"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efeseni 5:16 )   
 
“Orice clipă este o pulbere a veşniciei…Tu ce faci cu ea?” Această întrebare pe care a lansat-o fratele Ieremia Hodoroabă la înmormântarea mamei sale m-a frământat atât de mult încât nu am avut linişte până când nu am hotărât să-mi predau viaţa Domnului Isus. “Tu ce faci cu ea?”, „cu clipa ce o ai la dispoziţie?”,” Pentru cine vrei să o foloseşti?”. Îmi suna în minte... Până atunci mergeam la biserică, eram activ în mijlocul tinerilor, dar viaţa era un bun al meu personal, nu o încredinţasem în Mâna Domnului.
 

Analizându-mi timpul irosit până atunci, mi-am dat seama cât adevăr cuprindea afirmaţia fr. Ieremia, mai ales după ce am făcut legătura acestei afirmaţii, cu înţelepciune unui proverb arab: 4 lucruri nu se mai întorc: săgeata vânătorului, cuvântul spus, timpul ce-a trecut, ocaziile neglijate.

Îndemn cititorul să urmărească împreună cu mine cele câteva aspecte derivate din faptul că Dumnezeu ne-a acordat un anumit TIMP spre a fi administrat şi folosit de noi, că El ne cere să folosim darul (timpul) cu maximă eficienţă şi că mai mult, tot El ne învaţă cum să folosit la maximum timpul dăruit de El nouă, spre slava Sa.
 


I. DUMNEZEU NE-A ACORDAT UN ANUMIT TIMP CA SĂ-L ADMINISTRĂM
 

A.  Dumnezeu este autorul timpului:
           
„Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi”. (Gen.1:5)
           

Înţeleptul Solomon declară că: „Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de supt ceruri îşi are ceasul lui.”(Ecl.3:1). Aceasta incluzând capodopera creaţie, care este omul şi care are timpul (ceasul lui) ca una din dimensiunile de bază. Iar profetul Isaia numeşte pe Christos Mesia, „Părintele veşniciilor…”(Isaia 9:6b)
           

Regele David la rândul său mărturisea că: “Soarta mea este în mâna Ta;”(Psalm 31:15a). Termenul de „soartă” este tradus în traducerile din l. Engleză, cu timp. De asemenea Iov, numeşte timpul acordat ca soartă: “Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.”(Iov 7:1)
 

B. Timpul-definiţie
           
• Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor.
           
• Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfă-şurării unei acţiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz.
 

C. Timpul acordat nouă. Dumnezeu ne-a acordat timp nouă oamenilor, prin aceea că ne-a dăruit viaţa. Una din dimensiunile de bază ale vieţii este timpul, şi este într-un fel cea mai critică dimensiune:
           
  “Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani,” (Ps.90:10)
           
• „Eu zic: “Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşinic.” (Ps. 102;24)
 


II. DUMNEZEU NE CERE  SĂ FOLOSIM TIMPUL ALOCAT CU MAXIMĂ EFICIENŢĂ
 

A. Înţelegerea termenilor


În textul analizat de noi în studiul de faţă, termenul „răscumpărat” are cu totul altă semnificaţie decât ceea ce cunoaştem noi până acuma despre el. A „răscumpăra” înseamnă a intra în posesia a ceva ce era al tău cândva, plătind un preţ. Dar fiindcă timpul face parte din categoria acelor „lucruri” care o dată trecute nu se mai pot întoarce, nicicând noi nu vom mai fi în stare să intrăm în posesia lui. Aşa că pentru a înţelege mai bine adevăratul sens al titlului acestui articol (Răscumpăraţi vremea), am studiat mai multe traduceri ale Biblie. Redau traducerea care mi s-a părut cea mai acceptabilă: ”Fă tot posibilul ca să utilizezi orice oportunitate la cea mai înaltă eficienţă în zilele rele curente.”(NLT). Apostolul Pavel care scrie aceste versete către Biserica din Efes, foloseşte termenul de kairos, care are înţelesul de timp măsurat, alocat, destinat. Mi s-a părut foarte interesant faptul că profetul Daniel vorbeşte despre vreme, timp, ca despre o investiţie ce se poate câştiga: “Văd, cu adevărat, că voiţi să câştigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul mi-a scăpat din minte. ” (Daniel 2:8)


• Timpul este de fapt acea “ancoră” de care depinde eternitatea noastră
 


B. NI SE CERE SĂ RĂSCUMPĂRĂM TIMPUL pentru că:


• Timpul este  trecător şi ire-versíbil: “Care nu poate fi reversibil; care se produce doar într-un singur sens, neputând fi întors sau oprit.”
În Ps. 39: 4, regele David se roagă în felul următor: „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât ştiu cât de trecător sunt.” şi „Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.”(Ps. 102:11), iar Iov spune: „Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător, fug fără să fii văzut fericirea, trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii.”(Iov 9:25-26)           

Timpul este ireparabil: “Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; ne-reparabil.”
Timpul în sine nu este rău sau bun, corect sau defect. Toate acestea sunt consecinţe ale modului în care l-am folosit.            
• Timpul este preţios:“Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preţ, de mare importanţă; scump.” Timpul este preţios din mai multe motive. O să enumăr doar câteva dintre ele: este parte din eternitatea lui Dumnezeu, şi de felul cum îl folosim depinde eternitatea noastră.


