"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

            „La început era Cuvântul (Fiul lui Dumnezeu este Cuvântul) şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Aceasta era întru început la Dumnezeu”(Ioan 1,1-2)  
          
            
Întruparea Cuvântului.
„Şi Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut mărirea Lui, mărire ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14).
            
           
„Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Isaia 7,14).
                 Cel ce se numea la început Cuvântul - Logosul lui Dumnezeu - şi Care era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul (cf. Ioan 1,1-2), şi: „Toate prin El s-au făcut, şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţa şi viaţa era Lumina oamenilor, Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.”(Ioan 1:3-5 şi 1:9), Acesta a fost făgăduit de Dumnezeu la căderea primilor oameni, Adam şi Eva, că va veni în istoria Universului fizic şi va zdrobi capul şarpelui (cf. Facere 3,15), prin naşterea din Fecioară, răscumpărând omenirea.
            Cu adevărat, făgăduinţa lui Dumnezeu s-a împlinit la „plinirea vremii” (cf. Gal. 4,4), când Cel făgăduit, în persoana divină-umană, a lui - Mesia Hristos Iisus - a venit, ca să dărâme stăpânirea diavolului prin Moartea şi Învierea Sa şi să izbăvească istoria universului şi a omenirii din frica morţii (cf. Evrei 2,14-15), dând Evanghelia cea cu putere de mântuire pentru tot cel ce crede (cf. Rom. 1:9 şi 1:16).
            Cum a venit? Prin zămislire de la Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei Maria (cf. Matei 1,18: Luca 1:30-38). Scopul suprem al venirii lui - Mesia Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu - în istoria omenirii, a fost şi este, salvarea omului prin arătarea iubirii lui Dumnezeu Tatăl, după Scriptura care ne descoperă, zicând:„Căci Dumnezeu aşa a lubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”(Ioan 3:16). Scoţându-ne astfel: „El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale” (Colos. 1,13).
            Cine avea să fie Acest Mesia Hristos Iisus? Iată răspunsul lui Dumnezeu prin Scriptura care zice:„Întru Care avem răscumpărare prin Sângele Lui, adică iertarea păcatelor, Şi care este chipul lui Dumnezeu, Celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura. Pentru că în acesta au fost făcute toate, cele din ceruri, şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie căpetenii, fie stăpâniri. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai întâi decât toate şi toate prin El sunt aşezate” (Colos. 1,14-17). El, Mesia Hristos Iisus, este Cel ce S-a revelat omenirii în istorie, astfel: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul” (Apoc. 22,13).

            Mesia Hristos în istoria proorociilor Mesianice.
            Stimate cititorule, după prezentarea scurtă de mai sus, a lui  - Mesia Hristos Iisus - să trecem la descoperirea Lui, din partea lui Dumnezeu, în istoria proorociilor Mesianice şi confirmarea acestora în Noul Testament, ca să ne putem da seama că, Iisus este - Mesia Hristos -, Mântuitorul lumii (cf. Ioan 4:42). Am ales această temă la Crăciunul anului 2008, pentru că oamenii ştiinţelor de azi, propagă tot mai mult în societatea umană ideologiile şi filosofiile rătăcitoare. Înspecial că, Iisus Hristos nu este Mesia Cel proorocit, ci a fost doar o mare personalitate în istoria omenirii. Iisus, după ei, nu a fost şi Dumnezeu adevărat, ci numai om adevărat cu o înaltă moralitate.
            Oamenii ştiinţelor de azi caută să despartă pe om de credinţa în Dumnezeul în Sfântă Treime: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh. Se acceptă uşor în zilele noastre religiile vechi, care nu sunt religiile adevărate ce pot aduce mântuire omului. Cei care au înfinţat religiile vechi au fost nişte oameni cu păcate, ca toţi oamenii, care au murit şi nu au înviat.
            Întemeiatorul Religiei Creştine este Iisus Hristos, Care a Înviat din morţi. În aceasta constă superioritatea Religiei Creştin, în Învierea din morţi a întemeiatorului ei Iisus Hristos. Mesia Hristos a revelat omenirii pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Cred de cuviinţă să scriu toate acestea, pentru că Scripătura zice: „Prin urmare, Credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos (Rom. 10:17). Şi acum să pornim la drum, prin Sfintele Scripturi, să-L descoperim pe Mesia Hristos Iisus, pentru că nu este alt nume dat de Dumnezeu oamenilor să se mântuiească numai în numele lui Iisus Hristos (cf. Fapte 4:12).
