"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

 „Domnul şi-a ales un om după inima Lui” 1 Samuel 13:14 

I. INTRODUCERE

David este una din personalităţile remarcante ale Bibliei. El a fost păstor la oi, luptător, proscris, un prieten credincios, un muzician, un cântaret şi instrumentist, poet şi compositor, rege … David a fost născut în perioada în care poporul evreu se îndepărtase foarte mult de Dumnezeul lui Israel.

 Despre nici un alt bărbat al Vechiului Testament nu este scris aşa de mult ca despre David.  Istoria lui David este redată pa parcursul a 66 capitole în Vechiul Testament. şi găsim 59 referinţe despre el în Noul Testament. Domnul Isus a venit ca om pe linia genealogică a lui David. De 17 ori in Noul Testament, Domnul Isus este numit “Fiul lui David”.

  Din Sfânta Scriptură aflăm că DUMNEZEU are un singur procedeu, specific Lui, de alegere, de instruire şi de avansare a conducătorilor în fruntea poporului Său.  Acelaşi procedeu Dumnezeu l-a aplicat şi în cazul lui David.  Cu infinita înţelepciune şi cu o dragoste nemăsurată, Dumnezeu l-a “crescut” pe David în a deveni Regele preferat al poporului Său ales.




II. CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC

  REGELE SAUL LEPĂDAT DE DUMNEZEU

 În această perioadă istorică conducătorul poporului evreu era Saul. Saul a fost într-adevăr aprobat de către Dumnezeu să fie rege, dar alegerea a fost forţată de către popor (1 Sam. 8:1-5). 

Cu toate faptele de vitejie a lui Saul, cu toata bunăstarea adusă poporului prin guvernarea sa, aflăm în acest capitol (16) că Dumnezeu deja l-a înlăturat de la domnie datorită neascultării sale. Forma de guvernarea monarhică acceptată de Dumnezeu a fost cu totul diferită de a popoarelor din jur. Şi anume, Dumnezeu a cerut ca Regele să conducă după nişte principii definite de El Însuşi şi nu după bunul plac al monarhului.

   DUMNEZEU “CAUTĂ” UN ALT REGE

    Samuel este trimes de Dumnezeu la Isai în Betleem să ungă pe unul din fii acestuia rege în locul lui Saul. Dar nu i-a spus pe care dintre ei până acolo. După ce Isai a prezentat unul câte unul pe feciorii lui în ordinea naşterii, Dumnezeu la fiecare a spus “NU”. Şi atunci Samuel a întrebat pe Isai dacă cumva mai are vreun băiat. Isai a trimes după David, care paştea oile.

   David era privit ca fiind nesemnificativ pentru familia sa. Aşa că la masa cu profetul Samuel, nimeni din familie nu a considerat că prezenţa lui ar fi fost necesară.

   David a avut o inima şi pasiune de păstor, care a rămas o caracteristică importantă a vieţii sale (1 Sam. 17:20; Psalm 23; 2 Sam. 24:17). Dar pe lângă  inima de “păstor” David a fost şi ascultător de părinţi.


III. ALEGEREA LUI DAVID

 A. SUCCESIUNEA FORMĂRII UNUI REGE (după inima lui Dumnezeu)

·     Dumnezeu l-a căutat pe David: “Domnul şi-a ales un om după inima Lui, şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentrucă n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul (1 Samuel 13:14)

·     Dumnezeu l-a găsit pe David: “am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.” (Psalm 89:20)

·     Dumnezeu l-a ales pe David: “A ales pe robul Său David, şi l-a luat dela staulele de oi “(Psalm 78:70)

·     Dumnezeu l-a uns pe David: “Domnul a zis lui Samuel: “Scoală-te, şi unge-l, căci el este!”  (1 Samuel 16:12) 

·     Dumnezeu l-a dăruit (poporului) pe David: “căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales...... ca împărat” (1 Samuel 16:1)

 B. CARACTERISTICI ALE ALEGERILOR LUI DUMNEZEU

1. ALEGERILE LUI DUMNEZEU SUNT SUVERANE

a) Implică o preocupare suverană pentru problemele poporului Său.

