"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

“Să ia aminte urechea Ta şi ochii să-ţi fie deschişi: ascultă rugăciunea pe care ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta; căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit.” Neemia 1: 6

 

I. INTRODUCERE

Nabucodonosor, regele Babilonului (astăzi Irak), a atacat Regatul Iuda în trei ocazii diferite. El a dus în Babilon cea mai mare parte a locuitorilor în 586 î.Hr… Atât Templul cât şi Ierusalimul a fost arse, zidurile şi porţile lui au fost distruse. Oraşul a fost lăsat în ruine. Evreii au fost deportaţi si forţaţi în sclavie din nou. Experienţa acesta trebuia să fi fost un lucru traumatizant pentru evreii de atunci pentrucă şi-au văzut moartea şi distrugerea şi apoi forţaţi să părăsească patria lor şi să plece într-o călătorie şi de aproximativ 1.000 de mile într- o ţară străină.

II. CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC

Prin luna Chislev (noiembrie / decembrie), în cursul celui de al douăzecelea an de domnie a lui Artaxerxe I Longhimanul, (445 î.Hr.) în timp ce Neemia se afla în palatul imperial de vară din Susa, fratele lui,Hanani a sosit din Iuda. La întrebarea lui Neemia care e situaţia în Ierusalim, Hanani îi răspunde că rămăşita de evrei existenţă este în mare necaz. Existenţa lor era foarte precară deoarece zidurile au fost distruse şi porţile arse. Fără ziduri şi porţi oamenii nu aveau nici o apărare împotriva duşmanului lor, iar condiţii de viaţă a fost dificile şi periculoase.

Auzind pe fratele său descriind jalea din ţară, inima lui Neemia a fost atât de mişcată încât a început să plângă. Şi fiindcă el şi-a iubit poporul său, s-a simţit responsabil să facă ceva pentru el.

III. RUGĂCIUNEA CA MOD DE VIAŢA PENTRU NEEMIA

În cartea Neemia găsim rugăciunea mereu pomenită şi practicată (12 ori), iar în cartea lui Ezra găsim Cuvântul lui Dumnezeu din nou şi din nou. Şi astăzi oamenii au nevoie sa realizeze importanţa rugăciunii şi a Cuvântul lui Dumnezeu ( F.Ap. 6:4). Nimic nu este mai important decât să vorbesc cu Dumnezeu prin rugăciune şi Dumnezeu să vorbească cu mine prin citirea Bibliei. Neemia apeleză la post şi rugăciune înainte de a face orice pas în rezolvarea problemei zidurilor din Ierusalim. Neemia, a fost un om al rugăciuni.


Neemia începe rugăciunea sa cu adoraţie
pentru Dumnezeu şi o conştientizare a faptului că El î-şi ţine legământul Său şi are mila cu cei care-L iubesc şi păzesc poruncile Lui (v. 5). Neemia era conştient de faptul că o persoană sau un grup de persoane trebuie să vină curaţi înaintea lui Dumnezeu, în cazul în care aşteaptă să experimenteze mila Lui, prin urmare, el a admis lui Dumnezeu ( în timp ce reprezintă poporul său), că păcatul lor de corupţie şi de nesupunere faţă de El i-a adus în această situaţie deplorabilă (v. 6-7).

Neemia s-a apropiat de Dumnezeu cu mâna goală, cu nimic merituos sau cerându-I favoarea Domnului sau vreo atenţie. El a fost conştient de legământului mozaic (Deuteronom 28:20; 29:24-25), care a fost condiţionat: Domnul va ţine promisiunile Lui, dacă Israelul v-a ascultat de poruncile Lui. Israelul nu s- a reuşit supus şi nu ascultat, rezultând în captivitate şi exil.

Rugăciunile sale sunt umplute cu adoraţie în capitolele 8 şi 9; mulţumire de la capitolul 12; mărturisire în capitolele 1 şi 9; petiţie în capitolele 1 şi 2.


Neemia a trecut printr-un proces de rugăciune, care are o mare şi relevantă importanţă pentru noi cei de astăzi cum a fost pentru el atunci.

IV. CARACTERISTICILE OMULUI CE SE ROAGĂ (NEEMIA)

1. COMPASIUNE – DRAGOSTE PENTRU NEAMUL SĂU-i-a păsat de ce se întâmplă în ţara părinţilor săi. I-a păsat aşa de mult încât s-a interesat în detalii, chiar dacă pozitia lui era sigură şi privigeliată (Ne. 1:1-3). Din versetul 11 aflăm că Neemia a fost paharnic la regale Artaxerses I. Sarcina sa era de a gusta vinul regelui, înainte ca regele să-l bea; ca o asigurare că vinul nu a fost otrăvit. Ca şi paharnic, Neemia a avut un loc de muncă cu influenţă mare. I-a păsat aşa de mult încât a plâns pentru starea deplorabilă în care se găsea cetatea Ierusalim şi locuitorii săi (Ne. 1:4) I-a păsat aşa de mult încât a început să se roage şi să postească (pt 4 luni) (Ne. 1:5-10) pentru ca Dumnezeu să resolve situaţia. Apoi, i-a păsat aşa de mult încât a plecat voluntar la Ierusalim ca personal să coordoneze lucrarea de rezidirea zidurilor acestuia (Ne. 1:11).


Se crede că Neemia nu fusese niciodată la Ierusalim până atunci, doar a auzit vorbindu-se despre el, de la părinţi sau strămoşii care au fost dus în lanţuri când Babilonului distrus cetatea.