            Urmaş a lui Avraam. Privind genealogia umană a lui Mesia Cel făgăduit, Care va veni în istoria omenirii, Dumnezeu ni-L prezintă ca urmaş a lui Avraam în Care se vor binecuvânta toate neamurile, după Scripturile care vorbesc, zicând: „... şi vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului”(Fac. 12,2-3). În altă Scriptură Dumnezeu descoperă aceiaşi binecuvântare în continuare, zicând lui Avraam:„Şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu”(Fac. 22,18).
            Urmaş a lui Isaac. El, Mesia Hristos, este urmaş şi a lui Isaac, fiul lui Avraam, căruia Dumnezeu îi spune la fel revelaţia de binecuvântare, care zice: Voi înmulţi pe urmaşii tăi ca stelele cerului şi voi da urmaşilor tăi toate ţinuturile acestea; şi se vor binecuvânta întru urmaşii tăi toate popoarele pământului” (Fac. 26,4).
            Sf. Evanghelist Matei prezintă geneialogia Naşterii după trup a lui Mesia Hristos în chipul cel mai detailat în primul capitol al Evagheliei sale începând, astfel: „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam...” (Matei 1,1-17). Apoi culminează, zicând:„Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fie fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt” (Matei 1,18).
            Urmaş a lui Iacov. În acelaşi timp, Mesia este în continuarea genealogiei Sale şi urmaş a lui Iacov, fiul lui Isaac, revelat de Scriptură, astfel: „...O stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel ...” (Numeri 24,17). Iar în genealogia după Matei, cap. 1 cu 2, zice: „Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui”.
             Sf. Evanghelist Luca, cap. 3:24-38, prezintă la fel geneialogia naşterii după trup a lui Mesia Hristos Iisus, dar de la sfârşit, de la Maria, mama lui Iisus, din care S-a născut, prin zămislire de la Duhul Sfânt (cf. Matei 1,18), şi Iosif ocrotitorul lui Iisus, spre început, ajungând la Avraam cu care începe genealogia Evangelistul Matei 1,1-17, mergând chiar mai departe în rădăcinile genealogiei lui Iisus, încheind, astfel: „(Iisus) Fiul lui Enoh, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu” (Luca 3,38).
            Din seminţenia lui Iuda. Iacov a avut 12 copiii, din care se trag cele 12 seminţenii sau triburi ale poporului Israel, iar continuarea genealogiei naşterii lui Hristos îl prezintă venind din seminţenia lui Iuda, unul din fiii lui Iacov, după Scriptura care zice: „Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni Împăciuitorul (adică, Mesia Hristos Iisus), Căruia I se vor supune neamurile” (Facere 49,10). Iar în genealogia de la Luca este confirmată naşterea lui Iisus din seminţenia lui Iuda (cf. Luca 3,33).
            Urmaş pe tronul lui David. Isaia vorbeşte din partea lui Dumnezeu poporului, zicând: „Cuvânt va trimite Domnul peste Iacov,, şi El se va pogorâ peste Israel”(Isaia 9,7). Iar în Evanghelia vestirii naşterii lui Iisus din partea îngerului, Mariei,  Îl vesteşte din nou pe Domnul urmaş pe tronul lui David, zicând:  „Şi îngerul i-a zis: Nu te teme Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei pune numele lui Iisus. Acesta va fi mare, şi Fiul Celui Prea Înalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui Nu va avea sfârşit" (Luca 1,30-32).
            Uns şi veşnic. Numele Domnului de - Hristos - înseamnă unsul lui Dumnezeu. El este veşnic şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit, după Scripturile care Îl prezentau mult înainte pe Mesia Hristos, astfel: „Pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, Te va povăţui minunat dreptatea Ta. ... Popoarele sub Tine vor cădea. Scaunul Tău Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreaptate, toiagul împărăţiei Tale. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a Uns pe Tine Dumnezeu, cu untdelemnul bucuriei, ...  ” (Psalm 49,6-9).
            Că se va naşte în Betleem. Despre naşterea lui Mesia Hristos, Cel făgăduit de Dumnezeu ca Izbăvitor, proorocul Miheia Îi prezintă, din partea lui Dumnezeu, locul unde se va naşte din Fecioară, prin Scriptura care zice: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitorul peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei. ... El va fi voinic şi va paşte poporul prin puterea Domnului, întru mărirea numelui Domnului Dumnezeu Său şi toţi vor fi fără grijă, iar El va fi mare, până la marginile pământului. Şi El Însuşi va fi pacea noastră! ...” (Miheia 5, 1-4).
            Vremea naşterii lui Mesia Hristos. Marele prooroc Daniel, încă din timpul Imperiului Babilonian, cu Nabucodonosor, vesteşte vremea naşterii lui Mesia Hristos, prin Scriptura care zice: „Să ştiţi şi să înţelegeţi că, de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până la - Cel-Uns - Cel-Vestit - sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi din nou vor fi zidite pieţele şi zidul dinafară, în vremuri de strâmtoare”(Daniel 9,25).
