Home Emanuel Pavel ACELE LUCURI MICI CE FAC DIFERENTA
ACELE LUCURI MICI CE FAC DIFERENTA PDF Print E-mail
Written by Emanuel C. Pavel   
Wednesday, 23 August 2017 11:39

Pe prispa unei case oarecum izolate, aflate la marginea unei comunitati rurale din Minnesota era scris pe o pancarda ce se lagana in vant: “Dumnezeu te vede”. Nu stiu daca textul era pus acolo pentru eventuali hoti sau pentru orice trecator, inclusiv proprietarul casei. Pana la urma textul punea in fata o perspectiva des ignorata in zilele noastre: cineva stie despre mine in cele mai izolate locuri si singuratice momente ale vietii.

 

Afirmatia de pe scandura aceea de lemn nu este noua dar a reusit sa imi directioneze gandurile spre detaliile marunte ale vietii ce aduc uneori mari beneficii sau amplifica crize.


Lucrurile marunte ce tindem sa le neglijam sau evitam pot duce spre schimbari neasteptate in anumite sezoane ale vietii.


Mi-a duc aminte de o intamplare buna de manual pentru cei ce lucreaza in “customer service” - seviciul cu clientii. Un om din Orientul Mijlociu a venit la o mica reprezentanta locala a unei firme de masini si i-a spus proprietarului ca vrea sa cumpere cateva masini. Proprietarul a privit neincrezator cererea neobisnuitului client. “Cateva? Adica cate? Doua?” “Nu, a raspuns cumparatorul. Am nevoie de 750 de masini mari si 250 de pick-up”.


Proprietarul reprezentantei a zambit crezand in continuare ca este subiectul unei farse dar a solicitat bancii sa verifice lichiditatile posibilului client.


Banca a confirmat. Clientul avea resurse financiare pentru toate cele 1000 de masini. Proprietarul reprezentantei auto s-a aflat dintr-o data in fata unei situatii exceptional de benefice pentru afacerea sa.


Inainte de a demara actele l-a intrebat din nou pe cumpator: “Dar de ce iei de la mine si nu te duci la fabrica in Detroit unde ai putea obtine preturi mai bune si ceva reduceri pentru cele 1000 de masini?”


Clientul i-a spus: “Poate nu ma mai recunosti dar pe vremea cand eram student in orasul acesta, aveam nevoie de o masina si am venit la tine sa cumpar. Eu aveam in minte un anumit model si adunasem banii cu greutate pentru a-l avea. Tu mi-a recomandat o alta masina ce s-a dovedit si mai buna si mai ieftina decat ceea ce vroiam eu. In plus mi-ai spus ca modelul dorit de mine initial nu era usor de intretinut de catre un student. Acum peste ani am venit sa iti rasplatesc acel sfat. De aceea vreau sa cumpar cele 1000 de masini de la tine, fara reducere”.


Dumnezeul meu este Dumnezeul ce se gandeste la binele celor din jur chiar daca eu ies aparent in paguba. In veacul acesta in care toti vrem profit usor si mult cine mai investeste in ceva ce ii este defavorabil pe moment?


Exista bineinteles in istorie si maruntisuri ce pot amplifica evenimente mai putin placute. De exemplu, inainte de a deveni amiral, Isoroku Yamamoto, a studiat in America. Era anul 1920. Fiind in San Francisco a intrat intr-o frizerie pentru se aranja. Barbierul a inceput sa faca glume pe seama lui si nu a vrut sa-l barbiereasca sau tunda pe motiv ca e japonez. Yamamoto nu a uitat asta. In 1941 si apoi el a condus Japonia in ovensiva impotriva Americii si aliatilor. Barbierul din 1920 nu s-a gandit la ce v-a contribui refuzul sau. El si-a arat puterea fata de cineva fara putere.


Lucruri marunte ce au degenerat in acte impardonabile. Si de cele mai multe ori, nebagate in seama prea mult. Dar, Dumnezeu vede…

“…Domnul Isi intinde privirile peste tot pamantul, ca sa sprijine pe aceia a caror inima este intreaga a Lui.” (2 Cronici 16:9).


Cel vizat de aceste mici acte de marinimie sau dispret, poate nu le va uita niciodata. Poate fi copilul meu sau vecinul nostru, colegul sau competitorul meu. Fie de bine fie de rau acestia isi vor aduce aminte de ceea ce s-a intamplat.


In Evanghelia sa, Luca (cap.14.12-14) il prezinta pe Domnul Isus afirmand un lucru interesant: “Cand dai un pranz sau o cina, sa nu chemi pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogati, ca nu cumva sa te cheme si ei la randul lor pe tine, si sa iei astfel o rasplata pentru ce ai facut. Ci, cand dai o masa, cheama pe saraci, pe schilozi, pe schiopi, pe orbi. Si va fi ferice de tine, pentru ca ei n-au cu ce sa-ti rasplateasca; dar ti se va rasplati la invierea celor neprihaniti.”


Lucruri marunte fata de oameni nebagati prea mult in seama. Ceea ce facem in bine sau in rau poate acum este neobservat, dar Dumnezeu vede…


Testul de caracter pentru fiecare dintre noi este: ce faci atunci cand nimeni nu se uita la tine? Cum il tratezi pe cel neajutorat, in nevoie sau lipsit de putere? “…am fost strain, si te-ai ingrijit de mine …” spune Domnul (Matei 25:35).


Ce facem cand nimeni nu baga de seama conteaza mai mult decat tot ceea ce facem cand toata lume ne priveste cu admiratie, preamarind darurile noastre si “haruirea speciala”.


La un seminar crestin ce functiona intr-o universitate un student a terminat o lucrare practica si a sustinut o cuvantare foarte buna in fata clasei. Subiectul? Despre iubire. Profesorul care era si unul din pastorii localitatii i-a dat insa o nota mica. Mesajul studentului inspirase pe multi si mai toti erau uimiti cum de a apreciat profesorul nota.

“Am crezut ca a fost bine – a pus studentul. Toti m-au felicitat”.

“Da, asa este, esti unul din cei mai daruiti sudenti care au fost la noi in Universitate.” “Atunci de ce mi-ati dat cea mai mica nota?”

“Sa-ti spun ceva. Te-am vazut ieri cand conduceai masina pe strada”. La o intersectie te pregateai sa faci la dreapta si in fata ta mai era o masina. In acea masina era o femeie in varsta ce nu a putut actiona rapid la cand semaforul a devenit verde. Tu ai inceput sa claxonezi si ai depasit pe contrasens pentru a trece mai repede. Eu eram masina din spatele tau. Vazand cu te-ai comportant ieri mi-am dat seama ca nu  stii ce este dragoastea, asa ca mesajul tau de azi nu are acoperire. Trebuia sa te las repetent…”


Studentul a invatat o lectie si pe langa el si eu, si tu…


Marcu in Evanghelia sa (12.41) ne spune ca Domnul era o templu si ucencii erau incantati sa vada cat de darnici erau unii dintre localnici. Toata admiratia lor s-a estompat cand Domnul Isus le-a atras atentia spre o vaduva ce a dat mult mai putin decat toti ceilalti. Dar a dat tot. Domnul este impresionat si incantat de darurile mici, de lucrurile mici ce fac o diferenta mare si arata o inima ce bate pentru Cer.

Asa este Domnul meu. El vede, se ingrijeste si nu uita. Da, da, mai ales nu uita…

 


Emanuel C. Pavel

www.blog.punctul.com

 

Last Updated on Wednesday, 23 August 2017 11:41
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website