2. CREDINŢĂ - CONVINGERE despre caracterul Dumnezeului său. Neemia îşi exprimă convingerea sa în caracterului lui Dumnezeu în versetul 5: "O, Doamne, Dumnezeul cerului, Dumnezeu mare si minunat, care ţine legământul Său de iubire cu cei ce-L iubesc şi-l păzesc poruncile Lui."

Neemia numeşte pe Dumnezeu "Domnul.", deci Stăpânul său, el a recunoscut pe Domnul în calitate de Suveran - iar în versetul 6, se referă la el însuşi ca slujitor al acestui Dumnezeu. Prin expresia "Dumnezeul Cerului." el a recunoscut că Dumnezeu lui este dincolo de sfera pământească şi mai presus de toţi dumnezeii.

Iar prin expresia "mare şi minunat." Neemia declară că acest Dumnezeu merită să fie onorat, respectat şi de temut din pricina a ceea ce este El.


În cele din urmă, Neemia descrie pe Dumnezeu ca pe Cel care "ţine legământul Său de iubire." Peste ani, în ciuda neascultării şi păcatoşeniei poporului evreu, Dumnezeu a rămas credincios şi poate fi de încredere; poate fi creuzut şi cu această nouă ocazie…

3. CONFESIUNE - Mărturisirea păcatului poporului său. Dupa ce a devenit preocupat de problema zidurilor Ierusalimului, şi exprimându-şi convingerea lui despre caracterul lui Dumnezeu, Neemia prezintă cauza sau motivul pentru care poporul evreu şi Ierusalimul atât de drag lor a ajuns în această stare de plâns. Rugăciune de confesare se găseşte în versetele 6-7


Neemia, în această mărturisire a păcatelor poporului său, se include şi pe sine chiar dacă nu a fost probabil niciodată în Ierusalim.

Cel puţin trei ingrediente-cheie sunt subliniate în această mărturisirea a sa, şi anume:
Intensitate: copleşit de îngrijorare cu privire la păcatul neamului său, dar în acelaşi timp uimit de caracterul veşnic a lui Dumnezeu, Neemia şi-a luat el însuşi responsabilitatea de a adresa petiţia de mijlocire. El s-a rugat zi şi de noapte, petrecând mult timp în prezenţa lui Dumnezeu.


Neemia nu a încercat să se scuze pe el (de ne informare anterioară) şi nici să-i scuze pe israeliti pentru păcatul lor:“căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit. Te-am supărat, şi n-am păzit poruncile Tale”


Ar fi fost uşor pentru Neemia să se uite înapoi şi să dea vina pe strămoşilor săi, dar nu a făcut-o; în schimb, a privit în interiorul său şi în a dat vina el însuşi. Este atât de uşor pentru noi să dăm vina pe alţii.

Avem nevoie de a învăţa de la Neemia felul în care să venim şi să ne mărturim păcatul, sincer, "Doamne, eu sunt greşit. Eu nu numai că vreau să fiu parte din răspuns, mărturisesc că eu sunt o parte din problemă. "

Neemia a recunoscut că păcatul nu este doar un refuz încăpăţânat de al nu-l asculta pe Dumnezeu cu privire la anumite reguli, dar este, de asemenea, un act sfidător de rebeliune agresivă cu caracter personal împotriva unui

Dumnezeu sfânt. Încercarea de a ascunde păcatele noastre faţă de Dumnezeu este imposibil. El ştie totul despre ei… Numeri 32:23

4. CONFIENŢĂ - Încrederea în promisiunile lui Dumnezeu
.


După ce Neemia mărturişte păcatul poporului său (incluzându-se şi pe el acolo),
îşi exprimă încrederea în promisiunile lui Dumnezeu.” ver 8-10:


Perioada care a urmat după această primă rugăciune a lui Neemia a demonstrat din plin că el a fost confident în Dumnezeu; el s-a încrezut în Sfântul lui Israel din toată inima sa.


Neemia are un mare respect pentru Domnul (v5) şi chiar mai mult, el este evlavios şi are o relaţie vitală-personalp cu Dumnezeu (v5) şi o inimă plină de pocăinţă (v6).

5. CONSACRARE - Angajamentul de a se implica


După ce a aflat de starea jalnică a fraţilor săi din ţară, Neemia a fost preocupat de problema lor stridentă, lucrul care l-a condus la o inima zdrobită. În timp ce el postea şi se ruga el şi-a exprimat convingerea despre caracterul lui Dumnezeu. Şi anume şi-amintit de măreţia, atotputernicia şi sfinţenia lui Dumnezeu,


Apoi, s-a rugat cu îndrăzneală ca Dumnezeu să-I de izbândă în ceea ce a plănuit pentru zidurile Ierusalimului. Această însemnând de fapt un angajament de a se implica în mod personal în re-construcţia zidirilor Ierusalimului, lucrul pe care l-a şi făcut cu mare succes.

CONCLUZII

Rugăciunile lui Neemia oferă exemple pentru noi creştinii de astăzi. El a fost conştient de faptul că nu putea face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu cu toate că era sfetnicul celui mai puternic monarh al timpului său.


Dragul meu cititor ai ajuns tu la convigerea „că mare putere are rugăciunea unui om neprihănit
?” Dumnezeu are nevoie şi astăzi de oameni ai rugăciunii cărora să le pese de starea poporului din care provine. Vrei să fii şi tu unul dintre cei ce se v-a ruga pentru poporul român ca să ajungă la cunoaştea Adevăratului Dumnezeu. El să te ajute la aceasta. Amin.

Ioan Sinitean, Chicago