“În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască. El le-a zis: “Ce vorbe sunt acestea pe cari le schimbați între voi pe drum?” şi ei s-au oprit, uitând-se triști. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: “Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”- Luca 24: 13-35
INTRODUCERE
Textul de mai sus (de fapt singurul text din Scriptură ce relatează acest eveniment) ne relatează despre doi dintre ucenicii Domnului Isus ce mergeau pe drum spre un sat numit Emaus. Ei nu făceau parte dintre cei 12 apostoli, dar erau suficient de apropiați de cercul apostolilor încât au putut afla multe date despre cele ce sa-u întâmplat la mormântul lui Isus. Nu știm exact de ce au plecat spre Emaus în aceeași zi, dar în timp ce ei mergeau, vorbeau și încercau să dea sens tuturor celor care s-au întâmplat. I-a ajuns un străin, li s-a alăturat și a mers cu ei. Dar ei nu L-au recunoscut.
Sunt la 7 mile pe drumul Emausului. Doi discipoli ai lui Isus. Unul dintre acești discipoli este identificat în textul nostru ca fiind Cleopa. Unii sunt, de asemenea, convinși că acesta este același cu Clopa, menționat de Ioan În Evanghelia l sa unde citim: „ Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalina.”.Ioan 19:25
Dacă Cleopa și Clopa sunt una și aceeași, atunci soția lui Cleopa a fost una dintre femeile care l-au urmat pe Iisus. Ea a fost prezentă la cruce cu Maria, mama lui Isus, cu sora Mariei, și cu Maria Magdalena. Posibil că a fost și ea printre grupul de femei de la mormânt și a auzit glorioasa relatare a îngerilor, ... “El nu este aici! El a înviat!”
Această concluzie pare să fie susținută de comentariu pe care Cleopa îl face mai târziu în textul nostru când spune: “unele dintre femeile noastre ne-au uimit. S-au dus la mormânt dis-de-dimineață, dar nu i-au găsit trupul. Au venit și ne-au spus ... că au văzut o viziune a îngerilor, care au spus că este în viață”. Luca 24:22
Poate vă întrebați despre celălalt discipol nenumit care era cu Cleopa. Cine era el? Ei bine, nu știm cu adevărat. Unii au sugerat că acesta era Matia, cel care avea să devină ulterior înlocuitorul lui Iuda, ... unul dintre cei Doisprezece.Dar doctorul Luca nu oferă aceste informații. Unii cred că ar fi fost chiar Luca însuși.
A. DRUMUL SPRE EMAUS: DISPERARE, DEZAMĂGIRE ȘI CONFUZIE
Răstignirea violentă pe cruce și apoi moartea Învățătorului lor a provocat multă tulburare și dezamăgire în inimile ucenicilor și a simpatizanților lui Isus.
„Aceeași zi” .... Luca vorbește despre ziua în care piatra care sigila mormântul a fost dată la o parte. Doi îngeri împărtășesc vestea glorioasă, mai devreme în „Aceeași zi” „De ce căutați cei vii printre morți? El nu este aici; a înviat!” (Luca 24: 5-6). Este „în aceeași zi”, potrivit lui Luca, că „doi dintre ei” mergeau spre un sat numit Emaus ”. Potrivit evanghelistului Luca, femeile care au auzit această mărturie glorioasă de la îngeri au dat un raport „celor Unsprezece ... și tuturor celorlalți”. Luca 24: 9. Domnul Isus a avut mult mai mulți discipoli decât cei doisprezece apostoli. Luca consemnează, la începutul cărții „Faptele Apostolilor”, că erau aproximativ 120 de adepți ai lui Isus.
Putem deduce cu o anumită certitudine că acești doi discipoli au părăsit Ierusalimul în după-amiaza zilei. Auziseră un raport de la „femeile noastre” mai devreme în cursul zilei și acum se îndreptau spre casă în micul lor sat din Emaus. Se pare că nu auziseră mărturia Mariei Magdalena care s-a întâlnit cu Isus lângă mormântul din grădină.
Deci, acești doi discipoli merg pe drumul către Emaus, vorbind despre evenimentele cele mai importante din ultimele zile. Despre evenimentele care au tulburat cetatea Ierusalimului. Despre ceva grav la care nu s-au așteptat.
Și aici relatarea ia o întorsătură interesantă:
“şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.. “ Luca 24: 14-16
Isus, Domnul Înviat, îi ajunge din urmă pe drum. Dar observați, „au fost împiedicați să-l recunoască”. Ce înseamnă asta? Arăta Iisus diferit după învierea Sa? Au fost împiedicați să-L recunoască. Aparent, ceea ce se întâmplă nu este natural. Ceva supranatural are loc. Dumnezeu le-a închis ochii ca să nu-L recunoască.
