"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Intr-o noua campanie media NIKE a lansat un nou slogan – “Crede in ceva. Chiar daca asta inseamna sa sacrifici totul”. Sloganul este interesant in constructie si pare valoros intr-o lume in care transparenta si sinceritatea este noul etalon al moralitatii. Media ne-a invatat sa traim in slogane chiar daca multe din ele suna bine pentru ca sunt destul de goale – fara substanta realitatii.

La nivelul societatii si chiar in parametrii culturali, noi traim de ceva vreme sub “Crede in ceva” dar problema este ca dorinta de a crede cuplata cu sinceritatea invocarii - nu este indeajuns.

A crede in “ceva” nu e condamnabil dar nici de laudat. Ceea ce conteaza este esenta a ceea ce traiesti, si pentru ce iti oferi / acorzi increderea ta.  Cui iti dai credința - încrederea ta. Apostolul Pavel a inteles ca ceea ce crezi este laudabil numai in masura in care este adevarat. Credinta ta este la fel de buna pe cat este de adevarat lucrul pe care il crezi.

Sub varii forme necredinta in Dumenzeu vine pe fondul ignorarii a ceea ce Dumnezeu este si a facut. Deliberat milioane de oameni ignora in fiecare zi Cuvantul lui Dumnezeu – Biblia, sursa in care Dumnezeu se prezinta. Astfel oamenii se substrag unei resurse prin care Dumnezeu poate fi inteles si descoperit. Atunci cand ignoram aceasta sursa in care Dumenzeu se prezinta, capatam informatii din medii adiacente, secundare, ce ofera o imagine despre Dumnezeu  care nu este reala. Ignorand Biblia noi ne deschidem spre informatii eronate despre Dumenzeu.

Societatea si mediul cultural ofera impreuna si separat o imagine despre Dumnezeu. De fapt subtil ni se impune a crede  ideea despre Dumnezeu.  Asta nu ni se intampla doar noua cetatenilor din sec 21. S-a intamplat in toate timpurile. Chiar poporul evreu, cu care Dumenzeu stabilise un legamant au ales sa pretuiasca mai mult factorii culturali decat sa asculte ceea ce Dumnezeu le transmisese prin profeti.

“Să spui astfel: «Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului! Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea.’» Căci M-au părăsit, au înstrăinat locul acesta, au adus în el jertfe altor dumnezei, pe care nu-i cunoşteau nici ei, nici strămoşii lor şi nici regii lui Iuda şi au umplut locul acesta cu sânge nevinovat. Au zidit înălţimi lui Baal, ca să-şi ardă copiii în foc ca arderi de tot pentru Baal, lucru pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l menţionasem şi nici măcar nu-Mi trecuse prin minte. “ (Ieremia 19:3–5)

Dumnezeu niciodata nu ceruse oamenilor lui Israel sa isi sacrifice copiii prin ardere. Dar oamenii au fost influentati de factorii culturali ai vremii. Ca urmare ei au crezut ca Dumnezeu trebuie sa fie la fel ca ceilalti dumnezei din popoarele vecine. Ironia este ca Dumenzeu le spusese deja sa nu faca asta.

“După ce Domnul, Dumnezeul vostru, va zdrobi dinaintea voastră neamurile pe care le veţi invada ca să le stăpâniţi, după ce le veţi lua în stăpânire şi veţi locui în ţara lor, iar ele vor fi nimicite dinaintea voastră, aveţi grijă să nu cumva să cădeţi în capcană şi să vă luaţi după ele, spunând: «Oare cum se închinau aceste neamuri zeilor lor? Şi noi vrem să facem la fel!» Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul, Dumnezeul vostru, căci ele săvârşeau înaintea zeilor lor tot felul de lucruri îngrozitoare, pe care Domnul le urăşte. Ele îşi ardeau fiii şi fiicele în foc ca jertfe pentru zeii lor. Voi însă să aveţi grijă să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc. Să nu adăugaţi nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele.”(Deuteronom 12:29–31)

Noi nu determinam cum este Dumnezeu privind la mediul cultural contemporan. Evreii s-au uitat la cultura acelei vremi si au crezut ca lui Dumnezeu ii va placea arderea copiilor – la fel cum era moda in vremea aceea.

Va veti gandi ca noi acum suntem mai buni decat ei. Noi nu ne ardem copiii. Dar ii sacrificam in fata dumenzeilor vremii noastre, expundadu-I fara disceramant multor surse de influenta. Noi toti suntem in pericolul de a ni-l imagina pe Dumenzeu mai aproape de cultura vremii noastre decat fata de ceea Ce este si Cine este El corespunzator Cuvantului relevant in Biblie.  Daca nu suntem atenti cultura va modifica si forma modul in care noi il pricepem pe Dumnezeu.

Daca mediul contemporan este foarte relaxat si permisibil  - chiar celebreaza - fata de tot felul de aberatii sexuale vom tinde a considea ca Dumnezeu care a creat sexul s-a gandit si la “chestiile” astea si ca de la El vin. Ca pana la urma Dumnezeu este dragoste, nu?

Cu cat cultura devine mai toleranta si relaxata cu atat mai mare va fi perceptia noastra in a considera ca Dumnezeu este tolerant si intelegator fata de orice.

Traim vremuri bune din punct de vedere material. Cu cat accentul se va pune mai mult pe castig, devenire, imbogatire, prosperitate in aceiasi directie vom fi ademeniti sa-l intelgem pe Dumnezeu.

Pe masura ce tehnologia avanseaza, lumea se micsoreaza. Traim in satul global. Instant avem acces la informatii despre evenimente ce se intampla in parti de pe mapamond in care nu vom fi niciodata. Instant putem comunica cu tot felul de oameni din tot felul de credinte. In Canada diversitatea este la mare cinste. Traim, muncim, invatam printre tot felul de nationalitati si religii. Avem parte de oameni sinceri in credinta lor care arata valoarea vietii lor indiferent daca sunt budisti, musulmani, hindusi, etc. Ne imprietenim cu ei si petrecem timp impreuna. Pretuim transparenta in relatii si usor, usor, sinceritatea este norma morala si nici decum adevarul. Sinceritatea devine criteriul fundamanetal petnru incredere, credinta. Cu cat societatea devine mai pluralista cu atat vom percepe un Dumnezeu divers si pluralistic.

E timpul sa intelegem si sa ne intrebam ce ne formeza ideea despre Dumnezeu? Mediul, societatea, cultura sau Cuvantul lui Dumnezeu.

Intorcandu-ma  la sloganul NIKE - parerea mea este sa nu sacrificam totul pentru „ceva”. Sa luam in considerare ceea ce este adevarat, demn de incredere si vrednic de viata noastra. Dacă vom face asta vom putea spune ca Apostolul Pavel: „Însă toate lucrurile care pentru mine erau un câştig le consider ca o pierdere, de dragul lui Cristos. Mai mult decât atât, le consider pe toate o pierdere faţă de valoarea deosebită a cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu, datorită Căruia am suferit pierderea tuturor lucrurilor şi datorită Căruia le consider gunoaie, pentru a-L câştiga pe Cristos şi pentru a fi găsit în El, nu având o dreptate a mea, care vine din Lege, ci una care vine prin credinţa în Cristos: dreptatea care vine de la Dumnezeu prin credinţă. “(Filipeni 3: 7-9)”

 

Emanuel C. Pavel – Vancouver, Canada

www.blog.punctul.com