De la formarea lor ca naţiune, Dumnezeu a fost şi este în “spatele” cortinei istoriei lor urmărind ca Planul Său să se împlinească în detaliu. Această alegere este în legatură directă cu “Mesia “care o să aducă mântuirea nu numai a poporului Israel ci a întregii omeniri. Dumnezeu încă pe când poporul era în pustie le-a spus că atunci când vor ajunge în ţara promisă să-şi aleagă rege după voia Lui. Poporul trebuia să aştepte ca Dumnezeu să le descopere timpul potrivit, bărbatul ales pentru slujbă şi conditiile pe care poporul urma să le îndeplinească.

b) Implică o planificare suverană

      Samuel este trimes de Dumnezeu la Betleem în casa lui Isai. La timpul respectiv, Samuel nu înţelegea de ce anume, dar ascultă de porunca lui Dumnezeu şi se supune întocmai. În cartea Rut 4:20-22 “ Aminadab a fost tatăl lui Nahşon: Nahşon a fost tatăl lui Salmon; Salmon a fost tatăl lui Boaz; Boaz a fost tatăl lui Obed;  Obed a fost tatăl lui Isai; şi Isai a fost tatăl lui David.” aflăm profeţia cu privire la spiţa regală aleasă de Dumnezeu. Nimic nu e la întîmplare pentru Dumnezeu. Toată istoria se desfăşoară după un Plan bine întocmit de El. Dumnezeu a planificat ca regii să fie din familia lui Iuda iar preoţii din familia lui Levi. De asemenea a planificat ca Mesia, Mântuitorul lumii să vină din casa regală a lui David.

c)  Implică o putere suverană

     Dumnezeu nu numai că a initiat planul alegerii şi ungerii lui David, ci El şi are purerea ca să-l ducă la îndeplinire. El niciodată nu alcatuieşte un plan pe care să nu-l ducă la îndeplinire. Dumnezeu a ales un băiat simplu de la oi pe care apoi la pus pe tronul lui Israel şi din a cărui spiţă de neam se va naşte mai târziu Fiul lui Dumnezeu pe pământ. Toate planurile Sale “prind viaţă” pentru că El este Atotputernic (Efeseni 3:20; Iov 42:2; Luca 1:37; Geneza 18:14).

2. ALEGERILE LUI DUMNEZEU SUNT SURPRINZĂTOARE (v. 6) contrare cu preferinţa umană. Şi anume:

a în respingere (v. 6-10 ). La cerea lui Samuel, Isai “trece” fiii săi prin faţa profetului. Acesta s-a uitat la aspectul lor fizic şi i-a considerat buni pentru a fi regi pe fiecare dintre ei, dar Dumnezeu a avut o altă poziţie : “Domnul n-a ales pe niciunul din ei.”, cu alte cuvinte I-a respins pe toţi. A fost o surpriză pentru Samuel şi cred că şi pentru Isai faptul că Dumnezeu nu ales nici unul dintre aceşti vânjoşi feciori să fie viitorul conducător a poporului evreu. Alegerea umană-în cazul de faţă acea a lui Samuel- se uită la ce izbeşte privirile, la înfăţişare, la aspectul exterior, pe când alegerea lui Dumnezeu are de-a face cu “privirea” în interior, la inima şi la caracterul omului. Dumnezeu vede ceea ce omul nu poate vedea:”Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.” Surprinzător în ochii lui Samuel a fost faptul că cei 7 baieţi prezentaţi de Isai  şi alesi de el au fost respinşi unul câtre unul.

  
b) în cerinţe  (1 Sam. 13:14, 1 Sam. 17:28.)  v. 7 

Este adevărat că atunci când Dumnezeu îl trimete pe Samuel în casa lui Isai să aleagă noul rege nu îi spune acestuia criteriile după care să facă alegerea. În schimb îi spune, îl informează că unul din fiii acestuia este deja ales de El: “Eu îţi voi arăta ce trebuie să faci, şi Îmi vei unge pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.”… căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales...... ca împărat.”


Sluja lui Samuel de fapt se reducea la a-l descoperi pe cel ales de Dumnezeu. Şi după cum citim nu a fost de loc uşor.

c) în felul de a alege  v. 11-13  

 Şi surpriza pentru Samuel continua prin felul lui Dumnezeu de a alege viitorul rege. Dumnezeu alesese pe David, pe cel mai tânar dintre fii lui Isai, care nici măcar nu era invitat la masa cu profetul. Cqnd David a apărut în mijlocul fraţilor săi Domnul a zis lui Samuel: “Scoală-te, şi unge-l, căci el este!” David era sfios şi plăcut la vedere, dar Dumnezeu s-a uitat la inima lui. Dumnezeu a ales şi uns pe David ca Rege a poporului Său, chiar dacă la început nimeni nu l-a considerat (pe David) că ar fi fost bun pentru aceasta slujbă.

