Tipărire
Categorie: Diverse

In acest an s-au implinit 85 de ani de la recordul mondial la saltul cu parasuta, realizat de Smaranda Braescu in 1932 la Sacramento, SUA si 120 de la nastere. Subliniem că prin eforturile Centrului Comunitatii Romanesti din Sacramento, Smaranda Braescu este prezenta, din 2013 la Muzeul Aerospatial din California.

In ultimul timp, Asociatia Româna pentru Propaganda si Istoria Aeronauticii - ARPIA impreuna cu rude apropiate si sustinatori din zona natală ai eroinei au initiat un frumos program de cunoastere, omagiere si punere in valoare a personalitatii si contribuției Smarandei Brăescu la afirmarea aeronauticii naționale in Europa si in lume.

 

Aceste actiuni s-au intensificat dupa editarea, in 2010 a Jurnalului celebrei Smaranda Brăescu, volum semnat de Ana Maria Sire­teanu și Tudor Sireteanu, strănepoți ai renumitei aviatoare. Manifestările au continuat prin evocări anuale si comemorări, care din anul 2013 au cuprins o mai largă prezentare a personalitatii eroinei. Se implineau 65 de ani de la trecerea Smarandei in eternitate. Ea a fost si va rămâne mult timp in memoria noastra, in Istoria Aeronauticii Romane. De fapt, pilotul si parasutista Smaranda Brăescu este deja, in Istoria națională! Desigur este un erou si o putem boteza, după locul de naștere: Eroina din Hănțești.

De-a lungul timpului s-au căutat numeroase variante și titluri de simpozioane pentru a pune in valoare strădintele, afirmarea, umilirea si prigoana din evoluția si viața eroinei. Multe aspecte sunt deja cunoscute si publicate. Ea este cunoscută si omagiată, realizându-se numeroare emisiuni, comunicări, expoziți, cărti, articole si un film de scurt metraj ce include, principalele etape ale vieți Smarandei Brăescu. In toate acestea actiuni, s-a exprimat dorința de a fi evidențiată, mai pe larg, ultima parte a vietii Smarandei, intâmplările si evenimentele ce au dus-o din inaltul cerului, la prigoana si umilirea eroinei din ultimile zile de viață până in adâncimea intunericului.

In realitate, avem un caz ce poate fi inclus in Memorialul victimelor si rezistenței comuniste, reusind ca, prin comparatie, Smaranda sa ne ofere valoarea personalitătii si semnificația demnității ei. Există o mare singurătate in destinul poporului român... o insuportabilă tăcere, ne spuneau cândva cei care au dezbătut Memorialul durerii. Episodul la care ne referim, s-a născut din credinta ca această singurătate trebuie să inceteze. Si ea nu poate inceta decât dacă tăcerea se incheie. Ceea ce facem noi, de catva timp pentru Smaranda si prin ceea ce promovam prin actualul articol este un gest prin care continuăm să rupem tăcerea și sa dezvoltam cunoașterea eroinei.

Născută la 21 mai 1897 si decedată la 2 februarie 1948 a fost prima femeie pilot din România, prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și mondială (în 1932, cu recordul de 7.315 m la Sacramento, SUA)

Între anii 1924 - 1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică. La 5 iulie 1928 a executat prima parașutare, de la 600 metri. La 2 octombrie 1931 a câștigat titlul european la parașutism, în urma unui salt de la de 6000 de metri, depășind și recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică - clasa Crucea de Aur.

