"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Întelepciune ce rezultă din impactul îmbătrânirii

Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, pînă nu vin zilele cele rele şi pînă nu se apropie anii, cînd vei zice: "Nu găsesc nici o plăcere în ei"; Eclesiastul 12: 1

INTRODUCERE

Eclesiastul 12:1-8 este unul dintre cele mai frumoase poeme din Biblie cu toate că Subiectul acestuia este foarte trist. Acesta descrie modul în care o persoană tânără devine în mod progresiv în vârstă. Și în cele din urmă, desigur, aceea persoană moare (Eclesiastul 12:7).

Primele 8 versete din Capitolul 12, sunt considerate a fii ultimele cuvinte ale lui Solomon din carte, iar ultimele versete sunt considerate adăugiri editoriale de către oamenii lui Ezechia.

 

Scopul principal al acestui poem este de a învăța lecția pe care o repetă în Eclesiastul 12:1 și Eclesiastul 12:6. Oamenii ar trebui să-și amintească de Dumnezeu înainte de a fi prea în vârstă pentru a aprecia bunătatea Sa (Eclesiastul 12:1). Sau, cu siguranță, ei trebuie să-și amintescă înainte de ziua morții lor (Eclesiastul 12:6).

vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături, pe care ai urmat-o pînă acum. 1 Timotei 4:6


Buna funcţionare a bisericii locale este dată şi de felul în care membrii ei îşi înţeleg rolul pe care îl au în cadrul acesteia. A-ţi cunoaşte locul şi “a sta” la locul tău este foarte importat atât pentru biserică cât şi pentru viaţa ta de credinţă. Calitățile cerute de Sfînta Scriptură pentru lucrătorul creștin se pot reduce la patru, și anume:

Chemarea în Lucrare

Credincioșia față de Domnul

Caracterul cerut de Domnul

Cunoașterea și practicarea Cuvântului

“Urmăriţi binele cetăţii, în care v-am dus în robie, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atîrnă de fericirea ei!” Ieremia 29:7:

Oficiali răi sunt aleşi de cetăţenii buni care nu votează

„Multă nefericire a venit în lume din cauza lucrurilor confuze și lăsate nespuse (ne exprimate)”

Având în vedere faptul demonstrat că deciziile guvernului au influenţă directă asupra societăţii în care trăim, este imperativ necesar ca în acest “corp de conducere” să fie oameni integri, oameni cu principii sănătoase, care să urmărească binele şi progresul societăţii.

 

Dumnezeu a instituit autoritatea familiei înainte de a institui autoritatea civilă, şi a dat diferite responsabilităţi părinţilor (Geneza 2).

The first ray of sun rises high above

(I do not see it, but I still know)

Looking around I drown in the expanse of black

No light.

No light.

Atunci celalt ucenic, care ajunsese cel dintîi la mormînt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi” Ioan 20:8-9

Introducere

Evanghelistul Ioan declară scopul pentru care a scris această evanghelie prin fraza următoare: "Acestea sunt înregistrate ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând aceasta să aveți viața în Numele Lui." Ioan 20:31

Învierea lui Isus Hristos a fost unică și specială. Deși mulți alții din Biblie au înviat din morți, atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament, învierea lui Isus Hristos a fost cu totul diferită de celelalte. Toți cei care s-au ridicat din morți nu au trăi pentru totdeauna. Au murit din nou. Dar Isus a înviat din morți și este viu în vecii vecilor.

TEXT: PROVERBE CAPITOLUL 6

CUVÂNT DE AUR: Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît. Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare! Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii. Proverbe 6:20-23

INTRODUCERE

Cartea Proverbelor conţine o mină de aur a teologiei biblice, reflectând teme ale Scripturii adusă la nivelul neprihănirii practice (1:3), prin abordarea alegerile etice ale omului, punând sub semnul întrebării modul în care gândeşte, trăieşte, şi îşi gestionează viaţa de zi cu zi în lumina divină a devărulului.

După cum este scris în proorocul Isaia: "Iată, trimet înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea... Glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările,"

INTRODUCERE

Evanghelistul Matei îşi începe evanghelia cu genealogia Domnului Isus, demonstrând că Isus era fiul lui Avraam şi a lui David. Era o necesitate având în vedere că destinatarii ei erau evreii. Ev. Luca îşi începe evanghelia prezentând evenimentele care au precedat naşterea Domnului. Evanghelistul Ioan îşi prezintă evanghelia menţionând că Isus este Dumnezeu în trup uman.

şi Maria a zis: "Sufletul meu măreşte pe Domnul, şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu, pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, LUCA 1:46-48

În Vechiul Testament aflăm înregistrate multe cântari de laudă la adresa lui Dumnezeu. În general, aceste căntări de laudă erau inspirate din evenimente sau întîmplări deosebite în istoria poporului evreu.

Intervenția Divină în ajutorul poporului Său era elogiată prin cântări de laudă și preamărire. Redau mai jos cîteva dintre ele:

· Moise a făcut o cântare de laudă după ce a trecut poporul prin Marea Roșie (Exod.15:1-21).

 

· Ana a făcut o cântare de laudă după ce a născut pe Samuel și l-a dedicat în Templu de la Silo (1Sam:2:1-10).

Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sînt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel.” (Exod 19: 5-6).


Introducere

Cu toate că în zilele lui Adam şi Noe, Dumnezeu a intrat în legăminte universale, care se extindeau la toţi oamenii, mai tirziu s-a orientat doar la o familie (Avraam şi Sara) şi mai apoi a ales o naţiune specială - un singur popor - poporul Israel. Stabilirea lui Israel ca popor ales al lui Dumnezeu a implicat două binecuvântări mari de la Dumnezeu pentru această naţiune, şi anume: a promis lui Avraam descendenţi multi şi un teren special. Dar tot Sfânta Scriptură prezintă că adevăraţii fii a lui Avraam sunt acei ce ascultă, se supun poruncilor lui Dumnezeu şi respectă legământul făcut de Dumnezeu cu strămoşul lor (Vezi texte de referinţă).[1]

“Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, cand era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat. Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s-a dus, i-a pus în negoţ, şi a cîştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a cîştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu primise decît un talant, s-a dus de a făcut o groapă în pămînt şi a ascuns acolo banii stăpînului său. Matei 25:14-18

 

Textul de mai sus face parte din binecunoscuta Pildă a Talanților spusă de Mântuitorul. Pare interesant faptul că Domnul Isus nu a explicat ucenicilor săi simbolismul acestei Pilde. Dar din modul de prezentare a pildelor în acest capitol, de către Evanghelistul Matei, se deduce că Domnul Isus era pe punctul de “a pleca” la Tatăl. Înainte însă de acest eveniment, Domnul Isus a dorit să le atraga atentia ucenicilor despre noua lor responsabilitate și anume să ducă mai departe lucrarea Evangheliei în lipsa Lui.