Când străinul a întrebat: “Ce vorbe sunt acestea pe cari le schimbați între voi pe drum?” şi ei s-au oprit, uitând-se triști. „Ce discutați?” Ei au rămas nemișcați, cu o privire tristă pe fața lor. Isus știa deja despre ce discutau! Dar voia să intre în discuție cu ei- voia să le îndepărteze disperarea și să le clarifice întrebările lor fără răspuns până atunci.
Ei presupuneau că străinul care vorbea cu ei nu era informat despre răstignire, așa că i-au spus ce s-a întâmplat. Isus i-a lăsat doar să vorbească: „Unul dintre ei, pe nume Cleopa, l-a întrebat:„ Ești singurul străin în Ierusalimul care nu știe lucrurile care s-au întâmplat acolo în aceste zile? ”
„Ce lucruri? ”, A întrebat El. Ei erau aproape fără cuvinte, șocati: „ dar tu unde ai fost? De nu știi noutățile zilei?”
Putem observa o mică uimire în vocea lui Cleopa. Dar Isus îl antrenează pe Cleopa să-și împărtășească gândurile.” ce s-a întâmplat?”- a întrebat Isus. Ascultați răspunsul lor „Despre Iisus din Nazaret” „El a fost un profet, puternic în cuvinte și fapte în fața lui Dumnezeu și a tuturor oamenilor. Preoții cei mai de seamă și conducătorii noștri l-au predat pentru a fi condamnat la moarte, și l-au răstignit; dar am sperat că El va fi Cel care va răscumpăra Israelul Și, mai mult, este a treia zi de când au avut loc toate acestea. În plus, unele dintre femeile noastre ne-au uimit . S-au dus la mormânt dis-de-dimineață, dar nu I-au găsit trupul. Au venit și ne-au spus că au văzut o viziune a îngerilor, care au spus că este în viață . Apoi unii dintre tovarășii noștri s-au dus la mormânt și l-au găsit exact așa cum spuseseră femeile, . dar pe El nu L-au văzut. “(Luca 24: 19-24) Sunt trei zile de când au avut loc toate acestea. ”
Răspunsul lor a dezvăluit multe despre așteptările lor față de Isus și despre credința lor în Dumnezeu. L-au cunoscut pe Iisus ca un om din Nazaret, un profet, cu cuvinte și fapte uimitoare. Dar speraseră că el era mai mult decât un simplu profet. Speraseră că el era Mesia promis, conducătorul care va răscumpăra Israelul. Este posibil să fi căutat un Mesia care să-i alunge pe asupritorii romani și să-l salveze pe poporul ales al lui Dumnezeu dintr-o viață de sărăcie și luptă.
Ce înțelegem din mărturia lor? Dezamăgire. Descurajare. Îndoială. Cleopa îl numește pe Isus ... „un profet, puternic în cuvinte și fapte” ... totuși nu îl numește pe Isus ,Mesia. Și, de asemenea, Cleopa nu spune: „Femeile au văzut îngeri care au spus că Iisus este viu”. Mai degrabă, „au venit și ne-au spus că au văzut o viziune a îngerilor care au spus că este în viață”.
Cleopa și discipolul nenumit nu mergeau pe drumul către Emaus bucuroși că Isus este Mesia, că El a înviat din morți. Dimpotrivă, ei sunt dezamăgiți, descurajați, plini de îndoieli! Cu alte cuvinte: „Am sperat”.„ Speram că El va fi cel care va răscumpăra Israelul.” Dar nu s-a ales nimic din toate acestea…Acești ucenici, la fel ca mulți alții SPERAU că Isus este Mesia, dar pur și simplu nu știau ce să creadă acum. Chiar și după ce au auzit despre mormântul gol, se luptau să înțeleagă.
Cleopa a vorbit dintr-o perspectiva umană asupra lucrurilor care s-au întâmplat, arătând că nu înțelegeau cu adevărat de ce Isus trebuia să moară. Le lipsea un punct de vedere spiritual asupra morții lui Isus. Cleopa nu a menționat nicio implicare divină în timp ce a descris răstignirea.
Ei aveau o agendă pământească. Perspectiva lor era ca multe altele, crezând că Isus avea să răstoarne guvernul și să restabilească zilele de glorie ale regelui David și nu au recunoscut Învierea. Dacă ar fi făcut-o, cu siguranță nu s-ar fi îndepărtat de Ierusalim, ci ar fi stat în Ierusalim.
