"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Moise a zis: "Arată-mi slava Ta!"  Domnul a răspuns: "Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea, şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, şi am milă de cine vreau să am milă!" Domnul a zis: "Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!" Domnul a zis: "Iată un loc lîngă Mîne; vei sta pe stîncă.  Şi cînd va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stîncii, şi te voi acoperi cu mîna Mea, pînă voi trece.

 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi, şi toţi fraţii cari sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei: Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul nostru Isus Hristos!  El S-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.  A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin. Galateni 1:1-5

  1. FONDAREA BISERICII sau Geneza Bisericii

 

„Nașterea” și „primii pași” ai bisericii lui Hristos sunt prezentate în Faptele Apostolilor cap. 2. Nașterea Bisericii a avut loc în Ziua Cincizecimii. Sărbătoarea era ținută în luna Iunie și era o sărbătoare națională pentru evrei. Sărbătoarea Cincizecimii avea mai multe scopuri:

- Să celebreze Sărbătoarea Secerișului grâului („Să ții sărbătoarea secerișului, a celor dintâi roade din munca ta, din ceea ce vei semăna pe câmp...” Ex.23:16)

- Să păstreze amintirea dării legii de către Moise.

(o scurtă perspectivă)

„Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii, și în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. Toți cei ce credeau, erau împreună la un loc, și aveau toate de obște.

(O privire de ansamblu asupra Cărții Plângerilor lui Ieremia)

 

O! voi, cari treceţi pe lîngă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vre o durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mîniei Lui aprinse! (Pl 1:12).

Nimic în lume nu se compară cu plângerile lui Ieremia. În fiecare epocă şi-n fiecare țară a existat durere, însă un predicator sau scriitor cu o inimă ca a lui Ieremia nu s-a mai născut. Poate cel mai asemănător lui ar fi Dante; ştim că Ieremia a fost cartea sa preferată” – (Whyte)

O privire de ansamblu asupra Epistolei lui IUDA


Mesajul și lumea apostolului Iuda par ciudat de nefamiliare cititorilor moderni. Pe bună dreptate scrisoarea lui Iuda a fost numită "cartea cea mai neglijată din Noul Testament" (Rowston:554).

Cu toate că este una dintre cele mai mici cărți din Biblie, Epistola lui Iuda este o bijuterie și nu se cuvine a fi neglijată atunci când se face analiza Noului Testament. Dimensiunea sa minusculă este invers proporțională cu conținutul său teologic profund.

Evangheliile ne relatează că în urma prinderii, judecării nedrepte, răstignirii şi morţii Mântuitorului Isus Christos, în ucenicii Săi, a intrat frica şi disperarea. Toma, zis şi Geamanul, a fost unul dintre cei doisprezece ucenici ai Domnului. Numele de Toma, cu siguranţă că e bine cunoscut de întreaga creştinătate, subt epitetul de “necredinciosul”. Oare chiar să-şi fi pierdut de tot Toma credinţa în Mântuitorul Isus Christos ca să-şi merite porecla aceasta?

(Trezirea din timpu lui Ezechia)


Am de gînd dar să fac legămînt cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentruca mînia Lui aprinsă să se abată de la noi.

(2 Cronici 29:10)

Nu vă înţepeniţi grumazul, ca părinţii voştri; daţi mîna Domnului, veniţi la sfîntul Lui locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentruca mînia Lui aprinsă să se abată dela voi. Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă la ceice i-au luat robi, şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv şi îndurător, şi nu-Şi va întoarce Faţa dela voi, dacă vă întoarceţi la El."

(Text extins : 2 Cronici 29 -33 )

„Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mîngîierea lui Israel, şi Duhul Sfînt era peste el. Duhul Sfînt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. Luca 2:25-26


De când eram copil și am auzit predicându-se despre Simeon mi s-a părut un personaj cu totul și cu totul deosebit. Biblia nu ne spune că era preot sau membru în Sinedriu, și cu toate aceste a avut privilegiul să-L ia în brațe pe copilul Isus și sa-L binecuvânteze pe El și pe părinții Săi.

Faptul că tatăl meu a purtat același nume mă va fi făcut să-l îndrăgesc așa de mult? Tot ce se poate…

Mi se pare Simeon un personaj fascinant. Foarte puțin se știe despre Simeon, doar ceea ce este relatat în Evanghelia lui Luca.

Introducere la Evanghelia lui Ioan

Cele patru Evanghelii se ocupă de viața pământească a Mântuitorului nostru, ISUS Christos. Pe măsură ce studiem cele patru Evanghelii, Matei, Marcu, Luca și Ioan, vom vedea o imagine înregistrată din viața și lucrarea Domnului nostru Isus Hristos prezentat în patru moduri diferite, astfel:

Matei portretizează pe Domnul Isus ca fiind Fiul lui David, Moștenitorul tronului lui Israel, Regele iudeilor, și toată Evanghelia sa se concentrează în jurul acestei teme.

În Marcu, Isus Christos este văzut ca Robul Domnului, și tot în această Evanghelie sunt scoase în evidență caracteristici ale serviciului său și modul în care a slujit.