"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

„Atunci s-a atins iarăşi de mine acela care avea înfăţişarea Fiului Omului şi mi-a dat tărie” (Daniel 10, 18).

„Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” . „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 11. 14).


Nimic mai important la Sărbătoarea Crăciunului din anul 2014, ca prezentarea lui Iisus Hristos, Care S-a născut în staulul din Betleemul Iudeii, că este cu adveărat Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6) omenirii și a fiecărui om și familie, în această vreme la răscruce de drumuri în istorie la începutul secolului XXI, din cauza încălcării Legilor morale de către oameni și guvernele popoarelor. Iar salvarea omului este prin urmarea cu credință a lui Hristos Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42), ca și unica Cale de salvare din crize de tot felul, dezastre și războaie, în respectarea Legilor morale date de Dumnezeu.

 

 

Iisus Hristos, Fiul Omului în proorociile mesianice

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, mai este numit și Fiul Omului după întrupare în umanitate. El a fost prevestit încă din Vechiul Testament cu numele de Fiul Omului, după cum o să vedem în revelarea Scripturilor.

Prima proorocie mesianică referitoare la Fiul Omului, adică la Mesia Hristos, pe care Dumnezeu Îl va trimite și „va zdrobi capul” șarpelui (adică a diavolului), ca Izbăvitor al omenirrii căzute în urma neascultării primilor oameni, a fost când Dumnezeu a zis: „Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: „Pentru că ai făcut aceasta (ispitirea și înșelarea lui Eva de a mânca din pomul oprit), blestemat să fii...” Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Geneză 3, 15).

Astfel, Izbăvitorul făgăduit al neamului omenesc, Mesia Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, care să zdrobească moartea adusă de încălcarea poruncii divine din partea lui Eva și Adam (Geneză 2, 17) și să elibereze omenirea, a venit după secole de existență la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4), în Persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat în umanitate, Iisus Hristos, Care prin zămislirea de la Duhul Sfânt în Pururea Fecioara Maria (Matei 1, 18; Luca 1, 34-35) și Nașterea Lui ca Om, poartă și numele de Fiul Omului.

Iată, ce vestește Dumnezeu omenirii prin proorocul Daniel referitor la Fiul Omului, Iisus Hristos, Care va veni, zicând: „Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui. Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 7, 13-14).

„Atunci s-a atins iarăşi de mine acela care avea înfăţişarea Fiului Omului şi mi-a dat tărie” (Daniel 10, 18). Această proorocie o găsim asemănătoare și cu împlinire la sfârșitul lumii, în prezentarea lui Iisus Hristos despre Sine, când va veni ca Judecător, numindu-Se Fiul Omului: „Atunci se va arăta pe cer semnul (crucii) Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă” (Matei 24, 30).

Iar proorocia de la Iezechil o vedem împlintă la arestarea, legarea și judecata Fiului Omului Iisus Hristos, zicând: „Fiul omului, iată se vor pune asupra ta frânghii cu care vei fi legat, ca să nu mai ieşi în mijlocul lor” (Iezechil 3, 25). Prin următoarea prevestire Dumnezeu definește prin Iezechil neamul ca răzvrătit în necredință față de Fiul Omului, trimis ca Mântuitor: „Fiul omului, trăieşti în mijlocul unui neam răzvrătit. Aceştia au ochi ca să vadă, dar nu văd; au urechi ca să audă, dar nu aud, pentru că sunt un neam de răzvrătiţi” (Iezechil 12, 2).

Despre Fiul Omului, încă în Psalmi, se vestește că: „Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec” (Pslam 109, 4). Iar Duhul Sfânt prin Sf. Ap. Pavel, reamintește prevestirea în actualitatea timpului ca împlintă că, Fiul lui Dumnezeu devenit și Fiul Omului prin întrupare, va fi Preot și Arhiereu în veac după rânduiala lui Melchisedec, când a zis: „În alt loc se zice: „Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec. Iar de Dumnezeu a fost numit: Arhiereu după rânduiala lui Melchisedec” (Evrei 5, 6. 10), Care S-a adus pe Sine Jertfă de mântuire pe Altarul Crucii Golgotei.  „El (adică Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, devenit Fiul Omului) a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare” (Evrei 9, 12. 25). „Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus” (Evrei 10, 19).