„Am sperat,” au spus ei, dar speranța lor era moartă. Își fixaseră speranțele asupra unui profet pe nume Isus, dar acesta era mort - ucis vineri, prin cea mai groaznică metodă cunoscută de omenire-răstignire pe cruce. Și în această duminică dimineață, ei se întorc la viața lor plictisitoare, cenușie, plină de rutină și îndoială, descurajați și dezamăgiți.
Au crezut că Isus ar putea fi cel care va răscumpăra pe Israel. Când a vindecat pe bolnavi, a alungat forțele răului, ei au crezut în Dumnezeul care mântuiește. Când a înfruntat fariseii și i-a învățat pe oameni cu o asemenea înțelepciune și har, au văzut un adevărat profet. Când a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, ei au crezut că trebuie să plănuiască să restabilească tronul lui David cât de curând.
Dar acum era mort - mort de mâna romanilor, mort de înșelăciunea autorităților religioase. „Speram ...” - dar acele speranțe au murit odată cu El.
„Speram ...” Noi - tu și cu mine - speram că lumea va fi reparată, vindecată, până acum ... că știința și progresul tehnologic ar fi învins bolile, sărăcia și nedreptatea. Speram că oamenii vor fi mai buni: familiile noastre, eroii noștri, liderii noștri, prietenii noștri. Speram că vom fi mai buni, chiar dacă ne cunoaștem eșecurile. Isus ascultă, în timp ce noi îi spunem speranțele și visele noastre. După ce cei doi ucenici și-au împărtășit speranțele sfâșiate, Isus a împărtășit adâncurile planului lui Dumnezeu pentru mântuire.
Ucenicii îi spun că lucrurile arătaseră atât de promițătoare. Ei spun „am sperat că El va fi cel care va răscumpăra Israelul”. Speram. Speranță la timpul trecut. Am crezut că lucrurile s-ar putea schimba cu adevărat, dar ne-am înșelat. Speram. Este unul dintre cele mai triste comentarii pe care le putem face. Speram. El a murit. S-a terminat acum... Înapoi la afaceri ca de obicei.
B. STRĂINUL DE PE DRUM - explicarea PLANULUI DE MÂNTUIRE
„atunci Isus le-a zis: “O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?” şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.”
Domnul începe cu o mică mustrare: O, nepricepuților şi zăbavnici cu inima! Ca apoi să treacă la ceva foarte important ca să împărtășească și să-i învețe. De fapt, după părerea mea, este cel mai important studiu biblic care a fost dat vreodată. Distanța de 60 stadii cerea cel puțin două ore de mers liniștit pe jos. În aceste două ore Învățătorul a reușit să-i învețe multe lucruri de care ei nu erau siguri până atunci. Practic a fost un discurs de teologie sistematică. Primul de acest gen.
De ce Domnul Isus nu a spus doar: ... “Eu sunt! Isus! Sunt înviat din morți!” Din același motiv pentru care discipolii au fost împiedicați să-L recunoască la început. Isus are ceva foarte important care să le împărtășească ... și să-i învețe ...
„Și începând cu Moise și cu toți profeții, el le-a explicat ceea ce s-a spus în toate Scripturile ... cu privire la El Însuși”. ( Luca 24:27). Începând cu Moise(Cărțile lui Moise) și cu toți profeții, Isus le-a explicat ceea ce s-a spus în toate Scripturile .care vorbesc despre El însuși!
Mă întreb ce le-a spus Isus despre Mesia. Poate că a început cu începutul: cum Adam și Eva au trăit în perfectă armonie cu Dumnezeu și cu lumea, până când păcatul lor i-a forțat să iasă din grădină, într-o lume a durerii și a suferinței. – Dar, totuși Dumnezeu le-a făcut o promisiune „Și voi pune vrăjmășie între tine și femeie și între descendenții tăi și ai ei; el îți va zdrobi capul, iar tu îi vei lovi călcâiul ”. (Geneza 3:15)
Presupun că a vorbit despre legământul lui Dumnezeu cu Avraam, promițând că îi va binecuvânta pe toți oamenii prin el și familia sa. Presupun că a vorbit despre luptele din familia lui Avraam și despre modul în care au ajuns sclavi în Egipt. Presupun că a vorbit despre modul în care Dumnezeu și-a răscumpărat poporul de sclavie, mântuindu-l prin sângele unui miel, trecându-i prin mare și hrănindu-l în pustie. Poate că a vorbit despre Mesia ca Mielul lui Dumnezeu, care înlătură păcatul lumii. Domnul, Dumnezeul tău, va ridica pentru tine un profet ca mine dintre semenii tăi israeliți. Trebuie să-l asculți ”. (Deuteronom 18:15) sau „De aceea Domnul Însuși îți va da un semn. Iată, fecioara va rămâne însărcinată și va naște un fiu și îi va numi Emanuel ”(Isaia 7:14).