            Prin cuvintele, „Cel-Uns - Cel-Vestit” , Isaia Îl prezintă pe Mesia Hristos Iisus, ca Uns a lui Dumnezeu, şi „Cel-Vestit” că, va veni după cum a fost făgăduit de Dumnezeu pentru salvarea omenirii din moartea păcatelor. Iar acele săptămâni s-au împlinit în vremea Cezarului August la Roma, şi a lui Quirinius care cârmuia Siria, când s-a dat porunca înscrierii fiecăruia în cetatea sa, şi astfel a plecat şi Iosif cu Maria din Nazaret să se înscrie în cetatea lui David, Betleem, când s-au împlinit zilele ca Maria să nască pe Mesia Hristos Iisus (cf. Luca 2,1-20).
            Se va naşte din Fecioară. Marele prooroc Isaia, care se mai numeşte şi Evanghelistul Vechiului Testament, pentru proorociile sale Mesianice, atât de mari, a vestit omenirii din partea lui Dumnezeu că, Mesia, Cel făgăduit ca Izbăvitor, se va naşte din Fecioară, după Scriptura care prezintă, astfel: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Isaia 7,14). Mai mult, ce putem vedea că ni se descoperă, este şi numele de - Emanuel - pe lângă cel de Iisus Hristos -, care înseamnă „Cu noi este Dumnezeu” (cf. Matei 1,23).
             Iar la Sf. Evanghelist Luca, constatăm împlinirera proorociei lui Isaia în Scripturile următoare, astfel: „Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărui nume era Nazaret. Către o Fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif; iar numele Fecioarei era Maria” (Luca 1,26-27).
            Buna Vestire. Şi acum, este curios să vedem Buna Vestire (ce o sărbătorim la 25 Martie, în fiecare an) pe care îngerul Gavriil a făcut-o Fecioarei Maria cum va ajunge să nască pe Mesia Hristos. Iată Scripturile, care ne prezintă Vestirea minunată din partea îngerului Gavriil către Fecioara Maria, zicând: „Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucurăte, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine, Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzândul, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema... Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat. Şi răspunzând îngerul i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preânalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul ce se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema ...Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! şi îndată a plecat de la ea” (Luca1,28-38).
            Vestirea dreptului Iosif a naşterii lui Iisus.„Iosif, logodnicul ei (al Fecioarei Maria) drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta,, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui pe poporul său de păcate. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: Iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa” (Matei 1,19-24).
            Aşadar, am putut vedea cum providenţa divină, adică purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a vestit şi pe Maria şi pe Iosif spre a cunoaşte şi înţelege planul mare a lui Dumnezeu cu ei, în scopul naşteri lui - Mesia Hristos Iisus - pentru salvarea neamului omenesc din moartea păcatelor.            Evenimentul Unic al naşterii lui Mesia? Iată evenimentul  Unic al naşterii lui Iisus Hristos în lumina prezentării, întâi, din partea Evanghelistului Matei, care zice: „Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt” (Matei 1,18). După ce am văzut Vestirea pe care Domnul a făcut-o lui Iosif despre naşterea lui Iisus, putem trece în continuare la următoarea Scriptură, în descoperirea naşterii lui Iisus, care zice: „Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus” (Matei 1,25).
            Iar Sf. Evanghelist Luca în cap 2, înainte de a prezenta evenimentul naşterii lui Iisus, descrie vremea istorică a stăpânirii romane când a avut loc naşterea Domnului, zicând, că: În zilele acelea ieşind poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea, înscriere care s-a petrecut pe vremea când Quirinius ocârmuia Siria, a plecat şi Iosif cu Maria, cea logodită cu el, şi însărcinată de la Duhul Sfânt, din Nazaretul Galileii, în Iudeia, în cetatea lui David, în Betleem, ca să se înscrie pentru că era din neamul lui David (cf. Luca 2,1-5). Iar mai departe, iată ce zice Scriptura despre naşterea lui Iisus în Betleem: „Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, Şi a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc, pentru ei, în casa de oaspeţi” (Luca 26-7).
            Ecoul naşterii lui Iisus în Universul ceresc: Sf. Evanghelist Luca prezintă în cap. 2, ecoul naşterii Domnului în universul ceresc, prin Scriptura care zice: „Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2,13).Deci, evenimentul cu valoarea faptului Unic în istoria omenirii, a naşterii Pruncului Iisus din Fecioara Maria, în urma zămislirii de la Duhul Sfânt (cf. Matei 1:18), a produs un mare Ecou în cer, care apoi a făcut părtaşă şi omenirea pe pământ. Domnul a înştinţat mai întâi omenirea prin îngerul Său trimis păstorilor din apropierea Betleemului că, i s-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul, zicând: „Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi! Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; Că vi s-a născut astăzi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat, şi culcat în iesle”(Luca 2,8-12). Şi prin Steaua de la Răsărit arătată de Dumnezeu Magilor (adică astronomilor timpului aceluia) care au mers la Ierusalim, întrebând pe regele Irod, pe arhierei şi pe cărturarii poporului: „Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit Steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2,2).