În Scripturile următoare ni se descrie cine este Melchisedec, care Îl prezenta pe Fiul lui Dumnezeu, Care Se va întrupa în umanitate și Se va numi și Fiul Omulu, zicând: „Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat. Iar Melchisedec, care nu-şi trage neamul din ei, a primit zeciuială de la Avraam şi pe Avraam, care avea făgăduinţele, l-a binecuvântat. Căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai întâi: rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii, Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea” (Evrei 7, 1-3. 6). Așadar, revelarea lui Dumnezeu despre Fiul Său și Fiul Omului, Iisus Hristos, este atât de clară încât nu mai trebuie nici o explicație.

Nașterea lui Hristos, Fiului Omului, după proorociile mesianice

In revelarea Scripturilor următoare din partea lui Dumnezue, vom putea vedea proorociile mesianice referitoare la Nașterea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, cât și împlinirea lor, pentru mântuirea lumii, Nașterea din seminția lui Iuda: „Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele” (Geneză 49, 10). Naşterea în Betleem a Povăţuitorului păstor: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei” (Miheia 5, 1). Proorocie împlintă la Ioan 7, 42.

Şederea în Egipt a lui Iosif, a Mamei Pruncului Iisus până la moartea regelui Irod: ,,Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, şi din Egipt am chemat pe fiul Meu” (Osea 11, 1). La fel prevestirea împlintă o găsim la Matei 2, 15. Uciderea pruncilor de Irod până la doi ani în Betleem: „Aşa zice Domnul: „Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plâne copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt” (Ieremia 31, 15). Proorocie împlinită la Matei 2, 17-18.

Vindecările orbilor, surzilor, şchiopilor, gângavilor: „Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat” (Isaia 35, 5-6). Prevestirea este împlintă la Matei 11, 5. Luarea asupra Sa a neputinţelor şi bolilor: „Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat” (Isaia 53, 4-5). Prevestirea împlinită la Matei 8, 17. Împărţirea hainelor şi tragerea la sorţi pentru cămaşă lui Iisus: „Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi” (Psalm 21, 20). Proorocia e împlintă la Matei 27, 35.

Și câte alte proorocii mesianice sunt care au anunțat venirea Izbăvitorului făgăduit Mesia Hristos, devenit Fiul Omului prin întrupare.

Domnul Dumnezeu vestește prin proorocul Isaia, cum printr-o Fecioară se va Naște Fiul Omului, zicând: „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel. El se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea când va şti să arunce răul şi să aleagă binele” (Isaia 7, 14-15). În Sf. Evanghelie de la Matei, găsim tâlcuirea numelui de „Emanuel”, la împlinirea proorociei, zicând: „ Iată, Fecioara (Maria) va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu" (Matei 1, 23). Cu adevărat Fiului lui Dumnezeu, devenit și Fiul Omului prin Naștere din Fecioară, se împlinește și tălmăcirea numelui de Emanuel: „Cu noi este Dumnezeu" (Matei 1, 23).

Iar ce a dat Dumnezeu omenirii din iubire, prin Nașterea Fiului Său, Iisus Hristos, ca Prunc din Pururea Fecioara Maria, în urma zămislirii de la Duhul Sfânt (Matei 1, 18; Luca 1, 35), ne revelează prin Scripturile: „Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar…” (Isaia 9, 5-6).

Plinirea vremii și Nașterea lui Iisus Hristos, Fiul Omului

Istoria omenirii a fost secole de exitență în așteptarea împlinirii vremii ca să vină  Mântuitorul făgăduit Mesia Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, în revelarea Scripturilor care zic: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Gal. 4, 4-5)

Când îngerul Gavril a vestit Fecioarei Maria ca va naște Fiu, i-a revelat că va fi „Fiul Celui Preaînalt”, când i-a zis: „Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său”, iar când Maria a întrebat cum va fi aceasta că ea nu știe de bărbat, îngerul i-a revelat cum va fi, dar și că „Fiul lui Dumnezeu se va chema”, zicând: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 32, 35).

La fel, Dumnezeu a trimis pe îngerul Său și la dreptul Iosif, când voia să o lase pe Fecioara Maria care era însărcinată de la Duhul Sfânt (Matei 1, 18), și i-a revelat cuma a rămas însărcinată Fecioara Maria și că va naște Fiu și îi va pune numele Iisus: „Iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor” (Matei 1, 20-21).

