"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“umblă înaintea mea şi fii  …neprihănit”    Gen 17:1b
 
 
Trecuseră 24 ani de când Dumnezeu îi făcuse  lui Avraam prima chemare de a ieşi din Ur şi prima promisiune de al face o mare naţiune. Trecuseră 14 ani de când Dumnezeu făcu-se legământul cu Avraam, renoind promisiunea de a avea un fiu la bătrâneţe. Trecuseră 13 ani de când Avraam îl avea pe Ismail şi parcă Avraam se obişnuise cu gândul ca fiul promis nu mai poate fi altul decât acesta. Şi dintr-o dată Dumnezeu I se arată lui Avraam ca pe vremuri şi i se prezintă ca cel Atotputernic şi îi cere: ”umblă înaintea mea şi fii neprihănit“.
   

M-am întrebat de multe ori de ce I-a cerut Dumnezeu acest lucru lui Avraam? Avraam avea 99 de ani atunci şi era “putreg” de bogat. N-ar fi putut Dumnezeu să-I ceară alceva?; ca de exemplu zeciuiala (oricum a dat-o lui Melhisedech), sau jumătate din averile lui, sau să-I construiască un templu măreţ. Ce fantastic renume putea să aibă: “templu lui Avraam”! şi putea să-l şi numească fără probleme: ”First temple of God”, că doar nu mai era un altul la fel. Dumnezeu nu i-a cerut lucruri materiale că oricum aceste, toate posesiuni, Avraam le avea de la Dumnezeu si oricum nu pierdea nimic dacă le retuna la dădător. Ci Dumnezeu îI cere ceva ce avea de aface cu fiinţa sa însăşi, cu eul său…  
        


I. DEFINIREA TERMENULUI DE “NEPRIHĂNIT”
 

1. Aspectul  teologic referitor la pacat-Neprihănirea este oferită de Dumnezeu:
 
 
“neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în EL”(Rom. 3:22),
pe baza credinţei în jertfa Fiului Său:“Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.” (Rom 5:9); iar concluzia la acest paragraf sună în felul următor: “Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi această credinţă i-a fost socotită neprihănire (De aceea credinţa aceasta “i-a fost socotită ca neprihănire.” Rom 4:22).      

Acţiunea oferirii neprihănirii vine de la Dumnezeu şi este săvârşită tot de Dumnezeu. El şi numai El poate să ne socotească (considere) neprihăniţi — adică justificaţi, îndreptăţiţi, prin sângele Domnului ISUS. Dumnezeu nu cere de la oameni să facă sau se execute “ceva” ce numai El Însuşi poate, şi anume să ofere neprihănirea (justificarea) pentru păcate.
   

În schimb Dumnezeu poate să sfătuiască, să îndrume “cautaţi mai întâi …neprihănirea”, justificarea oferită de El prin har pe baza credinţei în Fiul Său şi chiar să poruncească: “…fii neprihănit”
 


2. Aspectul practic: …”umblă înaintea Mea şi fii…neprihănit”
         

Din cele prezentate până aici, consider că am înţeles că în ce priveşte aspectul “neprihănirii” in legătură cu păcatul, noi nu putem face nimic, decât să acceptăm pe Domnul Isus şi să credem în justificarea oferită de Dumnezeu. Noi nu putem fi “neprihăniti” prin noi inşine niciodată.
            

Şi atunci ne putem întreba “de ce îi cere Dumnezeu lui Avraam acest lucru? Poate Dumnezeu să ceară de la om ceva ce nu ar fi înstare să facă (sau să poarte)?
  