            Ecourile naşterii Pruncului Iisus în Universul fizic. Iată Ecoul naşterii Pruncului în universul fizic, după Scriptura care revelează, astfel: „Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi! Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; Că vi s-a născut astăzi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un Prunc înfăşat, şi culcat în iesle” (Luca 2,8-12). Aceste adevăruri păstorii le-au găsit confirmate când au mers şi au găsit pe Pruncul Iisus culcat în iesle (cf. Luca 2:16).
            Marele Ecou cu naşterea lui Iisus a fost transmis de Dumnezeu şi celor trei Magi de la Răsărit, prin Steaua care s-a arătat pe bolta cerului şi i-a călăuzit până la Betleem (cf. Matei 2,2). Acest Ecou al naşterii Pruncului îl prezintă Sf. Evanghelist Matei în cap. 2, descriind şi vremea istorică iudaică când a avut loc naşterea lui Iisus în Betleem, adică în vremea regelui Irod (cf. Matei 2,1). Iată, ce zic Sf. Scripturi despre cercetarea Magilor la locul naşterii Domnului: „Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudei, în zilele lui Irod regele, iată Magii de la Răsărit au venit la Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeiilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit Steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, i-a întrebat: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de prooroc: Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel” (Matei 2,1-6). Indată Irod, în vicleşugul lui, a chemat în ascuns pe Magi şi a aflat lămurit în ce vreme s-a arătat Steaua. Apoi, ia trimis pe Magi la Betleem să cerceteze despre Prunc şi să-l înştiinţeze, ca să meargă şi el să se închine Pruncului (Matei 2,7-8).
            Deplasarea păstorilor şi a magilor la locul naşterii Pruncului Iisus. În cântarea Corului de Oaste cerească, din universul ceresc, păstorii după ce au primit vestea s-au dus la Betleem ca să vadă cele Vestite despre Pruncul Iisus, după Scriptura care zice:„Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Se mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi văzându-L au vestit cuvântul grăit lor despre Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese” (Luca 2,15-20).
            Magii de la Răsărit, la fel după ce au văzut Steaua vestitoare s-au deplasat la Ierusalim, şi după ce au stat de vorbă cu mai marii poporului şi au aflat unde se va naşte Mesia Hristos, adică în Betleem, s-au deplasat acolo, după Scriptura care ne descoperă, astfel: „Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, Steaua pe care o văzuseră la Răsărit mergea înaintea lor, până ce a veni şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei Steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi intrând în casă au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui. şi deschizând visteriile lor, i-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştinţarea în vis să nu se mai întoarcă la Irod, s-au dus pe altă cale în ţara lor”(Matei 2,9-12). De ce s-au dus Magii pe altă cale în ţara lor? O să vedem la fuga în Egipt.
            Deci, vestea naşterii Lui Mesia Hristos Iisus, a fost mai întâi găsită în proorocii de arhiereii şi cărturarii poporului că, Hristos se va naşte în Betleemul Iudeii (cf. Matei 2,2-6), apoi a fost văzută de păstori şi de magi, confirmată şi vestită mai departe prin providenţa divină, până la marginile pământului,  spre a cunoaşte omenirea întreagă că, i s-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul (cf. Luca 2,11).
            Urmările naşterii Pruncului Iisus în viaţa celor ce nu L-au primit. „După plecarea Magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te , ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt, şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiind că Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă! Şi Iosif, sculându-se, a luat, noaptea , Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu” (Matei 2,13-15).
             Irod, şi cu ai lui, nu L-au primit pe Pruncul Iisus şi au devenit criminali, ucigând pruncii nevinovaţi. Dumnezeu şi-a luat pe Fiul Său Iisus, pe mama lui şi pe Iosif şi ia dus în Egipt.
            Fuga în Egipt a lui Iosif cu Pruncul Iisus şi cu Maria, mama Lui, ne descoperă necredinţa şi cruzimea cu care Irod căuta să ia viaţa Pruncului Iisus, încât Dumnezeu a trebuit să înştinţeze pe Iosif, ocrotitorul Pruncului Iisus şi al Mariei, să fugă în Egipt. Această fugă a familiei sfinte, ne dăm seama, că nu a fost uşoară. Învăţătura este, să fugi din faţa furiei criminalului în viaţă, până când Dumnezeu îi va face judecata.
            Uciderea pruncilor! „Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul: Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela, plângea pe fii ei şi nu voia să se mângâie, pentru că nu mai erau” (Matei 2,16-18).
