"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

ROMÂNIA ESTE LA FEL ȚARA UNDE „CURGE LAPTE ȘI MIERE"!, ȘI CE DURERE PENTRU POPOR CĂ PLEACĂ MULȚI!

 

„Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!" (1 Cor. 15, 57)

Pentru toate se cuvine să aducem mulțumire, în lumina în revelației Scripturii de mai sus, lui Dumnezeu în numele Fiului Să, Domnul și Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42) și al nostru al tuturor, Marele, Dumnezeul și Mântuitor Hristos Iisus.

Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune" (Tit 2, 13-14)

 

Astfel, și la această zi de Aniversare a 100 de Ani, de la România Mare, Unirea Basarabiei cu România, în 27 Martie 1918, se cuvine să aducem mulțumire lui Dumnezeu, Care a dat biruința înaintașilor noștri la acea vreme istorică în numele Fiului Său, Mântuitorul nostru și al României Mari, Iisus Hristos. 

La zile și aniversări mari se cuvin Cuvinte mari ca să aducă mulțumire Providenței Divine, Marelui nostru Dumnezeu în Treime, Care a purtat grijă și ne-a ajutat să ajungem la acel eveniment istoric de Aniversare Mare. Alături de Cuvintele mari de mulțumire lui Dumnezeu se cuvin și Cuvinte mari să aducă lumină asupra evenimentului pentru luminarea publicului spre a vedea Providența divină, să-i îndemne la unirea cu Dumnezeu și cu poporul pentru noi aniversări. Astfel am crezut potrivit următorul Cuvânt la Aniversarea a 100 de ani de la România Mare, care să facă lumină poporului român și altor națiuni din Țară, asupra a ceea ce este România de la Dumnezeu ca dar și să nu mai plece din Țara lor, România, de la Nistru și până la Tisa și să se întoarcă înapoi cât mai pot. Părintele Arsenie Boca a zis fraților români, „că va veni o vreme când veți vrea să vă întoarceți înapoi și nu o să puteți”. Și a mai zis Părintele Arsenie că „cine are minte să ia aminte”, iar Mântuitorul a zis: „Cine are urechi de auzit să audă”  (Matei 11, 15).

Nu este loc aici să dau date istorice de la realizarea României Mari 1918, pentru că scopul acestei teme este arătarea, cu adevărat că, România este Țara în care „curge lapte și miere” pentru popor și că în Duminica din 25 Martie 2018, după Sfânta Liturghie, de la Biserica Ortodoxă Română „Sfântul Simeon", din Westland, aria Detroit, MI, care se încheie la 11:45 am, începe Sărbătoarea Aniversării a 100 de Ani de la Unirea Basarabiei cu România în 27 Martie 1918, după primul Război Mondial. Aspecte din istoria realizării României Mari, acum 100 de ani, o să prezentăm Duminică la Aniversare. Doamne, Dumnezeul nostru, adu vremuri de istorie favorabile din nou, realizări Unirii României Mari, de la Nistru și până la Tisa, visul și rugăciunea poporului tău românesc și binecuvintează toate popoarele lumii spre pacea și mântuirea cea întru Hristos Domnul.

 

România este la fel Țara unde „curge laptele și miere”!, și ce durere pentru popor că pleacă!

„Şi te voi duce în ţara unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu voi merge în mijlocul vostru, ca să nu vă pierd pe cale, pentru că sunteţi popor îndărătnic!” (Ieșire 33, 3). Așa i-a zis Dumnezeu lui Moise că îl va duce cu poporul Israel în țara Canaan, în care curge lapte și miere, după cum a zis părinților lui: Avraam, Isaac și Iacov, pentru care le va trimite Dumnezeu îngerul Lui (Ieșire 33, 1-3). Și așa cum conoaștem atât din istoria biblică cât și din istoria popoarelor, Dumnezeu l-a eliberat pe poporul Său Israel din robia Egiptului și l-a dus sub conducerea lui Moise și Iosua Navi în Țara Canaan, precum le-a făgăduit.

Această împlinire a făcut-o Dumnezeu pentru Israel deși nu a ascultat de Dumnezeu în călătorie și așa a rătăcit patruzeci de ani în pustie și au intrat numai copiii lor. Iar când zice de țara în care „…curge lapte şi miere…”, se referă la pământul bun și condițiile favorabile pe care le oferă Dumnezeu în locul acela și clima în care trăind un popor și muncind curge bogăția de toate produsele ca lapetele și mierea ce curg, ce sunt bogățiile cele mai dulci. Și într-adevăr când am vizitat țara Sfântă Israel, cum i se zice, am aflat cum poporul ia de două ori roade din pământul bun pe care îl cultivă, tocmai datorită condițiilor favorabile. Israel era un popor harnic de păstori, iar de la oi și alte animale le curgea laptele și de la albine mierea pentru că găsea polenul necesar.

Tot așa putem spune și de așezarea de la Dumnezeu a poporului român în jurul Carpaților că, România este Țara în care „curge lapte și miere”, exprimând prin aceasta toate condițiile favorabile de climă, anotimpuri, bogăția pământului, unde poporul roman creștin și harnic lucrând pământul au luat din el bogății de tot felul, inclusiv laptele care a curs de la oi, capre și vite și mierea de la albine din abundență datorită climei din spațiul Carpato-Dunărean.