Presupun că Isus a vorbit despre regii lui Israel și despre promisiunea lui Dumnezeu către David că îi va da un rege mesianic, care va domni pentru totdeauna. Presupun că a vorbit despre profeți și despre modul în care Israel i-a ucis pe profeții care vorbeau pentru Dumnezeu.
Îmi imaginez că a vorbit despre cântecele slujitorilor din Isaia 42-53, care profețeau că Mesia, reprezentând poporul ales al lui Dumnezeu, va avea de suferit. Îmi imaginez că a citat din Isaia 53: 3-12, „El a fost disprețuit și respins de omenire, un om cu suferință și familiarizat cu durerea ...” sau
„Dar a fost străpuns pentru păcatele noastre; a fost zdrobit pentru nelegiuirile noastre; asupra lui era pedeapsa care ne-a adus pacea și cu rănile sale suntem vindecați. Tot ce ne place oile s-au rătăcit; ne-am întors - fiecare - în felul său; iar Domnul a pus asupra lui nelegiuirea noastră a tuturor ”. Isaia 53: 5-6
Poate că le-a vorbit despre cea mai mare speranță mesianică din Vechiul Testament, așa cum se spune în Psalmul 16: 10, „Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.”.
Presupun că nu a uitat să menționeze profeția de mai jos:
„Atunci voi revărsa un duh de har și rugăciune asupra casei lui David și a locuitorilor Ierusalimului și ei se vor uita la mine pe care l-au străpuns. Vor plânge pentru el așa cum se plânge pentru un singur copil și vor plânge cu amărăciune pentru el, precum se plânge pentru un întâi născut ”. Zaharia 12:10 -
Și așa prezentându-le mărețul Plan de Mântuire a lui Dumnezeu au ajuns la Emaus.
C. DRUMUL DINSPRE EMAUS: DETERMINARE, DEVOTARE ȘI CLARIFICARE
Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au stăruit de El, şi au zis: “Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” şi a intrat să rămână cu ei. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. şi au zis unul către altul: “Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?” S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,şi zicând: “A înviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon.” şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frângerea pânii.
Ucenicii L-au invitat în casă. Cu curiozitatea lor trezită într-un mod deosebit, l-au invitat pe Iisus în casa lor să stea cu ei, ceea ce a fost, de asemenea, o practică a ospitalității în acea zi. Isus a acceptat invitația, dar și-a menținut acoperirea, astfel încât să poată continua să-i învețe.
Isus S-a revelat - v. 30-32 - Isus, oaspetele, a devenit Isus gazda. A întins mâna după pâine, a binecuvântat-o, apoi a rupt o bucată pentru a începe să le servească. Chiar și în acest moment al vieții Sale, El încă îndeplinea declarația pe care a făcut-o în Matei. 20:28 - „Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci să slujească ...” Și în acest moment de slujire pe care L-au văzut făcându-l înainte, cei care au știut imediat cine este El. A fost Isus! Și înainte ca ei să poată vorbi sau mișca, El a dispărut din fața ochilor lor. Apoi și-au dat seama că inimile lor „ardeau” pe măsură ce El le împărtășise Scripturile.
Ei s-au întrebat, „Nu ne-au ars inimile înăuntrul nostru ... în timp ce vorbea cu noi pe drum ... și ne-a deschis Scripturile?” ..... Ce înseamnă aceste cuvinte pentru tine? ..... “Nu ne ardeau inimile în noi?” (Luca 24:32).
Înainte ca Iisus să se întâlnească cu ei pe drum focul credinței lor se stingea. Acum, inimile lor ardeau ... înăuntrul lor!
Ei bine, în timp ce Isus a rupt pâinea, cei doi ucenici L-au recunoscut! A fost felul în care Isus a rupt pâinea?
Sau au văzut semnele cuielor în mâinile Lui? Sau era acum timpul stabilit de Dumnezeu ca vălul să fie ridicat?
Nu suntem siguri. Dar acest lucru este sigur Când Isus a luat pâinea, a mulțumit, a rupt-o și le-a dat-o, L-au recunoscut! Și apoi s-a întâmplat altceva supranatural. Isus a dispărut din ochii lor.
L-ar vedea din nou în camera superioară după ce s-au grăbit înapoi cu 7-8 mile până la Ierusalim, de data aceasta în întuneric!