Așa aflăm că, Cel ce a luat chip de om din Pururea Fecioara Maria a fost prin zămislirea Duhului Sfânt (Matei 1, 18; Luca 1, 35), și că El este Fiul lui Dumnezeu întrupat, cu numele de „Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor” (Matei 1, 20-21). Nașterea Pruncului Iisus, de către Fecioara Maria a fost în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele (Matei 2, 1), într-o iesle (Luca 2, 7-16), fiindcă nu mai era loc de găzduire (Luca 2, 7), din cauza poruncii Cezarului August de recesământ la care mergeau toți să se înscrie în orașul său (Luca 2, 1-4)

După Nașterea Pruncului Iisus au venit trei magi de la răsărit să se închine Lui, Regele iudeilor, și i-au adus daruri: aur, tămâie, smirnă (Matei 2, 10-11), ca unui Împărat și Dumnezeu. Păstori din apropiere ce erau cu oile pe câmp au fost vestiți de îngeri despre Nașterea lui Iisus și au mers să-L vadă, răspândind vestea că, S-a „...născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul...”, cu mesajul corului ceresc care a cântat: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 8-20).

În urma înștințării lui Iosif în vis de către înger a luat pe Pruncul Iisus și pe Mama Lui și au fugit împreună în Egipt, pentru a salva pe Pruncul Iisus de la Irod cel Mare (Matei 2, 13-18), care căuta să ia viața Pruncului, pentru că își vedea ameninţată domnia de naşterea împăratului iudeilor (Matei 2, 2). Regele Irod, ca un criminal: „...trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2, 16). După moartea lui Irod, îngerul Domnului a înștințat pe Iosif în vis sa ia pe Pruncul Iisus și pe Mama Lui și să se întoarcă în pământul lui Israel. Dar de frica lui Arhelau, fiul lui Irod care domnea în Iudeea, s-au așezat în Nazaret, împlinudu-se proorocia că: „... Nazarinean Se va chema” (Matei 2, 19-23).

„Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece” (Luca 2, 21). Acest eveniment Biserica îl sărbătorește în ziua de Anul Nou. Iar „Când s-au împlinit zilele curăţirii lor (de 40 de zile), după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului”, unde au găsit pe dreptul Simeon și pe proorocița Ana, care au proorocit despre Pruncul Iisus că va fi „Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel”, iar referitor la Fecioara Maria, Mama Pruncului Iisus, a proorocit că  „… prin sufletul tău va trece sabie…”. Iar acest eveniment la 40 de zile a lui Iisus, îl sărbătorim la 2 Februarie, cu numele sărbătorii de Întâmpinarea Domnului. Apoi, s-au întors înapoi în Galileea, în orașul Nazaret, unde „Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui” (Luca 2, 22-40). Copilăria Iisus a petrecut în casa mamei Sale Fecioara Maria și a dreptului și bătrânului Iosif în orașul Nazaret din provincia Galileea (Matei 2, 22-23), lucrând la tâmplăria lui Iosif (Matei 13, 55; Marcu 6, 3).

Din relatările istorice bătrânul Iosif, îngrijitorul Pururea Fecioarei Maria și a Pruncului Iisus, nu a fost un simplu dulgher, ci un mare sculptor din a cărui lucrări s-au găsit la marele palat a regelui Irod cel Mare. Astfel, Iisus care a sculptat în lemnul noduros, a știut ca Fiu al Omului să sculpteze, cu atât mai mult, chipul nou și spiritual al omului, prin credința în Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, în calitatea de Fiu al lui Dumnezeu, născut din Dumnezeu Tatăl mai înainte de toți veci.

Iisus la 12 ani în templul din Ierusalim

La Sărbătoarea Paștilor iudaice, Fecioara Maria cu Pruncul Iisus și dreptul Iosif, mergeau în fiecare an la Ierusalim. La vârsta de 12 ani, Iisus a râmas în Ierusalim după Sărbătoarea Paștilor, iar Mama Lui cu dreptul Iosif s-au întors înapoi de pe drum și căutându-L L-au găsit în „…templu şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui” (Luca 2, 41-52).

La întrebarea Mamei Sale, de ce ne-ai făcut nouă așa, El a răspuns: „De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?” (Luca 2, 48-49). „Şi a coborât (Iisus la Ierusalim) cu ei (Mama Sa și dreptul Iosif) şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni” (Luca 2, 51-52). Așa, Iisus a devenit un exemplu, pentru toți copii și tinerii din toate generațiile, să asculte de părinții lor și de Dumnezeu ca să poată crește și ei „cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni” (Luca 2, 51-52), pentru viitorul lor.

