2.Noi trebuie sa ne reformam comportamentul
A doua noastra preocupare majora este sa ne reformam propriul comportament. Noi declaram ca a fi Evanghelic sau a purta numele de Evanghelic nu este numai pentru a ne modela credinta si vietile noastre in concordanta cu invatatura si standardele Caii lui Isus, ci este si de a o face aceasta din nou si din nou. Si daca indemnul Evanghelic este o forta radicala, reformatoare si inovativa, noi realizam cu parere de rau ca exista o situatie ironica astazi. Noi care periodic si mereu am fost pentru reinoirea formelor uzate, pentru trezirea bisericilor moarte, pentru incalzirea inimilor reci, pentru reformarea practicilor corupte si crezurilor eretice, si pentru o reforma in societatea noastra fata de nedreptatile strigatoare la cer, acum, astazi noi suntem cei in cumplita nevoie de reformare si reinoire. Reformatori, noi insine avem nevoie sa fim reformati.Protestanti, noi suntem aceia impotriva carora trebuie sa protestam.
Noi marturisim ca noi Evanghelicii am tradat convingerile noastre prin comportamentul nostru.
Prea adesea noi am trambitat evanghelia lui Isus, dar am inlocuit adevarurile biblice cu tehnici terapeutice, inchinarea cu distractia, ucenicizarea cu cresterea potentialului uman,cresterea bisericii cu intreprinderea economica, preocuparea pentru biserica,si adunarea locala cu expresii ale credintei care sunt mai putin bisericesti si putin mai mult decat o spiritualiatate seaca, implinirea nevoilor reale cu implinirea nevoilor subiective pe care le simteam si principiile de misiune cu legile pietei libere. In acest proces noi am devenit cunoscuti ca avand o evanghelie comerciala,diluata, o evanghelie a sanatatii, prosperitatii, a potentialului uman si conversatiei religioase de dragul conversatiei, fiecare dintre acestea nefiind remarcate ca separare de moda trecatoare a lumii care ne inconjoara.
Prea adesea noi am facut declaratii inalte si clare despre autoritatea Bibliei dar le-am batjocorit cu vieti si stiluri de viata care au fost conduse dupa preferintele noastre pacatoase si dupa obiceiurile lumii moderne si de convenienta.
Prea adesea ne-am mandrit cu ortodoxia (corectitudinea) noastra, dar am crescut bisericile nostre prin metode si tehnici la fel de lumesti ca si adaptarea lumeasca a crestinismului nostru la expresia trecatoare a spiritului epocii.
Prea adesea am esuat in a demonstra unitatea si armonia in trupul lui Hristos, si ne-am divizat in factiuni determinate de accidente ale istoriei si formate mai degraba de adevarul fara dragoste, decat ca expresii ale adevarului si gratiei Evangheliei.
Prea adesea ne-am identificat radacinile noastre in marile miscari de trezire spirituala si reformare, dar noi insine adesea suntem ateisti fara voie,seculari in practici, ca cei care traiesc intr-o lume fara o fereastra catre supranatural si ducand adesea vieti de crestini intr-o maniera care arata ca avem foarte putina nevoie de Dumnezeu.
Prea adesea noi am atacat relele si nedreptatile altora cum ar fi omorarea copiilor nenascuti, precum si ereziile si apostaziile teologilor liberali a caror puncte de vedere au devenit „o alta evanghelie”, in timp ce noi am trecut cu vederea pacatele noastre, am inchis ochii fata de viciile noastre, si am trait captivi fortelor cum ar fi materialismul si societatea de consum, in moduri care sunt in contradictie cu credinta noastra.
Prea adesea ne-am concentrat asupra marilor adevaruri ale Bibliei, cum ar fi, crucea lui Cristos, dar am esuat sa le aplicam altor adevaruri biblice cum ar fi creatia. In acest proces ne-am impovarat pe noi insine si am sustinut o cultura care a neglijat administrarea pamantului si am neglijat artele si centrele de creatie ale societatii.
Prea adesea noi am fost sedusi de puterea de modelare a lumii moderne,schimband gratia valoroasa cu convenienta, trecand de la comunitatea autentica la imbratisarea individualismului, slabind autoritatea teologica pana la nivelul preferintelor personale, si renuntand la adevarul clar si la supunerea exclusiva fata de Isus pentru un amestec mizerabil de atitudini care de altfel pot fi numite sincretism.