Ca să înţelegem cerinţa lui Dumnezeu către Avraam trebuie să ne uitam la versetul  din cartea Iov: “ai văzut pe robul meu Iov, nu este nici unul pe faţa pământului ca el “ Iov 1:8 ”ai văzut(observat) pe robul (servul) meu …e un om neprihănit… ”. Să fi făcut Iov excepţie? Sa fi fost oare IOV fără păcat? De ce nu ne-ar fi spus Dumnezeu sau Domnul Isus despre acest lucru (excepţie)?
Dicţionarul Strong (care explica originalul ebraic) cuvântul tradus în româneşte cu “neprihănit” apare în felul următor: (substantiv): complet, plin, inocent, integru (Gen. 20:5).Dicţionarul Explicativ al Limbii Române descrie cuvântul “integru”ca: cinstit, onest, incoruptibil.Dicţionarul Webster descrie cuvântul “integru”ca: forma aderentă la un cod moral si artistic de valori, condiţie nedivizată, calitatea de a fi nedivizat şi onest.  

Un alt înţeles al termenului ebraic ”tom” este “integru” se referă la caracterul nostru. Dumnezeu afirmă că IOV a fost ”a man of complete integrity” Iov1:8 (New Living Tr.) În schimb, lui Avraam, El ÎI cere să fie integru- acum, înainte de legământ.
 

Despre ce fel de neprihănire vorbeşte aici Dumnezeu atunci? Despre primul aspect, cel teologic? Nu, ci despre cel practic. Iov a trăit o viaţă de neprihănire: “Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate dela rău.”” Iov 1:8
Să revenim la întrebare de la începutul temei. Dece i-a cerut Dumnezeu lui Avraam ”umblă înaintea mea şi fii integru?” A) PENTRU CĂ E CERINŢA (IMPERATIVĂ) A LUI DUMNEZEU CĂTRE ROBII SĂI

“Ai văzut pe robul meu Iov, om al completei integrităţi” Iov 1:8 (New Liv.trs)
“să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea (integritatea) Iov 31:6 (New Living)David declara în Ps.26:11 a:  ”eu umblu în neprihănire” (i walk in integrity (New A.B) “fiţi desăvârşiţi după cum şi Tatăl vostru este desăvârşit” Mat. 5:48

Până şi prorocul Balaam a fost conştient de necesitatea umblării în neprihănire: “o de aşi muri de moarte celor neprihăniţi” Numeri 23:10b    
Iov “blameless and upright” (având poziţie vericală (româneşte-având şira spinării), incoruptibil, decent, honorabil). Nici prietenii săi cei mai apropiaţi şi nici chiar soţia sa nu au reuşit să-l facă să se “încline”, să cedeze principiilor sale. Noi care cunoaştem deznodământul vieţii lui Iov, putem spune că Iov a făcut bine că nu a ascultat de propria lui soţie.  

Revenind la primul verset citat la începutul studiului nostru, putem să reformulăm cerinţa (la imperativ-de fapt e o poruncă) lui Dumnezeu:”umblă în faţa mea şi fii sincer-integru.” adica ne-amestecat cu orice altceva(ceara).
  

Departe de a încerca să-l denigrez pe Avraam, parintele tuturor credincioşilor, prietenul lui Dumnezeu, tată ce de dragul lui Dumnezeu era gata să-şi sacrifice copilul pe care îl aşteptase 25 de ani şi pe care îl iubise aşa de mult.
   

Avraam a fost chemat de Dumnezeu să părăsească ţara lui, familia lui şi să plece în necunoscut. A ascultat oare Avraam de Dumnezeu în detaliu? A părăsit el familia tatălui său care era idolatră? Nu! Avraam a fost “prea bun” să-şi abandoneze tatăl (pe Terah) şi I s-a rupt inima pentru nepotul său Lot să-l lase singur.
    

Dacă studiem în detaliu viaţa lui Avraam, vom afla că Avraam avea părtasie cu acest Dumnezeu. şi pe lângă aceste extraordinare calităţi bune ale lui vom găsi ca el a avut totuşi inima împărţită - divizată intre: Dumnezeu, Sara, Terah şi Lot. şi nu a fost sincer întotdeuna…Avraam a fost un om cu suflet bun, dar nu asta a cerut Dumnezeu de la el. “Fii integru Avraame” Fii cu inima completă pentru mine. “Complet” este un alt înţeles al originalului ebraic. Dumnezeu nu a desăvârşit încheirea legământului cu Avraam pâna când cei doi însoţitori (Terah şi Lot) nu mai erau în viaţa lui Avraam şi după ce caracterul lui Avraam a fost complet schimbat.
   