Botezul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului

Iisus a fost botezat de către Sf. Ioan Botezătorul în apele Iordanului: „Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-23) „Şi Iisus Însuşi era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască…” (Luca 3, 23).

La Botezul lui Hristos Domnul a avut loc prima Teofanie, adică arătarea lui Dumnezeu în Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl a Cărui voce S-a auzit din ceruri, mărturisindu-L pentru Fiu: „Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-23), Dumnezeu Fiul întrupat în umanitate, Care S-a botezat în Iordan de către Ioan, și Dumnezeu Duhul Sfânt, în chip de porumbel, pogărându-se peste Iisus: „Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El” (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-23).

Învingerea celor trei ispite în pustie de către Iisus, Fiul Omului

După botez Iisus a fost dus de Duhul în pustie unde a fost ispitit de diavolul. După ce Hristos Domnul a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți a flămânzit, căci era om ca noi înfară de păcat, și atunci  a venit diavolul la El și l-a ispitit. La toate cele  trei ispite Mântuitorul l-a învins pe diavolul, iar la a 3-a ispită l-a alungat pe satana, zicând: „Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau” (Matei 4, 1-11; Marcu 1, 12-13; Luca 4, 1-13). Așa Fiul Omului, Iisus Hristos a învins pe diavolul în numele omului. Astfel, Iisus a devenit Calea vieții omului de înfrângere a diavolului cu ispitele lui.

Începerea propovăduirii Evangheliei și chemarea apostolilor

După învingerea ispitelor din pustia Carantaniei, Iisus a părăsit Nazaretul și S-a așezat în orașul Capernaum, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. Astfel: „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 4, 13-17).  „S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1, 15). Deci, Împărăția lui Dumnezeu nu se poate dobândi decât prin curățirea omului în Taina Pocăinței și credința în mesajele Evangheliei.

Apoi, Iisus a chemat pe cei 12 apostoli: „Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului. Şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu, pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul, Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut” (Marcu 3, 16-19). „Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi” (Luca 9, 1-2).

Apostolii, martorii propovăduirii Evangheliei și a activității lui Iisus

Cu acești 12 ucenici, Fiul Omului Iisus Hristos, a străbătut toate ținuturile, trei ani, până la răstignire, propovăduind Evanghelia Împărăției Cerurilor în Israel și în ținuturile neamurilor, cu putere de mântuire pentru tot cel ce crede (Rom. 1, 16). „Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor” (Matei 9, 35). „Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină. Şi s-au întors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în numele Tău” (Luca 10, 1. 17).

Așadar, pe cei dosiprezece apostoli îi găsim martorii lui Iisus la propovăduirea  Evanghelui împărăției, la Predica de pe Munte, la vorbirea în pilde, la tămăduirea celor bolnavi: orbi, muți, surzi, schiopi, leproși, slăbănogi, demonizați. Apostolii au fost martorii la toate uneltirile carturarilor, fariseiilor și arhiereilor care L-au arestat pe Iisus. La minunile asupra naturi: potolirea furtunii și a vânturilor pe mare, pescuirea minunată, înmulțirea pâinilor, prefacerea apei în vin la Nunta din Cana Galilei. Mersul pe apă, cele trei învieri din morți: a ficei lui Iair, a tânărului văduvei din Nain, a lui Lazăr mort de patru zile.

Apostolii au fost martorii instituirii Sfintei Liturghii la Cina de Taină, când a zis: „Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-28). Și a poruncit apostolilor și prin ei urmașilor: episcopi, preoți și diaconi, zicând: „...aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Luca 22, 19). Pentru că a „zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi” (Ioan 6, 53).

Tot la Cina de Taină Domnul a descoperit apostolilor pe Iuda Iscarioteanul care l-a vândut. Apostolii au fost martorii oculari la arestarea lui Iisus în grădina Ghetsimani și la judecata la cele două tribunale: a Sinedriului iudaic și a Tribunalului roman cu Pilat, în Ierusalim.. La drumul Crucii Golgotei și la crucificarea Lui. La Răstignirea și Învierea cea de a treia zi (1 Cor. 15, 4).

Apostolii, martorii oculari a Învierii lui Hristos și a Înălțării la cer

Adevărul învierii lui Iisus Hristos a treia zi după Scripturi (1 Cor. 15, 4), a fost vestit de îngeri femeilor mironosițe, zicând: „…A înviat!...” (Matei 28, 1-10: Marcu 16, 1-16; Luca 24, 1-12; Ioan 20, 1-23). Iisus a murit pentru păcatele noastre: „Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Cor. 15, 3-4). Apostolii au devenit primii martori oculari la arătările lui Iisus Hristos după învierea din morți, cât și mulțimi de oameni timp de patruzeci de zile până la Înălțarea la cer de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl (Col. 3, 1).

