce le vedem în viața noastră prin lucrările Sale de salvare. Mai trebuie să menționăm, că la Nunta din Cana Galiei „Hristos Mântuitorul lumii” (Ioan 4, 42), a întemeiat familia nouă creștină prin prezența Lui și minunea prefacerii apei în vin. Prima famile a lui Adam și Eva căzuse prin neascultare (Geneză 2, 17) și era nevoie de restaurarea familiei în har. Astfel, Iisus Hristos este Calea adevărată a familiei în viață.

La înmulțirea pâinilor. Iisus a poruncit mulțimilor să șeadă pe iarbă, iar El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit la cer, le-a binecuvântat și frângând le-a dat ucenicilor, care le-au împărțit mulțimilor. „Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii” (Matei 14, 15-21). Evanghelia Duminicii a 8-a după Rusalii.

A 2-a minune a înmulțire a pâinilor. Mântuitorul a mai înmulțit și cu altă ocazie pentru mulțimi „...cinci pâini de orz şi doi peşti…” și au mâncat iarăși cinci mii și s-au săturat, iar Iisus a zis ucenicilor: „…adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva”. Cunoscând Iisus că vor să-L facă rege, după această minune, S-a dus în munte singur (Ioan 6, 4-15). Deci, să nu aruncăm fărâmiturile și să-L alegem pe Iisus Calea pâinii celei de toate zilele, fiindcă El este „…pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer…”, din care dacă mănâncă cineva „…nu moare”. „Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu” (Ioan 6, 48-51) a zis Iisus mulțimilor.

Prima pescuire minunată. La lacul Ghenizaret Iisus s-a urcat în corabia lui Petru și a învățat din ea mulțimile. Apoi, a zis lui Simon Petru să lase mrejele să pescuiască, dar Petru i-a zis: Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nu am prins nimic, dar la cuvântul lui Iisus a aruncat mrejele și a prins mulțime mare de pești și a chemat și pe cei din corabia celaltă și așa au umplut două corăbii cu pește! La acestă minune, Petru a rămas copleșit și smerit a zis: „Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos”. Iar Iisus a zis „… către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni” (Luca 5, 1-11).

Este de remarcat faptul că Iisus mai întâi a dat mulțimilor hrana sufletească, prin vestirea cuvântului dumnezeuiesc, și apoi le-a dat hrana fizică prin pescuirea minunată. Învățătura este că omul trebuie să caute mai întâi hrana spirituală și apoi pâinea de toate zilele se va adăuga lui. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).

A 2-a minune cu pescuirea minunată, a săvârșit-o Iisus după Învierea Sa din morți la Marea Tiberiadei, când apostolii au pescuit iarăși toată noaptea dar nu au prins nimic. Dimineața Iisus S-a arătat pe țărm și apostolii nu L-au cunoscut, dar El i-a întrebat dacă nu au ceva de mâncare? Ei răspunzând că nu au, El le-a zis să arunce mreja în partea dreaptă a corăbiei și vor afla, iar ei ascultând au prins mulțime mare de pești! Atunci a zis Petru că „Domnul este!”. Apoi,  „când au ieşit la ţărm, au văzut jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine. Iisus le-a zis: Aduceţi din peştele pe care l-aţi prins acum”. Atunci au prins o sută cincizeci și trei de pești. „Iisus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că este Domnul. Deci a venit Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat lor, şi de asemenea şi peştele. Aceasta este, acum, a treia oară când Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morţi” (Ioan 21, 1-14).

Precum Iisus a ajutat și după Învierea Sa din morți, ucenicii Săi să aibă ce mânca, prin pescuirea minunată, tot astfel ajută în toate generațiile pe cei ce cred în El și Îl urmează ca și Cale a vieții lor, zicându-le: „ Veniţi de prânziţi”, pentru că Iisus este același  „… ieri şi azi şi în veci…” (Evrei 13, 8). Cu acest prilej Hristos Domnul l-a reabilitat pe Petru, prin întrebarea de trei ori, dacă Îl iubește și prin răspunsul lui Petru tot de trei ori că Îl iubește, zicând a treia oară: „… Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc…” (Ioan 21, 15-17). Odată cu aceasta, Petru deși s-a lepădat de trei ori de Iisus, în curtea arhiereului Ana, noaptea când Domnul a fost arestat, și a plans cu amar (Matei 26, 69-75), a fost reașezat înapoi în poziția de apostol. Deci, iubirea fiecăruia dintre noi pentru „Hristos Mântuitorul lumii” (Ioan 4, 42) și al nostru, cu lacrimi ca și Petru, în taina pocăinței, face ca Dumnezeu să ne reașeze din nou în poziția fii prin har ai Lui.

La potolirea furtunii pe mare. Iisus era în corabie și adormise, iar când s-a ridicat furtuna pe mare și corabia era învăluită de valuri ucenicii L-au trezit, zicând: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim”. „Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?” (Matei 8, 23-27). Așa vedem cum Iisus Hristos este Calea salvării în viață din dezastrele din univers, căci este Fiul lui Dumnezeu de Care ascultă și vântul și marea.