Era proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez și un bimotor de tip Milles Hawk. Cu cel de-al doilea, în 1932 a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore și 10 minute, străbătând distanța de 1100 Km, între Roma și Tripoli. În acealași an 1932, la 19 mai, a devenit campioană mondială la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 7315 metri, cu durata de 25 de minute. Un lucru remarcabil, acest record a fost depășit cu doar câțiva metri, abia după 20 de ani! Recordul său a fost omologat de Aero Clubul din Washington. Recordul precedent, detinut de un american fusese de 7233 metri. A fost una din puținii instructori de parașutiști militari și a activat ca instructoare, la prima unitate de parașutiști militari din Armata Romaniei, creată in iunie 1941. Recent am aflat că ea a avut ca elev și pe cel mai in vârstă membru ARPIA, sublocotenentul, veteran de război Laurentiu Mărginean, plătitor de cotizatie din 1936. Acesta a trăit până la inceputul lunii iulie 2017, ajungând la o vârsta de peste 95 ani. Devenise si un furnizor de informatii despre prima s-a instructoare la salturile cu parașuta.

În timpul războiului a activat ca pilot în celebra “Escadrilă Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit și apoi pe frontul de Vest în Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia. A fost semnatară, alături de alte 11 personalități (între care: generalul Aldea, prof. univ. dr. Grigore T. Popa), a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din românia, desfașurate in noiembrie 1946. Documentul, înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, a ajuns la delegatul sovietic. A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie, nefiind găsită în procesul „sumanele negre”, ca făcând parte din Mișcarea Națională de Rezistentă –MNR, împreună cu comandantul Companiei de Misiuni Speciale din cadrul Batalionului Parașutiști căpitanul Mihail Țanțu și Victor-Ionel Sassu (ofițer parașutist). Ascunsă de oameni de suflet (de prof. univ. Ion I. Gheorghiu din Iași și preotul Matei Dumitru), nu a mai fost găsită niciodată. Zice-se ca a fost căutată și de Armata Rosie pentru a face instrucție de parașutaj cu soldați sovietici.

O versiune acceptată este că, a decedat in 2 februarie 1948 și a fost înmormîntată la Cluj sub numele de Maria Popescu. Potrivit cercetărilor întreprinse de prof. Neculai Staicu - dar încă neconfirmate - mormântul ei s-ar afla în Cimitirul Central din Cluj, unde ar fi fost îngropată sub numele de Maria Popescu. Poziția a fost concesionată în 1970 altei persoane. Se continua identificarea inhumării si reconsiderea imaginii eroinei in cadrul cimitirului. In prezent, doar o stradă din București, ii poartă numele.

Alintată „Regina Înălțimilor”, Smaranda Brăescu mai are în palmaresul aviatic, pe langă recordul mondial absolut de altitudine, la saltul cu parașuta, realizat în 1932 în Statele Unite ale Americii, o serie de raiduri aeriene europene, participarea la numeroase mitinguri aeronautice interne și internaționale și nu în ultimul rând participarea ca voluntar în cel de-al doilea razboi mondial, atât Est, cât și Vest.

Aviatoare, pilot si parasutista de renume international, detinatoare de recorduri mondiale neegalate, a sfarsit sub nume fals, intr-un mormant fara cruce, pentru a scapa de prăpădul la care au fost supuse de comunisti, elitele României interbelice. Un destin dramatic, dublat mult timp, de nerecunoaștere si indiferență

Maria Popescu. Un nume comun, pe o cruce comuna. O cruce ascunsa intr-un desiș de tufe spinoase si inalte, incărcate de o chiciura murdara, intr-o după-amiază mohorâtă de februarie. Acolo a fost ingropată, in frig si in tăcere, pentru ca măcar prin moarte să scape de hăitașii comunisti care o căutau de mai bine de doi ani. Spre sfârșitul vieții, după ce se acoperise de glorie prin zborurile si săriturile ei temerare cu parașuta.

În loc să se bucure de celebritate, a avut o tresărire de patriotism, protestând vehement, pe plan internațional, pentru nerușinarea cu care se falsificaseră alegerile in 1946. Un protest semnat cu un nume strălucitor, care lăsase dâre fosforescente in memoria inceputului de veac XX. Internele și securitatea au căutat, la cererea partidului, să lichideze pe toți virtuali adversari ai regimului.