Apostolii au fost prezenții împreună cu Maica Domnului la Înălțarea la cer (Luca 24, 50-53) a lui Iisus de pe Muntele Eleon. Astfel, vedem că Fiul Omului, Iisus Hristos, n-a avut liniște și odihnă în timpul activității Sale de mântuire a lumii. Hristos Iisus, Care S-a Înălțat la ceruri va veni a 2-a oară la sfârșitul lumii pe „… norii cerului, cu putere şi cu slavă multă” (Matei 24, 30), El „… Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale” (Matei 25, 31), ca Judecător suprem și divin al neamurilor.

Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului nu este numai Calea, Adevărul și Viața

Iisus Hristos este și învierea și viața (Ioan 11, 25) și Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42), doctorul suferințelor umane (Matei 11, 5, 8. 17) în toate generațiile. Iisus este și Învăţătorul divin (Matei 23, 8; Luca 10, 25) și absolut al generațiilor pe calea mântuirii. Iisus Hristos este revelat și ca Mare Preot și Arhiereu în veac după rânduiala lui Melchisedec ( Evrei 5, 6, 10) şi Judecător divin și suprem (Ioan 5, 22) și Unsul lui Dumnezeu (Fapte 4, 26). Mesia Hristos este Domnul împăraților pământului (Apoc 1, 5; 17, 14; 19, 16; Pslam 135, 3), Mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii (Ioan 1, 29, 36), Fiul Omului (Iezechil 3, 10; Daniel 10, 18; Marcu 2, 10; Ioan 6, 53; Fapte 7, 56). Iisus Hristos e și Lumina Lumii și cel care îi va urma Lui „... nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12).

Iisus Hristos în calitatea de Fiu al Lui Dumnezeu întrupat este și Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14.6). Dar nu orice cale, adevăr și viață, ci Calea care nu rătăcește, Adevărul care nu înșeală și Viața care nu sfârșește niciodată, ci se revarsă în Viața Veșnică. Hristos Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42), îndeamnă generațiile omenirii, ca să nu rătăcească în viață pe „calea care duce la pieire”, zicând: „Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află” (Matei 7, 13-14).

Hristos Iisus este poarta cea strâmtă și calea cea îngustă care duce la viață. Iar în alte Scripturi Iisus Hristos Se revelază omului, zicând: „Eu sunt uşa oilor... Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla” (Ioan 10, 7-9). Astfel, putem înțelege că numai Fiul lui Dumnezeu este poarta sau ușa care duce la El, Care este adevărata Cale a vieții, iar cine va intra prin El „... se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla” (Ioan 10, 7-9).

Mântuitorul Hristos S-a revelat pe Sine că este și Păstorul cel bun (Ioan 10, 11. 14), Care și-a pus sufletul pentru oile Sale (Ioan 10, 11). El este și Întâiul-născut din morți (Apoc 1, 5) sau Pârga celor adormiţi (1 Cor. 15, 20), Viţa adevărată (Ioan 15, 1. 5), Pâinea vieţii vie (Ioan 6, 35; 6, 48), Care S-a pogorât din cer (Ioan 6, 51), și tot Hristos Iisus este revelat și Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul (Apoc 22, 13; 1, 8; 1, 11).

Stimate cititorule, acum te învit să-l urmăm împreună pe Hristos Mântuitorul lumii și al nostru, și Fiul Omului, Care este cu adevărat Calea vieții, după cum am văzut din descoperirile biblice, înțelegând că, Sensul vieții este în Taina Crucii, în revelarea Scripturii care zice: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie” (Luca 9, 23).

A lua sensul vieții în Taina Crucii, înseamnă a te lepăda de omul cel vechi (Efes. 4, 22) al necredinței și păcatului și a te îmbrăca în omul cel nou (Efes. 4, 24) al credinței în Hristos ca Mântuitor. Iar a lua crucea și a urma lui Hristos, înseamnă a lua viața așa cum este ea, cu greutațile și bucuriile ei, și cu înfrângerile și victoriile ei, niciodată renunțând la lupta sfântă a vieții cu credință în Dumnezeu, luptă care apoi Dumnezeu va încorona-o cu victorie și înviere ca la Fiul Său Iisus Hristos. Amin.