"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

As the leader goes, as the people goes... ”[1]


Dumnezeu a instituit autoritatea civilă ca un instrument al justiţiei Sale dumnezeieşti de a menţine ordinea şi buna moralitate în societatea umană. Pare paradoxal faptul că pentru acest scop Dumnezeu foloseşte omul (care e supus tentaţiei păcătoase) ca să aplaneze acţiuni violente sau ilegale ale confraţilor săi, oamenii. Dar ca această supraveghere a guvernului civil peste oameni să fie adecvată, Dumnezeu cere un anumit standard de caracter de la aceşti guvernanţi.

Sau, altfel spus, Dumnezeu, nu numai că a instituit autoritatea civilă, ci şi a prescris calificările pe care trebuie să le aibă conducătorii poporului, ca acesta să poată duce o viaţă paşnică şi prosperă.

Prima idee pe care doresc să o menţionez aici este faptul că Biblia nu spune nimic dacă poporul ar fi fost făcut pentru conducători, ci spune că ei, conducătorii, au fost făcuţi (aleşi) pentru a sluji poporul:„Prin mine cârmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pământului.” (Proverbe 8:15 ),(s.a)

şi am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.” Apocalipsa 19:19

"Duhurile cele rele i-au strâns în locul care ... se cheamă Armaghedon." Apocalipsa 16:16

INTRODUCERE

Scriptura zugrăvește Armaghedonul ca bătălia finală şi decisivă care încununează războiul de veacuri dintre Hristos şi Satana. Armaghedonul reprezintă încercarea extremă a lui Satana de a-i distruge pe cei care îndrăznesc să asculte de Dumnezeu prin ameninţarea cu tortură şi moarte.

Armaghedonul reprezintă doar culmea unui plan creat de Satana de mii de ani care să-i împiedice pe copiii lui Dumnezeu să capete mântuirea. Ca vrăjmaş, a cărui înălţare de sine a atras aruncarea lui din ceruri, Satana şi-a declarat scopul de a-L răsturna pe Dumnezeu şi de a prelua conducerea universului Său: Isaia 14:13, 14. "Tu ziceai în inima ta: 'Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.' "

Scrisoare către Biserica din Efes și către...tine

Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintîi.” Apocalipsa 2:4


INTRODUCERE

Apostolul Ioan a scris trei tipuri de lucrări inspirate de Duhul Sfînt: Evanghelia, 3 epistole și Apocalipsa. Dacă în Evanghelia după Ioan, accentul cade pe a crede în Hristos, în epistoale, accentul cade pe a fi sigur de mîntuirea oferită de Hristos, în Apocalipsa accentul cade pe a fi gata pentru revenirea lui Hristos și evenimentele ce vor urma după aceea.

 

Apostolul Ioan redă în această carte conținutul scrisorilor adresate de Domnul Isus celor 7 biserici din Asia Mică. Formatul scrisorilor este identic dar conținutul este complet diferit, în concordanță directă cu realitatea din biserică la ora respectivă. Și a început ciclul acestor scrisori cu Biserica din Efes care a avut aproximativ 40 de ani vechime cînd Ioan a scris această scrisoare.

„Dar după cîtăva vreme pîrîul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.” Ieremia 17: 7

INTRODUCEREA

Cu cîteva numere mai înainte am scris despre “Dezastrul îngrijorărilor”. Și m-am inclus și pe mine printre cei ce se îngrijorează, cînd ar trebui foarte clar să nu ne îngrijorăm. Cum aceasta tematica a îngrijorărilor e așa de mare încăt nu poate fi expusă doar într-un singur studiu, propun ca în studiul de față să continuăm tematica, dar, de data aceasta, luînd un caz concret: profetul Ilie.

Evenimentele prezentate în capitolul anunțat mai sus au avut loc pe vremea lui Ahab, regele lui Israel. Ahab este descris ca fiind mai rău decât toţi regii dinaintea lui. Sub domnia lui, a devenit ilegal să te închini lui Dumnezeu în Israel, ca urmare a influenţei nefaste a Izabelei. Domnia lui Ahab și a Izabelei a fost una dintre cele mai întunecate perioade ale istoriei, în Vechiul Testament.

