"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mânilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămânea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba. Dar Tu rămâi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” (Psalm 102:25-27).

“Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:16 )   
 
“Orice clipă este o pulbere a veşniciei…Tu ce faci cu ea?” Această întrebare pe care a lansat-o fratele Ieremia Hodoroabă la înmormântarea mamei sale m-a frământat atât de mult încât nu am avut linişte până când nu am hotărât să-mi predau viaţa Domnului Isus. “Tu ce faci cu ea?”, „cu clipa ce o ai la dispoziţie?”,” Pentru cine vrei să o foloseşti?”. Îmi suna în minte... Până atunci mergeam la biserică, eram activ în mijlocul tinerilor, dar viaţa era un bun al meu personal, nu o încredinţasem în Mâna Domnului.

“Şi Cuvîntul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl“ Ioan 1:14           

Versetul de mai sus conţine una dintre cele mai importante şi profunde declaraţii ale Sfintei Scripturi cu privire la persoana Domnului Isus Hristos şi la misiunea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu. De fapt aceasstă declaraţie este parte din esenţa creştinismului: dacă sacrificiul de pe Golgota a Domnului Isus a fost finalul lucrării de mântuire, atunci întruparea Cuvântului, a fost începutul ei  ...

"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugeta la Legea Lui." Ps 1 :1-2

“Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şsi care duce la credinţă, după cum este scris: “Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Romani 1:16-17)

Declaraţia de mai sus a fost spusă de Apostolul Pavel, cel care înainte de a deveni creştin a fost un mare prigonitor al creştinilor şi împotrivitor al Evangheliei lui Christos. După ce a devenit creştin, el nu numai că nu s-a ruşinat de Evanghelia ce o propovăduia, ci a trecut imediat la apărarea ei. Dacă Apostolului Pavel nu I-a fost ruşine de Evanghelia lui Christos nici nouă, creştinilor nu ar trebui să ne fie ruşine de ea, pentru că:

     "Isus străbătea toată Galilea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi neputinţă ce era în popor." (Matei 4:23)

 

Din versetul de mai sus reiese că Domnul Isus Cristos a avut pe pământ trei preocupări majore în activitatea Sa. El a avut grijă să-i înveţe pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu, astfel ca acest Cuvant să fie uşor înţeles şi asimilat de către ascultători, a propovăduit Evanghelia contribuind efectiv şi eficient la lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu, şi a fost foarte atent şi deosebit de simţitor la nevoile fiinţei umane, făcând nenumărate tămăduiri. În tot ce a făcut, Domnul Isus a fost preocupat să împlinească numai voia Tatălui: mîntuirea pentru cei ce vor crede în jertfa Lui.