Prea adesea am fost neascultatori fata de marea porunca de a iubi pe Domnul Dumnezeu cu inimile, sufletele, puterea si mintile si am decazut intr-un antiintelectualism care este un handicap cultural cumplit la fel ca si un pacat. In particular unii dintre noi au tradat traditia puternica crestina privitor la punctul perfect de vedere asupra stiintei, rezumat in adevarata matrice de idei care au dat nastere la stiinta moderna si ei insisi au devenit viulnerabili caricaturilor privind ostilitatea falsa dintre stiinta si religie. Facand asa, noi fara sa vrem am dat drum liber stiintei fara frau si naturalismului care se dezvolta asa de vertiginos in cultura din zilele noastre.
Prea adesea noi ne-am falit cu diversitatea etnica si rasiala a bisericii din intreaga lume si am ramas multumiti sa fim enclave ale separatismului aici la noi acasa.
Prea adesea noi am abandonat purtarea de grija a Domnului nostru fata de cei aflati in intunericul adanc al lumii si am ajuns lideri in ovationarea celor aflati la putere si lingusitori naivi ai celor puternici si bogati.
Prea adesea noi am incercat sa fim relevanti,dar in loc de a produce „un burduf nou pentru un vin nou” noi cedat in fata obiceiurilor trecatoare, de moment si am produs atacuri zgomotoase asupra erorilor de ieri, cum ar fi modernismmul, in timp ce am capitulat inofensiv celor de astazi, cum ar fi postmodernismul.
Noi facem un apel catre o umila dar clara restaurare a principiilor reformatoare Evanghelice, si deci pentru o reformare si reinoire profunda a tuturor aspectelor vietii si invataturii crestine.
Noi indemnam pe confratii nostri Evanghelici de a trece dincolo de slujirea de pe buze a lui Isus si a Bibliei si sa restabileasca aceste autoritati la locul lor suprem, in invatatura si practica noastra.
Noi chemam comunitatile noastre la un discernamant critic asupra lumii si a generatiei noastre, pentru ca noi sa putem sa rezistam nu numai puterii ei evidente si straine dar si formelor subtile si seducatoare, mult mai inteligente si tehnicilor modernitatii, amintindu-ne intotdeauna ca noi suntem „impotriva lumii,pentru lume”.
Noi facem un apel catre toti cei care il urmeaza pe Isus sa tina porunca lui si sa se iubeasca unul pe altul, pentru a fi cu adevarat in unitate in el, unitate care este fundamentata pe diferentele mai putin importante dintre noi, si sa practicam mai intai reconcilierea in biserica, care este o asa mare nevoie in intreaga lume. Intr-o societate divizata pe baza identitatii si curentelor politice, crestinii trebuie sa marturiseasca prin viata lor in asa fel incat identitatea lor in Isus transcede toate acest gen de diferente.
Noi facem un apel pentru a extinde preocuparea noastra pentru un spectru restrans de probleme politice, cum ar fi avortul sau casatoria spre o recunoastere a cauzelor si preocuparilor deplin curpinzatoare ale Evangheliei, pentru toate problemele umanitatii care trebuie sa fie angajate in viata publica. De altfel noi nu ne putem indeparta de angajamentul nostru, fundamentat biblic, fata de sacralitatea fiecarei fiinte omenesti, inclusiv a celor nenascuti, nici nu putem sa negam sanctitatea castoriei asa cum Dumnezeu a instituit-o, intre un barbat si o femeie, noi trebuie sa urmam modelul lui Isus, Printul Pacii, angajandu-ne in marile conflicte globale, rasism, coruptie, saracie, boli transmisibile, analfabetismul,ignoranta si goliciunea spirituala, promovand reconcilierea,incurajand etica slujirii a celor care sunt lideri,asistenta celor saraci, ingrijirea celor bolnavi, si educand noua generatie. Noi credem ca este chemare noastra sa fim buni administratori a tot ceea ce Dumnezeu ne-a incredintat noua pentru ca noi sa o trecem in grija generatiei care vine dupa noi.
Noi facem o chemare catre o intelegere mai completa a ucenicizarii care aplica credinta cu integritate pentru fiecare profesie si domeniu al vietii,secular precum si spiritual, fizic precum si religiosi lucrurilor din sfera mai larga decat cea politica, contribuind in arte, stiinte, media si in creatia culturala in toata varietatea sa.
Deasupra tuturor, noi ne reamintim noua insine ca daca noi vom recomanda altora Vestea Buna a lui Isus, trebuie ca mai intai noi insine sa fim modelati de catre Vestea Buna si astfel sa fim noi insine Evanghelici.