Iar plecarea poporului român acum din Țara Sfântă din Carpați, România, semănată cu Biserici și Mănăstiri, de la Nistru și până la Tisa, unde - curge lapte și miere - pentru popor, este o faptă tristă, dureroasă care naște întrebări pentru popoarele lumii și așa ar trebui să nască întrebări și cu atât mai mult pentru conducătorii și poporul român: De ce se întâmplă asta? Iar dacă întrebăm poporul român și pe celelalte națiuni care locuiesc în România, toți răspund că, datorită conducătorilor care nu respectă legile adevărului nici pe cele scrise nici pe cele nescrise și astfel poporul nu poate să-și lucreze pământul să-și ia din el pâinea cea de toate zile, pe care o cere de la Dumnezeu în Rugăciunea Tatăl nostru. Și ce este mai trist, este adevărul căci conducătorii sunt români și pleacă astfel din cauza propriilor conducători de neam care însemană că nu respectă legile adevărului și dreptății pentru toți.

Când au plecat români din Aredal în timpul Imperiului Austro-Ungar, s-a înțeles că au pleact din cauza robiei străine. În timpul comunismului au plecat din cauza dictaturii, persecuției și lipsei de libertate, tot din cauza conducătorilor români în ultima vreme. Dar de la Revoluție să plece din cuza conducătorilor români este strigător la cer! Poporul Israel a plecat din Egipt datorită robiei în care trăiau de la conducătorii străini de neamul lor, a lui Faron, dar poporul român însemană că pleacă din cauza robiei propriilor conducători de neam românesc! Iar noi nu realizăm vorba strămoșească: „Fie pâinea cât de rea, tot mai bune e în Țara mea”.

 Dar o cauză primordială pentru care pleacă românii din România, în lumina revelațiilor biblice, sunt necredința și păcatul cu consecinețele lor, în revelarea Scripturii: „Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Rom. 6, 23). Dacă ne gândim numai la cele optseprezece milioane de avorturi!, care s-au făcut de la Revoluție și până în 2008, după statisticile de la internet, care toate au fost crime împotriva Poruncii lui Dumnezeu: „Să nu ucizi!” (Ieșire 20, 13), vedem cauza. Imigrarea unui popor înseamnă asimilarea în poporul unde se duce. Dar totuși se păstrează gena. Dar eu cred că va veni o vreme în care poporul român va realiza cuvintele strămoșilor: „Fie pânea cât de rea, tot mai bine e în Țara mea”, și se va întoarce acasă, în România, Țara în care curge lapte și miere, a strămoșilor daci, din care provine mai mult poporul român decât din romani puțini care i-au cucrit pe daci, abia în al 2-lea război 105-106.

Dar odată cu aceasta se vor întoarce românii și la credința creștină ortodoxă în Dumnezeu, pentru care Dumnezeu îi va aduce înapoi în Țara lor, România, din care „curge lapte și miere”. Nu romanii i-au asimilat pe daci, ci dacii i-au asimilat pe romani, prin căsătoriile dacilor cu romani, care au venit ca armată să salveze căderea Imperiului Roman prin aurul din Carpați. Dacă până la Revoluție plecarea multora din România era motivată din cazua dictaturii comuniste, după Revoluție poporul trebuia să rămână în Țară.

 România este într-adevăr Țara în care „curge lapte și miere”, pentru că România este Țara laptelui, este Țara cu miere, este Țara cu pânea bărăganului, este Țara aurului din Carpați, este Țata petrolului din Carpați, este Țara strugurilor, astfel este Țara vinului, este Țara fructelor, este Țara râurilor, este țara stațiunilor vindecătoare etc. Nu în toate țările din lume se găsesc mulțimea acestor bogății ca daruri de la Dumnezeu și de la care numesc România Țara în care „curge lapte și miere”. Plâng Sfinții români și toți strămoșii, bunicii și părinții din morminte și sufletele din cer, când îi văd pe urmașii lor că pleacă din România, deși ei și-au dat viața pentru Țara Românească.

Dar ceva putem observa la poporul român din Basarabia Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, că deși au fost sub Imperiul Rus Țarist 106 ani, iar în a 2-a cucerire, după al 2-lea Război Mondial, i-au dus în Siberia, nu i-au putut asimila pentru că Dumnezeu a vrut să-i păstreze pentru credința lor creștină în Biserica Ortodoxă, precum i-a păstrat pe evrei în toată lumea pentru credința lor în adevăratul Dumnezeu al părinților lor.

remarcă pozitivă la plecarea fraților români din Țară este că ei, duc și propovăduiesc Evanghelia lui Hristos și astfel țin credința creștină a Bisericii Ortodoxe în Europa și în lume aprinsă, căci unde ajung cu preoții lor înființează o Biserică, chiar că sunt puțini și așa țin Candela credinței creștine Ortodoxe și a neamului Aprinsă, care le luminează calea spre mântuire și spre întoarcerea lor acasă, iar dacă nu a lor a urmașilor în România unde „curge lapte și miere” pentru popor. Doamne, Dumnezeul nostru în Preasfântă Treime, adu din nou vremuri istorice favorabile împlinirii dreptății poporului român, României Mari de la Nistru și până la Tisa. Amin.