Prin urmare, putem să ne dăm seama, ce criminal mare şi crud a fost Irod, putând, să omoare toţi pruncii de la doi ani şi mai jos, ca să nu-i scape viaţa Pruncului Iisus, despre care S-a proorocit că va fi rege (cf. Matei 2,2), şi îi era teamă că îi va lua locul. (Despre viaţa crudă a lui Irod, am mai scris în Articolul „Antihirştii Învierii lui Hristos”Vezi Website:www.preot aurel.sasfamily.com).
            Viaţa Pruncului Iisus a fost salvată prin providenţa divină şi copilaşii omorâţi au fost primiţi în ceruri, dar mamele îşi plângeu copii şi nu se puteau mângâia pentru că nu mai erau, iar Rahela, despre care se vorbeşte că: îşi „plângea fii ” era strămoaşa copiilor, una din soţiile lui Iacov din care vine poporul Israel.
            Şi ca Irod, erau mulţi în vremea aceea şi în toată istoria, gata de toată crima pentru biruinţa întunecimii lor. Cu toate acestea, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său ca Mântuitor, să-i salveze pe toţi cei ce vor crede în El, până la sfârşitul veacurilor. Iar în final, precum pruncii de doi ani şi mai jos au fost omorâţi, de Irod şi necredinţa oamenilor, tot aşa Îl vor omorâ, Caiafa şi Pilat, împreună cu oamenii necredinţei, şi pe Iisus, răsticnindu-L pe Crucea Golgotei!
            Arătarea dreaptei Judecăţi a lui Dumnezeu. Ce ziceţi? Pentru toate acestea, şi alte nedreptăţi şi păcate, va fi o dreaptă judecată a lui Dumnezeu? Da, pentru că există o Justiţie divină. Şi pentru că, dreptatea lui Dumnezeu nu poate să nu se arate. Astfel, să credem, cu siguranţă, şi să ştim: că se va aplica o Justiţia divină care nu se poate lăsa batjocorit de oameni până la sfârşit, după Scriptura prin care ni se descoperă: „Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera” (Galateni 6,7).
            Iată, descoperirea Justiţiei lui Dumnezeu, prin Scripturile care vorbesc în continuare, astfel: „Dreptatea Ta (a lui Dumneze) este dreptate în veac şi legea Ta este adevărul”(Psalm 118,142), şi, ‚...Cuvântul Tău (a lui Dumnezeu) este adevărul”(Ioan 17,17). „Rugăciunea săracului pătrunde din gură până la urechile Domnului şi judecata Lui degrabă va veni.” (Ecclesiat 21,6). Toate făgăduinţele Domnului sunt asigurate că se vor împlini, prin descoperirea Mântuitorului Iisus, care zice: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Luca 21,33).
            Dar, (Dumnezeu nu bate cu bâta, cum zice românul), ci judecă cu dreptate la vremea potrivită. Fericit va fi acela care va învăţa din istorie. Citiţi, Articolul „Antihriştii Învierii lui Hristos” din Website: www.preotaurel. sasfamily.com Acolo veţi putea găsi justiţia aplicată de Dumnezeu antihriştilor din istorie, începând cu Irod, care a omorât pruncii, şi continuând cu, Caiafa şi Pilat, care L-au omorât prin răstignire pe Iisus, şi mai departe prin istoria celor două mii de ani, aflând, viaţa şi sfârşitul celor mai cruzi antihrişti şi criminali în istorie. Toţi au plătit păcatul printr-un sfârşit de viaţă îngrozitor. Cum zice Dumnezeu: „...căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.” (Gal. 6:7).
            Întoarcerea lui Iisus din Egipt. „Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi au venit în pământul lui Israel. Şi auzind că domneşte Arheleau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean se va chema” (Matei 2,20-23).
             Nimic mai înalt şi încrezător, decât să vezi cum Dumnezeu împlineşte ceea ce zice. Dumnezeu i-a zis lui Iosif în vis, după ce Maria a născut pe Pruncului Iisus: i-a Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în Egipt, căci Irod vrea să omoare Pruncul şi stai acolo până ce îţi voi spune (cf. Matei 2,20). Şi după ce a murit Irod, în chinuri groaznice, Dumnezeu l-a înştinţat pe Iosif, precum i-a făgăduit, zicându-i: să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să se întoarcă în pământul lui Israel, împlinindu-se astfel şi proorocia că, Nazarinean se va chema.
            Urmările naşterii lui Iisus în viaţa celor ce L-au primt. „Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1,12). Ce calitate şi demnitate mai mare, poate să ne dea Dumnezeu, dacă L-am primit pe Fiul Său Iisus în viaţa noastră, decât să devenim şi noi fii prin har ai lui Dumnezeu! Deci, nici o demnitate nu poate fi mai mare ca demnitatea de fiu a lui Dumnezeu.