PREAMBUL

Viața noastră este o înșiruire de momente ce cuprind bucurii, dureri, dezamăgiri, oportunități, testări, examene, căderi, ridicări, pierderi dar și succese. Fiecare dintre acestea au avut în viata noastra impacturi de diferite grade. Astfel unele au trecut aproape neobservate, altele au avut importanță minoră, iar unele au avut impact decisiv asupra personalității noastre. De unele dintre acestea suntem mîndri, pe cînd de altele nu ne place nici măcar să le reamintim.

Unele evenimente, acțiuni, decizii pe care le-am luat ne-au marcat destinul vieții pentru totdeauna. Luarea de decizii este o acțiune foarte serioasă, chiar dură uneori. Viața este de fapt o serie de momente în interacțiune – momente ce se leagă între ele unele de altele ca un șirag de mărgele.

În vremea aceea, Moise, crescînd mare, a ieşit pe la fraţii săi, şi a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre fraţii lui. S-a uitat în toate părţile, şi, văzînd că nu este nimeni, a omorît pe Egiptean şi l-a ascuns în nisip. A ieşit şi în ziua următoare; şi iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: "Pentru ce loveşti pe semenul tău?" Şi omul acela a răspuns: "Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gînd să mă omori şi pe mine, cum ai omorît pe Egipteanul acela?" Moise s-a temut şi a zis: "Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut. Faraon a aflat ce se petrecuse, şi căuta să omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, şi a locuit în ţara Madian. A şezut lîngă o fîntînă » Exod 2:11-15

Pentru numărul de faţă recomand ca la rublica Cercetaţi Scripturile să studiem împreună o tematică sensiblilă, o realitate cu care fiecare dintre noi suntem confruntaţi, şi anume,

DEZASTRUL INGRIJORARILOR

Deaceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră…” Mat. 6: 25-34

I. INTRODUCERE

 

Pacea, liniştea sufletească, ar trebui să fie condiţia normală în viaţa noastră de credincioşi. Dar cu părere de rău, lucrurile nu stau chiar aşa. Foarte puţini credincioşi au o viaţă creştină normală, aceea de a avea o linişte sufletească permanentă. Marea majoritate a credincioşilor (mă includ și pe mine aici) experimentăm exact ceea ce Domnul Isus ne-a avertizat să nu facem.

 

Căci Eu ştiu gândurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” IEREMIA 29:11

De aceea este zis: "S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor." Ef 4:8

INTRODUCERE

Cele relatate în Capitolul 29 din ,,Ieremia” s-au întâmplat după ce regele Ioiachin şi Regina mamă, funcţionarii guvernamentali şi liderii lui Iuda şi Ierusalim, muncitorii calificaţi şi meşteşugarii au fost exilaţi în Babilon.

 

La puţin timp după deportarea iudeilor din 597 Î Hr, Ieremia a trimis scrisori exilaţilor în Babilon să le spuna cum să se comporte în ţara nouă în care s-au aşezat pentru o vreme. Un om cu inima de un adevărat păstor, Ieremia, a vrut să-i lumineze şi să-i încurajeze cu privire la viaţa lor nouă în Babilon. Obişnuiţi cu serviciile de la Templu, cu legi ceremoniale speciale cu privire la ce era"curat" şi "necurat", poporul evreu a avut un timp dificil de adaptare la o societate complet diferită, la o societate păgână...

"După ce voi învia, voi merge înaintea voastră... " Matei 26:32

"şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. " Romani 8:11

INTRODUCERE

În doctrina multor religii chiar mai vechi decât creştinismul se găseşte conceptul de “nemurirea sufletului”- sufletul omului este nemuritor. Unele dintre religii aveau chiar idea că vreunul dintre zei a fost omorât şi a inviat, dar nicidecum nu exista conceptul de invierea muritorilor cu trupuri cu tot. Conceptul ca trupul si sufletul vor deveni nemuritoare este unic, este specific crestinismului.

“Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, cari sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:20)

care S-a dat pe Sine însuş, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,”( 1 Tim 2:6)


INTRODUCERE


Cu mult timp în urmă am citit despre un tânăr caruia îi plăceau maşinile sport. Aproape în fiecare zi mergea la magazinul de autoturisme din vecinătate să le admire. Bineînţeles că a mărturisit şi familiei pasiunea vieţii lui, şi anume de a poseda cândva o asemenea maşină. Se apropia timpul absolvirii facultăţii.