Vă aduceţi aminte cui i s-a dat prima dat numele de “evreul”? Lui Avraam (Avraam evreul). Dece? Pentru că numele pe atunci reflecta caracterul omului.Veţi întreba cu siguranţă, pentru aşa puţin lucru? Da. Pentru că lui Avraam îi lipsise chiar ceea ce Dumnezeu vroia de la el: caracterul.
   
“Acum, Avraame, înainte de a face legământul cu tine, de-a-ţi îndeplini pe deplin promisiunea dăruirii fiului- fiul promisiunii, îţi cer şi eu ceva: Fii integru! Pâna acum ai umblat cum ai umblat, ai avut inima cum ai avut dar de azi înainte îţi command (spune într-o traducere)…să umbli inaintea mea şi să fii integru!
 


B) A FOST TRĂITĂ DE DOMNUL ISUS


Cerinţa aceasta a lui Dumnezeu nu a fost imposibilă de indeplinit, a fost trăită de Domnul Isus, astfel,
· ca om, a fost un om integru. Nu a fost nici o discrepanţă între ceea ce a spus sau a învăţat pe alţii şi viaţa lui.· a fost unicul om care a trăit exact ce a spus altora ce şi cum trebuie să traiască. ”Hristos v-a lăsat o pildă ca să călcaţi pe urmele Lui… 1Petr.3:21· a spus ca El este adevărul şi nu a minţit niciodată (nici măcar să iasă dintr-o dificila încurcătură, unde nu era  altă soluţie) Ioan14:16· a spus ca trebuie să iertăm duşmanii noştri şi a făcut-o şi pe asta (Luca23:34).· fost drept cu toţi oamenii; nu a nedreptăţit sau favorizat pe nimeni.    

Până şi evreii necredincioşi au recunoscut că El este un om deosebit: "Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, ..Mat 22:16  “we know you are a man of integrity”
 


C) A FOST PRACTICATĂ DE OAMENII MARI A LUI DUMNEZEU
      

DANIEL a rămas “upright”(drept) chiar si atunci când a fost dat pradă leilor. A fi şi a rămâne, integru, drept, onest, sincer cere un preţ de a fi plătit. Dar se merită. Răsplata va fi mult mai mare decât ne putem noi imagina. Daniel, a stat “drept” pentru principile sale toată viaţa. Ce un om extraordinar a fost Daniel! Nu uita-ţi: Dumnezeu ne vrea ca Daniel.
      

IOSIF, a fost aruncat în închisoare pentru că nu şi-a putut calca propriile sale principii. Cum aş putea să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu şi a stăpânului meu. Ori de cite ori “furăm” din ceea ce nu e al nostru, din ce nu ne aparţine, insultăm pe Dumnezeu.
      

STEFAN, a fost omorât cu pietre dar nu a cedat. şi-a ţinut cu tărie principiile pentru care a plătit cu moartea. şi lista lor, acelor oameni integrii a lui Dumnezeu continuă cu lista celor din Evrei 11.


Omul integru-omul după inima lui Dumnezeu are câteva caracteristici specifice şi anume: nu are inima împărţită, nu are două unitaţi de măsură, nu-l schimbă împrejurările, şi nici circumstanţele, nu-l poate bate vântul într-o parte sau alta, nu poate fi cumpărat sau vândut.
 


CONCLUZIE:
   
De ce să fim oameni integri? Pentru că e cerinţa imperativă a lui Dumnezeu, a fost trăită de Fiul lui Dumnezeu, şi a fost practicată de toţi oamenii mari a lui Dumnezeu.
Până la urmă Avraam a ajuns să împlinească cerinţa lui Dumnezeu de a fi om integru. Eu de asemenea, doresc să fiu un om integru pentru Dumnezeu. Dar tu? Dumnezeu să ne ajute să fim oameni integri pentru el şi slava SA.