            Apoi, „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit" (Matei 4,16). Poporul stătea în întunericul şi în moartea păcatelor, dar primindu-L pe Iisus au primit lumină mare. Mai mult, şi celor care şedeau în umbra morţii păcatelor şi la aceia lumina dumnezeiască a lui Iisus le-a răsărit! Şi astfel, au trceut din moartea păcatelor la viaţă, şi la sfârşit, au trecut de pe pământ la cer.
            I S-a pregătit calea. Despre pregătirea căii Domnului Iisus, de Înainte-Mergătorul, iată, ce proorocea Isaia, cu mult înainte,  spre înştinţarea poporului, zicând: „Un glas strigă: În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte face în loc neumblat cărărrile Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe drepte, şi cele colţuroase căi netede. Şi se va arăta calea Domnului şi tot trupul o va vedea, căci gura Domnului a grăit” (Isaia 40:3-5).
            Iar în prezentarea Sf. Evanghelist Luca putem vedea adeverirea celor profeţite de Isaia, în Scripturile următoare: „Şi a venit el(Ioan Botezătorul) în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor. Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul:„Este glasul celui ce strigă în pustie:Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede.Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu”(Luca 3:3-6). Precum vedem, în prima Scriptură 3:3, Sf. Luca, îl prezintă pe Ioan, iar a doua Scriptură am trecut-o să vedem reproducerea proorociei lui Isaia ce o văzusem înainte în descoperirea venirii lui Mesia Hristos.
            Va avea un Înainte-Mergător. Iată, cum Dumnezeu vesteşte prin proorocul Maleahi că, Iisus va avea un Înainte-Mergător, prin Scriptura care zice: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu (Ioan este numit înger) şi va găti calea înaintea feţei Mele şi va veni îndată în templul Său Domnul pe Care Îl căutaţi şi Îngerul legământului pe Care voi Îl doriţi. Iată, vine!”, Zice Domnul Savaot.” (Maleahi 3:1). În concluzie, putem vedea aşa de clar că, din toate profeţiile proorocilor despre venirea lui - Mesia Hristos - putem reconstitui recunoaştera Domnului în persoana divină-umană a lui - Mesia Hristos Iisus - chiar fără să apelăm la Sfintele Evanghelii.
            Iisus îl confirmă pe Ioan ca Înainte-Mergător. Pentru lămurirea poporului Iisus l-a confirmat pe Ioan Botezătorul că, este ÎnainteMergătorul Lui, cel prezis de prooroci, când a zis:„ Iar după ce trimişii lui Ioan au plecat, El (Iisus) a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să priviţi în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare prooroc? Da! Zic vouă: Şi mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris: Iată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care va găti calea Ta, înaintea Ta. Zic vouă: între cei născuţi din femeie, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el” (Luca 7,24-28).
            Deci, în ultima Scriptură Domnul Iisus îl prezintă pe Ioan Botezătorul şi ca cel mai mare om născut din femeie. Într-adevăr, aşa este, pentru că nimeni dintre oameni nu a ajuns să poată pune mâna pe capul Mântuitorului Hristos, decât numai Ioan Botezătorul când L-a botezat în apele Iordanului (cf. Matei 3:13-17; Marcu Marcu 1: 9-11; Luca 3:21-23).
            Ioan Botezătoru, L-a prezentat pe Iisus, astfel: Când poporul se întreba despre Ioan dacă: „Nu cumva este el Hristosul?”(Luca 3:15), Ioan le-a răspun: „A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu unul vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai mare decât mine, Căruia nu-i sunt vrednic să-I desleg nici cureaua încălţămimtelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt” (Luca 3:16). În continuarea prezentării Domnului mulţimilor, Ioan a zis: „Şi privind pe Iisus, care trevea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1:36). Şi ca să ştie mulţimile că Iisus este Mesia Hristos, a zis că: a văzut la Botez cum Duhul Sfânt s-a pogorât peste El (Iisus), conform Evangheliilor (Matei 3:16; Marcu 1:10; Luca 3:22; Ioan 1:32)
            Cum L-a prezentat Dumnezeu Tatăl pe Iisus la Botez?  La Botezul Domnului a avut loc şi prima teofanie, adică arătarea lui Dumnezeu în Sfânta Treime, astfel: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în chip de Om, Care a fost Botezat de Ioan, Duhul Sfânt în chip de porumbel, şi vocea lui Dumnezeu Tatăl care L-a prezentat pe Fiul, zicând: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit” (Marcu 1:11; Luca 3:22;2Petru 1:17). Iar Sf. Evanghelist Matei prezintă vocea Tatălui, zicând:„Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit”(Matei 3,17). Dumnezeu Tatăl L-a prezentat pe Fiul Său Iisus Hristos şi la Schimbarea la Faţă a Domnului, când a zis: „Acesta este Fiul Meu cel ales, de Acesta să ascultaţi” (Matei 17:5; Marcu 3:7; Luca 9:36).