Au fost încântați! Inimile lor ardeau în ele. S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim,…
Luca consemnează că atunci când au găsit unde erau adunați cei unsprezece, cei doi au spus ce s-a întâmplat pe drum, ... și cum Isus a fost recunoscut de ei ... când a frânt pâinea”(Luca 24:35).
Cleopa și discipolul fără nume au experimentat acea bucurie când l-au recunoscut pe Isus ca fiind mai mult decât un profet.
El a fost Mesia lor. El a fost Mântuitorul lor. El a fost Domnul lor Înviat. Erau plini de entuziasm și inimile le revărsau de bucurie și inimile lor ardeau acum! A fost cu siguranță o plimbare care le-a schimbat viața pentru totdeauna! A fost o plimbare necesară, dar mai mult ca atât, întâlnire cu Isus a fost cea mai importantă.
Descoperirea lor despre Isus înviat i-a determinat să facă o întoarcere la 180 de grade și să le spună și celorlalți discipoli că l-au întâlnit pe Isus!
Întâlnirea și discuția directă cu Isus cel Înviat le-a schimbat drumul vieții lor pentru totdeauna. Întâlnirea cu Isus a transformat DISPERAREA, DEZAMĂGIREA ȘI CONFUZIA în DETERMINARE, DEVOTARE ȘI CLARIFICARE
CONCLUZIA
Drumul spre Emaus. Am fost cu toții pe acel drum, drum al deznădejdii, al disperării și al confuziilor. Am făcut aceea plimbarea lungă după ce am pierdut slujba, aceea plimbarea lungă după moartea unei persoane dragi. Este lungul drum înapoi spre casa goală și visele noastre spulberate, sparte.
Este drumul dezamăgirii profunde, iar mersul pe jos este definiția tristului, la fel ca cei doi ucenici din studiul de față. Durează aproximativ două ore să mergi șapte mile și acesta este cât timp trebuie să vorbească despre evenimentele din ultimele trei zile. Procesul, răstignirea, procesiunea tăcută până la mormânt. Și apoi viziunea femeilor despre îngeri, mormântul gol. Moarte adevărată. Zvonuri despre înviere.
Vorbeau despre toate acestea când un străin se apropie de ei și îi întreabă despre ce vorbesc. Se opresc brusc și se uită la acest străin - neînțelegând cum cineva nu ar putea să știe ce știa toată lumea.
Străinul de pe drum, Isus, le spune totul despre Moise și toți profeții. Și când ajung acasă, nu vor ca acest străin să plece de la ei. Vor să rămână cu El. Îl invită să intre. Iisus devine apoi gazda la masă: ia pâinea, o binecuvântează, o rupe și o dă. Și ochii lor erau deschiși. L-au recunoscut pe Hristos. Și în clipa aceea, a dispărut din ochii lor.
Isus a venit la călătorii de pe drumul către Emaus. A ajuns la acei oameni răniți pe acel drum singuratic către Emaus.
El a venit la ei să le dea din nou speranță, să le spună, nu, aceasta nu este înfrângere, acesta este un nou început al unei victorii depline și eterne.
În propria noastră dezamăgire și îndoială, vine și Isus. Isus vine la noi pe drumul nostru spre Emaus. Isus lucrează cu oameni înfrânți, cu vise sparte, într-o lume pe dos. Dacă cineva îi dă o pâine întreagă, o va lua, o va binecuvânta, o va rupe și o va da și va face același lucru cu propria sa carne și sânge. Pe acel drum către Emaus, când speranța pare să fi dispărut, Isus Hristos este acolo, indiferent dacă îl recunoaștem sau nu.
Isus a înviat, Domnul, a fost recunoscut la și în frângerea pâinii. Poetul Ioan Alexandru într-una din poeziile sale, spune pe frângerea de sine ÎL cunoscură…
El face același lucru în viața noastră de astăzi. El vine la noi în vremurile noastre de suferință, distorsiuni și deziluzii. Cel care le părea străin la începutul drumului, a ajuns să fie cel mai aproape de inima lor, Domnul și Mântuitorul lor.
Dacă și pentru tine acum, Isus e doar un străin la fel cum a fost pentru cei doi, dacă ÎL inviți în casa ta, în inima ta, El te va elibera de teamă, dezamăgirii și îndoieli și în schimb îți va da speranță în viața veșnică. Străinul de pe drumul deznădejdii și necredinței tale poate să ajungă să fie cea mai iubită ființă în viața ta. Depinde de tine și de decizia ta personală. Bunul Dumnezeu să te ajute la asta. Amin!
Ioan Sinitean, Prezbiter in Biserica Logos din Chicago