  3.  ALEGERILE LUI DUMNEZEU SUNT SPECIFICE (v. 11-13 )   

     
a) Dumnezeu îi alege pe acei ce sunt gata de lucrare, curăţiţi (v. 11-12)   v. 5. 

     Înainte de a proceda la alegerea viitorului rege, Samuel îi cere lui Isai şi fiilor săi să se sfintească: “Sfinţiţi-vă, şi veniţi cu mine la jertfă.” A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui,..”

După ce David este chemat înaintea lui Samuel pentru posibilă alegere, textul nu mai menţioneaza ca lui David să-i fii cerut acelaşi lucru. Subînţeles că David trăia în curăţia şi sfinţenia cerută de Dumnezeu şi era gata oricând de a fi chemat în lucrarea sa. Dumnezeu nu poate folosi vase murdare în lucrarea Sa, ci numai curate.

    b) Dumnezeu îi alege pe acei ce sunt de încredere (v. 11)  “dar paşte oile.”

Când Samuel a trimes să-l aducă în faţă sa pe fiul cel mai mic, acesta paştea oile. Acesta avea o slujba de răspundere. Tatăl său, Isai, i-a încredinţat paşterea oilor sale. şi consider că nu erau puţine. Posibil ca toată averea familiei lor să fi constat în acestă turmă de oi încerdinţate lui David pentru o vreme.

   c) Dumnezeu îi alege pe acei ce sunt răscumpărati, ce sunt ai Lui deja (v. 13, Ps. 19, Ps. 23, 1 Samuel 16; 1 Sam. 17:37; 45)

Din 1 Sam. 17: 37: “David a mai zis: “Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean” şi din Psalmul 23 “Domnul este Păstorul meu:” aflăm că David îl cunoştea pe Dumnezeu. David a avut o relaţie directă, personală cu Dumnezeul Creator (Ps.19). David nu cunoştea ce plan avea Dumnezeu cu el, în schimb David îl onora pe Dumnezeu prin viaţa şi cântarile sale. La timpul hotărât de El, Dumnezeu l-a onorat pe David aşa cum şi David îl onorase pe El.

David ajunge să fie uns ca rege de trei ori: la Betleem (1 Sam. 16:13), de oameni din Iuda (2 Sam. 2:4) şi de bătrânii lui Israel (2 Sam. 5:3)


4. CONCLUZIA

Dumnezeu a ales şi uns pe David ca Rege al poporului Său, chiar dacă la început nimeni nu l-a considerat ca ar fi fost bun pentru această slujbă. Dumnezeu şi astăzi caută oameni pe care El să Îi poată folosi spre Slava Sa. Dacă noi suntem credincioşi în lucrurile mici, Dumnezeu va fi credincios în toate (şi în cele mici şi în cele  mari). În slujba sa de la oi, David a arătat multă seriozitate şi abilitate, răbdare şi pricepere, şi Dumnezeu l-a ridicat în conducerea guvernamentală pentru a-i da posibilitatea să aplice aceleaşi principii şi acolo.

E timpul să “privim” cum priveşte Dumnezeu la oameni. Să avem aceiaşi perspective asupra “alegerii” oamenilor. David a făcut lucruri mici la început ca apoi în final să facă lucruri deosebit de mari încrezându-se în Dumnezeu lui Israel.

 Dumnezeu nu se uita şi nu alege oameni pe baza standadelor noastre de selecţie. El are standardele sale specifice şi speciale. Noi suntem tentanţi să ne uitam la oamenii cu influenţe, cu putere, poziţie socială inaltă, cu educaţie s.a, la ceea ce “izbeşte privirile”. Dar Dumnezeu se uită înlăuntru inimii şi caută integritate şi caracter.  El are nevoie de oameni care sunt credincioşi şi şfinţi. El nu e impresionat de “palmaresul” uman., de ceea ce oamenii pot să facă prin ei înşişi, ci El  vrea oameni care să facă de aici inainte ceea ce Dumnezeu le spune. El se uită la “frumuseţea interioară” a omului. E adevărat că David arăta frumos şi în exterior dar nu asta a avut importanţă pentru Dumnezeu ci inima lui, frumuseţea acesteia. David e cunoscut pe paginile Bibliei ca un “om după inima lui Dumnezeu” Nu ai vrea ca şi tu să fii numit la fel ca David-om după inima lui Dumnezeu? Bunul Dumnezeu să tea jute la aceasta. Amin