            Acum iată, şi Scriptura care Îl prezintă pe Duhul Sfânt, la Botezul lui Iisus,  care este a treia Persoană a Sfintei Treimi, astfel: „Şi după ce S-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul, Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer;Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit” (Luca 3:22). Botezul Domnului este prezentat şi de ceielalţi Evanghelişti. Sf. Evanghelisti Matei şi Marcu descoperă şi de unde a venit Iisus la Iordan când a fost botezat, zicând: „Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi S-a botezat în Iordan de către Ioan (Marcu 1:9-11; Matei 3:13)
            Ce putem observa la prezentarea lui Iisus din partea lui Dumnezeu Tatălui? La Botez, Tatăl a revelat omenirii că Iisus este Fiul Său, şi în acelaşi timp că, întru El „a binevoit”, adică a binevoit salvarea neamului omenesc din moartea păcatelor, iar la Schimbarea la Faţă a Domnului, Tatăl L-a prezentat iarăşi pe Iisus că, El este Fiul Său, şi că de El trebuie „să asculte” omenirea pentru ca să se poată mântui. Nimic nu poate fi mai mult, ca să poată înţelege fiecare om, în toate vremurile şi în toate limbile, că, Iisus este Fiul lui Dumnezeu, de unde rezultă că, - Iisus Hristos - este şi Dumnezeu adevărat, precum era şi Om adevărat, după naşterea din Fecioara Maria prin zămislire de la Duhul Sfânt (cf. Matei 1:18, Luca 1:30-38).
            Fiul lui Dumnezeu. - Iisus Hristos - este prezentat, sau chemat, sau numit în descoperirea Sf. Scripturi ca, Fiul lui Dumnezeu. Acest adevăr rezultă nu numai din Scripturile de mai sus, cu prilejul Botezului şi a Schimbării la Faţă, unde Dumnezeu Tatăl Îl prezintă omenirii pe - Iisus Hristos -, zicând:„Acesta este Fiul Meu cel ales, de Acesta să ascultaţi”(Matei 17:5; Marcu 3:7; Luca 9:36), ci şi în multe alte Scripturi, dintre care vom vedea câteva ca, să ne dăm seama că El este Mesia Hristos, Cel revelat de Dumnezeu prin prooroci ca Salvator al omenirii, când a zis: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!” (Psalm 2:7). Iar în altă parte Dumnezeu Tatăl zice: "Eu Îi voi fi Lui (lui Iisus) Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu"? (Evrei 1:5).           

           
În toate Scripturile Vechiului Testament care, vorbesc despre  Mesia - Hristos Iisus - revelează omenirii că El S-a născut din Dumnezeu mai înainte de Luceafăr: Psalm 109:3, apoi că obârşia Lui este din veşnicie: Miheia 5:1. Este Domn şi Dumnezeu - Adoni, Elohim şi chiar Iahova: Psalm 94:6-7; 109,1; Maleiahi 3,11; Ieremia 23,5-6 33, 15-16.
            La Buna Vestire: „Şi îngerul i-a zis: Nu te teme Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei pune numele lui Iisus. Acesta va fi mare, şi Fiul Celui Prea Înalt se va chema ...„(Luca 1,30-32). Iată câteva Scripturi din Noul Testament care Îl prezintă pe Iisus Hristos ca, - Fiul lui Dumnezeu: Matei 4:3, 6; 8:29; 14:33; 16:16; 26:63; 27:40,43,54. Marcu 1:1; 3:11; 5:7; 15:39. Luca 3:38; 4:3,9, 41; 8:28; 12:8; 22:70. Ioan 1,18, 34,49,51; 3:18,36: 5:25;6:27,69; 9:35; 10:36; 11:4,27; 13:31; 20:31.
            Apoi în Întâia Epistolă a Sf. Ap. Ioan 3:8; 4:15; 5:5,9,10,12,13,20. În a doua Epistolă a Sf. Ap. Ioan 1:3,9. În Epistolele Sf. Ap. Pavel găsim în nenumărate locuri mărturisirea că - Iisus Hristos - este - Fiul lui Dumnezeu - Romani 1:9; 5:10; 8:3; Evrei 1:5,8: 4:14; 6:6; 7:3; 10:20; Galateni 2:20; 4:6;   1Coerinteni 15:28; 2Corinteni 1:19; Efeseni 4:13; Faptele Sfinţilor Apostoli 3:13; 7:56; 8:37; 9:20; 13:21; Apocalipsă 2:1 etc.
