"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Împăratul le-a rînduit pe fiecare zi o parte din bucatele dela masa lui şi din vinul de care bea el, vrînd să-i crească timp de trei ani, după cari aveau să fie în slujba împăratului. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar, lui Hanania Şadrac, lui Mişael Meşac, şi lui Azaria Abed-Nego. Daniel s-a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. Daniel 1:5-9

 

Cartea lui Daniel este una dintre cele mai importante, dar și fascinante, în același timp, dintre cărțile Bibliei. Cartea lui Daniel, în conformitate cu propria sa mărturie, este istoria vieții lui, împletită cu revelațiile profetice pe care le-a primit.

 

În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe cînd eram între prinşii de război dela rîul Chebar, s-au deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti. În a cincea zi a lunii-era în anul al cincilea al robiei împăratului Ioiachin, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara Haldeilor, lîngă rîul Chebar; şi acolo a venit mîna Domnului peste el.

CARACTERISTICILE RUGĂCIUNII ANEI
(continuare din numarul trecut)


Triumful - răspunsul
la rugăciunea Anei

Cînd i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată, şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), “căci” a zis ea, “de la Domnul l-am cerut.”

Dumnezeu în chip miraculous, cu puteri supranaurale i-a dat Anei ceea ce a cerut: un fiu de parte bărbătească, în ciuda sterilitații Anei, peste durerea unei soții, peste persecuția Penninei. (1 Samuel 2:1)…

 

Nașterea miraculoasă a lui Samuel este un bun exemplu prin care să putem învăța ce mari și extraordinare minuni poate face Dumnezeu prin rugăciune. Pacea ce vine în urma rugăciunii (v. 18).

Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea!
Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: "Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-ţi vei aduce... aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici...... nu va trece peste capul lui."
1 SAMUEL 1:10-11


INTRODUCERE

Cartea întâia a lui Samuel începe cu două feluri de “strigări”:

·        O femeie credincioasă strigă către Dumnezeu pentru un copil și

 

·        Poporul evreu striga să aibă un rege ,,ca toate popoarele”.

Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. ” (Ioan 14:19), și dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mîntuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.”(2 Timotei 1:10).

Ca Domnul Isus să ne poată “schimba” destinația, El a acceptat ca ”imortalul” să devină “muritor”:

La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce. ” (Filipeni 2:8),

Isus i-a zis: “Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta
?” Ioan 11: 25-26

Conceptul că trupul și sufletul vor deveni nemuritoare este unic, este specific creștinismului. Religiile antice si filozofii greci și romani credeau doar în nemurirea sufletului. Pentru ei trupul era rău și ca atare nu-l doreau etern.

Dar în creştinism, trupul uman are o deosebită însemnătate și după înviere. Trupul uman a fost făcut de Dumnezeu Însuși. A suflat în el duh de viață, iar înțeleptul Solomon spune că a pus în el (în om) chiar și gândul veșniciei. Când “Cuvântul s-a făcut trup” acest trup uman a fost și mai mult onorat prin intrarea dumnezeirii în carne (Ioan 1:14). Și astfel divinitatea și materia s-au unit pentru o vreme.

Moise a primit o viziune și o chemare clară de la Dumnezeu. Acesta a fost un apel inconfundabil al Domnului, dar Moise a fost îngrozit de enormitatea sarcinii. El a fost conștient de propria sa nevrednicie și inaptitudine. După care scuzele au început să curgă. Moise a ridicat cinci scuze, dar Dumnezeu a avut raspunsuri la toate. El a simțit că a fost:

1. Nevrednic - Cine sunt eu? (Exod 3:11);

2. Necunoscător sau ignorant – Care este Numele Lui? Ce să le spun? Cine ești tu?(Exod 3:13);

3. de Necrezut sau ineficient - Și dacă nu mă vor crede? (Exod 4:1);

“Moise a zis Domnului: “Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea usoara; si cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltaieri, nici macar de cand vorbesti Tu robului Tau; caci vorba si limba-mi este incurcata.” Domnul i-a zis: “Cine a facut gura omului? Si cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta si te voi invata ce vei avea de spus.” Exod 4:10-12

Moise a primit o viziune și o chemare clară de la Dumnezeu. Acesta a fost un apel inconfundabil al Domnului, dar Moise a fost îngrozit la enormitatea sarcinii. El a fost conștient de propria sa nevrednicie și inaptitudine. După care scuzele au început să curgă. Moise a ridicat cinci scuze, dar Dumnezeu a avut raspunsuri la toate. El a simțit că a fost:

“După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.” Evrei 1:1-2

Ceea ce a vorbit Dumnezeu în vechime (în timpurile trecute) este important, dar revelația Lui a fost limitată, incompletă. Aceasta a fost limitată la momente diferite și prin persoane diferite. Dumnezeu a vorbit în Vechiul Testament. Revelație directă: (Samuel) (profeții: purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu);

- Circumstanțe (Ilie în pustie). Viziuni: Ezechiel, Isaia, Daniel. Plăgi (egipteni). Pedeapsă (Iona)

- Creația însăși (măgar - lui Balaam) (rugul aprins - lui Moise). Lui Daniel, Dumnezeu i-a vorbit prin vise.

Moise a răspuns, şi a zis: "Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ,Nu ţi s-a arătat Domnul!` Exod 4:1

…………………………………………………………………………………………………..

Recapitulare:

La chemarea lui Dumnezeu adresată lui Moise să meargă să scoată poporul evreu din robia Egiptului, Moise a ridicat cinci scuze, dar Dumnezeu a avut raspunsuri la toate. El a simțit că a fost:

1. Nevrednic - Cine sunt eu? (Exod 3:11);

2. Necunoscător sau ignorant- Ce să le spun? Cine ești tu (Exod 3:13);

3. de Necrezut sau ineficient - Și dacă nu mă cred? (Exod 4:1);