Tipărire
Categorie: Chicago - Illinois

Ambasadorul George Maior a oferit Ordinului Naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Ofiţer, conferit de Preşedintele României domnului profesor Keith Hitchins, de la University of Illinois at Urbana-Champaign.

 

Participând la eveniment am avut plăcerea de a sta de vorba cu domnul profesor, care ne-a povestit despre cum a ajuns în România în plin comunism și despre decorația primită.

 

Conform ambasadorului român, profesorul Hitchins a demonstrat, în lucrările sale, legitimitatea istorică a cauzei naționale române și valențele reale ale Marii Uniri din 1918, într-un context geopolitic complex și dificil. Profesorul American făcând acest lucru cu o rigoare academică remarcabilă, într-un câmp intelectual de mare competitivitate cum este cel american.

 

Profesorul Keith Hitchens preda istoria României, și a Europei de sud-est, de peste 50 de ani. A fost primul bursier Fulbright în România în 1960. A scris sau a contribuit la scrierea a peste 20 de cărți despre țara noastră, dintre care cinci, despre istoria Transilvaniei, apărute înainte de 1989. Prima sa carte, se numește Mișcarea Națională Românească din Transilvania, 1780-1849, și-a apărut la Harvard University Press, în 1969. Ultima sa carte, apărută în 2014, se numește O istorie concisă a României (A concise History of Romania) și-a apărută la Cambridge University Press.

 

“Am încercat să merg în România în 1958, dar, nu am putut. În primăvara lui 1960 România și Statele Unite au semnat un acord cultural și așa am reușit să ajung în România pentru studiu și cercetare, și am stat doi ani atunci. Un american în București era o “pasăre rară” în acea perioadă,, declară profesorul Hitchins.

 

La București a stat un an la hotelul Athene Palace, iar în jurul hotelului era Sala Palatului care fusese clădită foarte recent, și erau apartamente în jurul ei. Acesta a putut interacționa cu oamenii care locuiau în zonă pentru că, în capitală, atmosfera era puțin mai degajată, pentru că atitudinea regimului comunist de la București se îmbunătățise puțin. Relațiile de prietenie au fost însă, în primii doi ani, aproape inexistente, datorită fricii prezente în societatea românească, când venea vorba de contactul cu străinii. Timp de un an a locuit apoi la Cluj Napoca, la hotelul Continental. Chiar dacă era urmărit pas cu pas de Securitate, profesorul american declară că nu a avut niciodată probleme majore cu aceasta. În urmă cu cinci ani însă, a reușit să obțină accesul la dosarul sau de la securitate, care avea 3,000 de pagini.

 

“Când am ajuns la Cluj în octombrie ’61 am fost urmărit timp de 30 de zile de dimineața până seara, și totul este notat. Chiar și ceea ce am mâncat la prânz. Toate detaliile. Nu mi-au creat însă nicio neplăcere, iar la arhivă și la bibliotecă în Cluj sau București am văzut tot ce am vrut pentru cercetările mele.”

 

A revenit în mod repetat în România atât înainte cât și după 1989.

 

“Studenți mei în general studiază istoria modernă a Europei și o problemă principală este construirea națiunilor moderne, și ei se interesează foarte mult de modul în care România s-a format, de la Unirea Principatelor, la primul Război Mondial, au mult interes în felul cum s-a salvat România într-o vecinitate nu prea prielnică.”

 

Acesta declară că studenții săi, care știu bine istoria modernă a Europei, se miră cum România a supraviețuit în apropierea Rusiei, și că pentru ei țara noastră este una exotică.

 

“Este foarte interesant de pildă cum să fie un popor romanic în Europa sud-estică și cum românii vorbesc o limbă latină. Avem discuții foarte interesante pe tema aceasta și din când în când avem un musafir din România, și el ne vorbește despre problemele actuale.”

 

Legat de decorația primită, profesorul American spune că a fost o surpriză neașteptată, dar una plăcută.