"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Alegerile prezidentiale din US tin de cateva luni capul de afis al materialelor media circulate pe intreg mapamondul. Ni se serveste abundent portia de circ si produse de panificatie solidificand falsa idee ca o ducem bine.

Dincolo de spectacolul in sine, situatia, confruntarea prezinta cateva intrebri serioase in fata unui crestin responsabil fata de cei din jur, care este atent la substanta credintei sale - ce este iata (a cata oara!?) impins din nou sa sa incline balanta in favoarea a ceea ce considera “raul cel mic”. Istoria prezinta varii exemple ce arata ca intotdeauna acest subtil, fin compromis nu a dus la rezultatele dorite. Ba mai mult amestecandu-se in acest joc al binecunvatarii “raului cel mic”, biserica (in totalitatea ei) si-a pierdut vocea ei promotor al Adevarului, sensul manifestarii principiilor ei.

 

 

Sa frunzarim prin cartile de istorie. Anul 312 (DC) aduce un moment crucial (la propriu si al figurat) ce va marca decisiv pozitia si activitatea bisericii, a slujitorilor ei in relatia ei cu statul/politica. Imparatul Contstantin primeste o vedenie divina din care intelege ca va avea parte de victorie si succes sub semnul crucii. Vedenia lui Constantin era in directa opozite cu ceea ce Dumnezeu exprimase prin Isus Christos si niciodata crucea nu avusese menirea de a fi un simbol militar sau politic, un simbol pamantesc. Sa se fi razgandit Dumnezeu? Hhmmm…

In fine, Constantin isi pune in aplicare vedeania, vopseste scuturile si armura soldatilor sai cu o cruce si castiga. La finalul bataliei anunta triumfator ca toti crestinii si ceilalti (!!!) au libertatea sa se inchine in fata Dumnezeului Crucii.

Rezultatul pare extraordinar. Adversarii sunt infranti pe campul de lupta iar crestinismul capata nu doar libertate religioasa ci si influenta politica. Dupa cativa ani Constantin finanteaza cateva intruniri (concilii) ale biserici crestine unde se stailesc elemente de doctrina fiind condamnate tendinte eretice ale invataturi crestine. Wow, ce schimbare! Ce isi poate dori biserica mai mult? Cu toate acestea au existat multe efecte negative ale acestor actiuni de  promovare a crestinimului ca religie statala. Unii preoti, episcopi ce nu au fost de acord cu participarea la aceste concilii au ajuns sa fie prigoniti, condamanti, omorati. Biserica a imbratisat puterea la nivelul politic iar Constantin a folosit biserica pentru a-si impune cauza lui in lume.

“Imparatia mea nu este din lumea aceasta,”relateaza Evanghelistul Ioan vorbele Domnului Isus Christos. “Daca ar fi din lumea aceasta ucenicii mei s-ar lupta pentru asta” Nu stiu cat stia Constantin aceste cuvinte dar cei din biserici trebuiau sa nu le uite. Domnul Isus Christos niciodata nu si-a dorit o dominatie terestra. Biserica a devenit puternica la nivelul politic dar oare asta vrut Dumnezeu?

Dupa momentul acesta istoria consemneaza tot felul de evenimente dureroase. Crestinii incept sa se atace unii pe altii, sa se excomunice si sa se arda unii pe altii, inlocuind Imparatia lui Dumnezeu cu imparatia avantajelor politice, compromitand mesajul Evangheliei de dragul puterii politice. Ajungem astfel ca in Evul Mediu preotii sa vinda intrarea in Cer celor ce vroiau o alta modalitate de a ajunge acolo si nu prin pocainta si credinta. Imoralitatea ataca biserica la varf, cei saraci sunt exploatati la maxim iar oamenii incep sa fie ucisi doar pentru ca doreau sa traduca Biblia ori a face Biblia accesibila multora.

De fapt situatia de a pune din nou accente politice in gura si preocuprile oamenilor religiosi aducea biserica in aceaiasi pozitie in care Iudaismul se inflitrase la curtea regala a Israelului prin prezenta Fariseilor, Saducheilor si a altor factiuni religioase. Acestia au facut orice sa-si pastreze pozitia si influenta politica, nu s-au dat la o parte in a ucide oameni incluzand bineinteles si pe Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Christos.

Cand biserica isi pierde din vedere menirea ei, atat “biserica” cat si “politicul” au de pierdut. In loc de a promova principiile imparatiei lui Dumnezeu, Evanghelia, a vorbi Adevarul ce duce la manturiea sufletului si transcede tarana pamantului, biserica a devenit un fel de jockey al puterii politice si compromisului, manipuland, tradand, omorand pe la spate, oferind o martuire regretabila in fata lumii.

Gustul puterii politice se inflitreaza inca in mintea si preocuparile crestinilor, aroma unui ceai dospit la focul lumii are grade de atractie iar tendinta de a alege raul cel mai mic este usor vizibila.

De fapt bsierica intra intr-un joc devastator in care doreste a decide cat de mult poate compromite menirea ei pentru a-si pastra favorurile date de sistemul politic. Aceste avantaje nu au fost niciodata o preocupare a Mantuitorului Isus Christos. Noi suntem crestini de la Christos nu de la Constantin, nu?

Daca vi se parea ca istoria este prea indepartata si intre timp noi ne-am desteptat ceva (ca vorba aia avem google si smartphoane) voi puncta doar doua exemple mai recente.

In al doilea razboi mondial US si Anglia stabilesc o alianta cu Rusia – raul cel mai mic – comprativ cu Germania Nazista. Finalul? Iosif Stalin ajunge dupa razboi sa omoare mai multi oameni decat Hitler si sa tarasca tarile blocului comunist est-european intr-o perioada neagra a istoriei lor.

Un pas si mai aproape de zilele noastre. In razboiul dintre Iran si Irak US face o alianta cu Sadam Hussein. Se stia despre cum este acest om dar i se pune eticheta “raul cel mai mic” si i se dau arme si bani, resurse pe care nu va avea nici o problema sa le foloseasca apoi si impotriva propriului popor.

Desigur ca lista poate continua cu detalii despre episodul Afganistan si sustinerea lui Osama bin Laden sau primavara araba in care rasturnarea regimurilor din zona a dus subtil la promovarea ISIS.

Ori de cate ori alegem “raul cel mai mic” vom plati. Si aici se vede cat de inresposabili si egoisiti putem fi, pentru ca deseori platesc copiii si nepotii nostri.

Biserica nu-si va gasi mantuirea in securitatea, avantajele oferite de sistemul politic. Sustinand conduceri ce nu reflecta principiile, valorile lui Dumnezeu subminam marturia crestina si scopul bisericii in societate.

Biserica are o alta chemare nu de a se implica in aliante politice pentru “a trece puntea”.

Se spune ca cine nu invata din istorie este condamnt sa o repete. Paradoxal, in acelasi timp, cine invata din istorie pare blocat si neputincios vazand cum altii o repeta.

Emanuel C.Pavel

Pastor, Biserica Crestina AGAPE, Vancouver Area BC.