            Fiul Omului. Fiul lui Dumnezeu - Iisus Hristos - după naşterea supranaturală din Feciaora Maria, prin zămislire de la Duhul Sfânt (cf. Matei 1,18, Luca 1:30-38), este numit, sau chemat şi Fiul Omului, pentru că S-a născut şi ca Om din Fecioară, precum am văzut, şi astfel a devenit şi Om adevărat precum era şi Dumnezeu adevărat, în calitatea de Fiu a lui Dumnezeu, precum am văzut în Scripturile de mai sus. Mai întâi în Evnaghelii: Matei 8:20; 9:6; 10:23; 11:19; 12:8,32,40; 13:37,41; 16:13,27,28; 17:9,12,22; 18:11; 19:28; 20:18,20; 22:2; 24:27,30,37,39,44; 25:13,31; 26,2,24,45,64. Marcu 2:10,28; 8,31,38; 9:9,12,31; 10:33,45; 13:26; 14:21,41,62. Luca 5,24; 6:5,22; 7:34; 9:22,26,44,55,58; 11:30; 12:8,10,40; 17:22,2426,30; 18:8,31; 19:10; 21:27,36; 22:22,48,69; 24,7. Ioan 1:51;3:13,14; 5:27; 6:27,53,62; 8:28; 12:23,34; 13,31. Evrei 2:6; Fapte 7:56; Apocalipsă 1:13; 14:14.
            Iată, mărturisirea Sf. Arhidiacon Ştefan, când a fost ucis cu pietre, a zis: „...Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! (Fapte 7,56)
            Aceste Scripturi Îl prezintă pe Domnul Iisus Hristos şi - Fiul Omului - după naşterea supranaturală din Fecioara Maria (cf. Matei 1,18: Luca 1:30-38). Calităţile Domnului Iisus Hristos de: - Fiul lui Dumnezeu şi de Fiul Omului - Îi descoperă în acelaşi timp şi cele două firi din Persoana Sa, adică: Firea dumnezeiască, ca: Fiu a lui Dumnezeu, şi Firea omenească, ca: Fiu al Omului, despre care nu este loc să vorbim aici.
            Va sluji în Galileia. Da, în calitatea de Fiu al Omului, Iisus Hristos, a putut sluji în Galileea, precum a proorocit Isaia, când a zis: „Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul, care zice: Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftalim, spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor: Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit” (Matei 4,13-16). Iată şi alte Scripturi care vorbesc de slujirea Domnului Iisus în Galileea. Matei 3:13; 4:12,15,23,25; 17:22; 26:32; 27:55; 28:7,10,16. Marcu 1:14,39; 3:7; 6:21; 9:30; 14:28; 15:41; 16:7. Luca 1:26; 2;4;,39; 4:14; 23:5,49,55; 245:6. Ioan 1:43; 4:3,43,45,47,54; 7:1,9,41,52.
            Vorbeşte în Pilde şi va tămădui inimile celor zdrobiţi.  Într-adevăr, aşa a fost proorocit că Mântuitorul Iisus Hristos va vorbi în Pilde învăţătura dumnezeiescă, pentru a putea înţelege mai uşor mintea omenească, şi aşa a vosbit. Iată Scriptura care mărturiseşte, zicând: „Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în plide, şi fără pilde nu le-a grăit nimic, Ca să se împlinească ce s-a zis prin proorocul care zice: Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii”(Matei 13:34-35;Marcu 3:23; 4:2,11,13,33; Luca 8:9,11; 12:16,4113:6; 15:3; 18:9).
            Respins şi dispreţuit de ai Săi. Aşa prevesteşte Isaia proorocul, înainte cu multă vreme, despre venirea lui Mesia Hristos Iisus că, va fi „respins” de ai Săi, adică de poporul evreu, care nu L-a putut înţelege. Iată Scriptura care mărturiseşte, zicând: „Dispreţuit era şi de cei din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar El a luat asupra-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat... Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.
            Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu Şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa... Că S-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fărădelege, ..., cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici o înşelăciune nu fusese în gura Lui...Şi fiind că Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi..., că El a purta fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa” (Isaia 53:3-12).

             În această prevestire a lui Dumnezeu prin Isaia proorocul putem recunoaşte viaţa lui Iisus, dacă am citit Sf. Evanghelii. Domnul Iisus, cu adevărat, „fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici o înşelăciune nu fusese în gura Lui..., El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa” (Isaia 53:3-12). „Şi-a dat viaţa ca Jertfă pentru păcat” (cf. Isaia 53,10), plătind preţul răscumpărării neamului omenesc (cf. Coloseni 1:14; 1Cor. 1:30; Evrei 9:12,15). Dispreţuit de ai Săi: „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat puterea ca să se facă fii a lui Dumnezeu” (Ioan 1:11-12).

VA URMA