• Timpul este limitat, scurt, “măsurat, şi numărat: „Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea...”(Ps. 89:47)
Declaraţia regelui David referitoare la timpul avut la dispoziţie,“Iată că zilele mele sînt cît un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţinea.”(Psalm 39:5)            

Expresia „cât un lat de mână” este o referire la o unitate de măsură (a lungimii). Aceasta nu se potriveşte exact în cazul timpului, ci doar ca o aluzie la faptul că şi timpul are o anumită „dimensiune”, o  anumită lungime, durată.
           

Iar Apostolul Iacov declară parcă cu pesimism: “Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. (Iac.4:14) iar Psalmistul compară viaţa (zilele) omului cu iarba cea trecătoare: „Omul! zilele lui sînt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.”(Ps. 103:15)
           

• Zilele pe care le trăim sunt rele:“ căci zilele sînt rele” . Zilele noastre sunt expuse privirilor şi uneltirilor celui rău. Stăpânitorul „lumii acesteia” este Satan care zi de zi, clipă de clipă ne „cerne”, şi caută să ne direcţioneze în a ne irosi timpul, ca să nu-l folosim spre slava Domnului, ci a noastră şi a lui...


  Natura trecătoare a ocaziilor:Ocaziile fac parte din grupul de „lucruri” care trec şi nu se mai întorc. În viaţă nu există un „ops” sau „undo” cum avem în computer ca să putem reveni la ceva care am şters sau am făcut greşit. Ocazia pierdută e pentru totdeauna pierdută. Una din traducerii versetului analizat în studiul nostru suna în felul următor: „cumpără-ţi ocaziile.”. Cu înţelesul de a acorda ocaziilor respective valoarea cea mai mare posibilă. Există vreme (timp acordat) de Dumnezeu pentru o sumedenie de activităţi iniţiate de Creatorul: „orice lucrul i-si are vremea lui...” (Ecl. 3:1). Dacă nu acţionezi prompt şi în mod corect la timpul respectiv, pentru respectiva activitate, înseamnă că ai pierdut deja ocazia...”Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape.” (Isaia 55:6) iar poetul german, J.  W. von Goethe spunea: „Fiecare  are timp suficient dacă îl foloseşte bine.”


• Domnul Isus ne-a lăsat un model de a utiliza timpul eficient: „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimes. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.”(Ioan 9:4)
 



III. DUMNEZEU NE ÎNVAŢĂ CUM ANUME SĂ FOLOSIT TIMPUL ALOCAT SPRE SLAVA SA.
 

A. Fiind alert-vigilent: “De aceea zice: “Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.”
 

B. Umblând atent, cu grijă:„Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte ne înţelepţi, ci ca nişte înţelepţi” să umblăm în mod inteligent, sau “circumspect.“Termenul “circumspect,” derivă de la cuvântul latinesc circirmspicio, care are înţelesul de “a privi împrejur” atent  pentru a evita orice primejdie.
 

C. Fiind plin de duh: “Dimpotrivă, fiţi plini de Duh”
 

D. Ţinând cont că timpul este pentru Dumnezeu: “... şi aceasta cu atât mai mult, cu cît ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn;  (Rom. 13:11-12)
 

E. Alegându-ne priorităţile în mod înţelept: „Căutaţi mai întâi împărăţia şi neprihănirea Lui...” Matei 6:33
şi să-l punem pe Dumnezeu la începutul oricărei acţiuni ale noastre: „La început Dumnezeu” (Gen 1:1) 

F.
Umblând în frica de Domnul: „...şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre.” 


Concluzia:


A răscumpăra timpul este un concept creştin
care înseamnă a transforma timpul într-o valoare veşnică. În continuare recomand câţiva paşi necesari de parcurşi în a răscumpăra timpul: alege să socoteşti (să numeri) fiecare moment (clipă),); ţine cont că nu-ţi e garantata “ziua de mâine”;  singura zi (sigură) pe care o ai la dispoziţie, ce o face diferită de celelalte, este cea de azi; când începi o zi consider-o ca fiind  ultima; Dumnezeu ţi-a dat această zi să o foloseşti spre Slava Lui, nu amâna; fă-ţi listă cu timpul irosit, pierdut; fiecare zi este importantă pentru tine, foloseşte-o deci ca atare...

Consider că e datoria noastră a fiecăruia să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru încrederea ce o are în noi, oferindu-ne investmentul Său, şi anume timpul, investment atât de preţios. Haideţi, deci creştinilor să-l folosim cu maximă eficienţă. Apoi, să nu uităm nicicând să punem în aplicare ceea ce Moise îi ceruse cândva lui Dumnezeu:

“Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Ps. 90:12)
 
Fie deci, ca exact clipa aceasta, să devină pentru tine o pulbere a veşniciei pe care o să-o petreci cu Mântuitorul ISUS CHRISTOS…
 
 
Biserica Logos Chicago, 5 Ianuarie, 2008