Era o vedeta mondială. Zâmbetul ei trona pe primele pagini ale ziarelor vremii, cu imagini in costum national, la bordul vreunui avion sau la intâlniri reprezentative. Fusese prima parașutistă din Romania și a treia din Europa, doborâse recordul mondial feminin si apoi pe cel absolut, la săritura cu parașuta. Fusese primul european cu brevet de pilot obținut in Statele Unite, zburase prin ceață peste Canalul Manecii ș.a. A fost condamnată in lipsă, la inchisoare. Dar decât sa cadă in mâna comuniștilor, glorioasa Smaranda Brăescu a preferat să se ascundă sub o identitate falsă, luând drumul bejeniei, imbrăcată in straie de călugariță. Avea un nume comun Maria Popescu, apărut in 1948 pe o cruce comuna, la căpătâiul unui destin cum n-a fost altul.

Spuneam, la inceput că de multe ori s-a cautat câte un titlu pentru fiecare evocare De exemplu : Vointa, pasiune, prigoană si umilire. Sau, O regina a văzduhului prigonotă pe pământ. Ori, destinul Smarandei Brăescu intre aclamații si prigoană. Desigur, oricum vom denumi ultima etapă a vieții Smarandei, realitatea lucrurilor ne duce la concluzia ca la finalul vietii a fost victimizată, prigonită si umilită.

In literatură, găsim întâmplări și relatări de la disperare la fericire, ca in Două orfeline, de Adolphe d’Ennerry. O poveste ce face sa vibreze cele mai sensibile corzi ale sufletului/inimii. Aici, avem reversul situatiei: de la momente de impliniri si realizări, la disperare si pierderea speranței. Gestul nostru, prin acest articol, al celor care au sustinut-o in tăcere si a ARPIA care-i menține spiritul, reprezintă nu numai o subliniere si rememorare a importanței rezultatelor si eforturilor Smarandei ci, o recunoaștere a sacrificiilor, si suferintelor aviației române de-a lungul a peste 100 de ani, cu deosebire intre 1950 - 1990, iar situatia continuă.

Imagini deformate, atitudini si chiar răutăți, asupra rolului aviației, le găsim și în relatările evenimentelor din 1989, apărute în lucrarea Armata Română în revoluție. În ciuda importanței și rolului categoriilor de forțe armate, aviația a fost trecută, în această carte în urma altor structuri. Câțiva autori au descris acțiuni si intâmplări insuficient analizate, atribuindu-și roluri și situații in calitate de reprezentanți ai Armatei Române.

Programul Smaranda Braescu 2017, promovează actiuni omagiale atat in tara cat si peste granita. Partial reusite. Exista insa, ceva si cineva care se opun ?! Numai prin incercarile noastre este greu sa străpunge barierele!? Acestea par a fi avut o legatura cu greutatile intampinate de Smaranda in incercarile, zbaterile si zborurile ei? Se pare ca maniera și neomenia cu care au fost tratate evenimentele descrise in Jurnalul celebrei Smaranda Braescu, recent tradus in limba engleza, ne conving despre realitatea faptelor si existenta barierelor intâlnite de-a lungul vieții, de eroina noastră. ARPIA si cei care o susțin spera intr-o limpezire a evolutiei lucrurilor intr-o directie normală.

Închei cu un omagiu pentru Smarada Brăiescu si cu increderea susținerii imaginii și spiritului acestei eroine, așa cum s-a făcut deja, la Bârlad, Galați, Tecuci, Cluj, Focșani, Bacău, la ARPIA Bucuresti, Bobo și la Muzeul National al Aviației Române. Speram ca actiunea va continua si in alte locuri. Reluând demersurile inclusiv, la Sacramento, în SUA, acolo unde, in 1932 a Smaranda a stabilit recordul său mondial.

Autor, general Iosif Rus, presedinte ARPIA

Materiale consultate: - Jurnalul celebrei Smaranda Brăescu, imagini/texte din Web site-ul S. Braescu