"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Unul din lucrurile pe care le admir la Apostolul Pavel  este modul in care s-a raportat  la cultura in care trebuia sa traisca pentru a gasi oportunitati spre exprimarea Adevarului Evnagheliei lui Isus Christos.

In Atena de exemplu, el a inceput prin a intelege care erau formele prin care oamenii  isi exprimau sau cautau religiozitatea. Apoi a cautat sa stie istoria locului si a vrut sa cunoasca ideile ce erau raspandite de varii ganditori din piata publica. A vrut sa cunoasca ceea ce ei iubesc si isi doresc, care le sunt valorile.

Cuvantarea pe care apostolul o adreseaza celor ce erau in piata central, in Areopag, incepe prin a remarca religiozitatea lor inclinata spre idolatrie. „Barbati atenieni, in toate privintele vad ca sunteti foarte religiosi” (Fapte 17:22b). Apoi continua anuntand ca observatia sa era bazata pe cercetare. “in timp ce treceam prin cetate si ma uitam la locurile voastre de inchinare… “ (Fapte 17:23a). Apostolul Pavel si-a luat timpsa observe, sa analizeze framantarile orasului, ceea ce starnea pasiuni si dorinte. In continuare Pavel gaseste pilonul in jurul caruia isi aseaza crezul sau christic: “altarul unui Dumnezeu necunsocut” , citand apoi dintr-un poet cunsocut lor (Epimenides in Fapte17:28a)  si dintr-un filosof al vremii (Aratus in Fapte17:28b). Experienta apostolic ne ofera un model in construirea unor punti de legatura prin care Evanghelia poate fi promovata in contex actual.

In cultura occidentala/nord-americana gasim cel putin trei metafore/imagini ce ne ajuta sa descriem si integem gandirea colectiv si raportarea la cadrul socio-cultural.

 

Potrivit sociologului israelian Philip Rieff, timpul pe care il traim acum in istorie este unic. Fiecare epoca precedent a inteles si dezvoltat ordinea sociala si naturala ca o reflexie a  unei oranduiri divine, sacre.

In prima sa fata umanitatea – lumea antica pagana – gasea ca ultima autoritate primatul mitic al diferitelor zeitati. Apoi odata cu apartia epocii teiste – cultura a relationat autoritatea cu o interactiune personala a Dumneului credintei lui Avraam.

In cultura occidental si nord americana prezenta exista o delimitare accentuate intre mediul social si mediul spiritual.  In “cultura vestica” legatura intre divin si natural, sacru si secular este rupta. Aceasta independenta a celor doua zone este fara precedent in istoria umanitatii.

Rezultatul il vedem, auzim si citim. O fragmentata stare convulsiva, un freamat continuu de nemultumire, de razboi, fara nici un element unificator.

Exista o permanenta stare de conflict intre notiuni si stari ce vor sa poarte mantia autolegitimitatii intr-o lume lipsita de sens. Imaginealui Philip Rieff este o franghie rupa, un element ce evidentiaza lispa de unitate, independent si neconectare.

In acest context noua institutie arhetipala a lumii este un sanatoriu ca o scena de teatru in care se doreste sa fim convinsi ca noi traim cu adevarat doar cand suntem in miscare, cand actionam. Identitatea se cauta si se ofera in povestiri personale si nu intr-o naratiune mai mare (“la inceput Dumnezeu…”)

Metafora “franghiei rupte” poate avea implicatii directe in conversatiile apologetice. De exemplu in discutarea unor precepte morale, a homosexualitatii sau avortului, nu este suficient sa ne raportam pur si simplu doar la opiniile noastre cu privire la corectitudinea sau greselile unui act ori a unei alegeri. Trebuie sa oferim un "raspuns cosmologic" (cum spunea Rod Dreher in The Benedict Option) confuziei gasite in cultura si media; sa aratam altora ca exista un graunte pentru univers si ca inflorim, ca putem fi si suntem roditori atunci cand traim conform acelei ordini gasite. Cu alte cuvinte, hai sa lucram pentru a ne fundamenta moralitatea si apologetic intr-o perspective robusta asupra ordinii naturale, o ordine naturala care reflecta ordinea sacra in bunatatea si iubirea Creatorului.

 

O alta imagine/metafora este cea a unei temnite si apartine filosofului catholic Charles Taylor.

Temnita ne ajuta sa intelegem cum se simte ca traiesti intr-o epoca seculara. Pentru Taylor, varsta secular este o varsta de credinta contestata: necredinta este posibila, incurajata iar credinta este dificila. Acum traim intr-un "cadru imanent" - o temnita - in care toata viata este inteleasa fara a face apel la transcendenta. Problema este ca, in inchiderea noastra de la divin, “sinele tamponat”, dupa cum a spus James KA Smith, este "de asemenea sigilat de semnificatie". Noi suntem, in cele din urma, singuri, orfani cosmic in deriva intr-o mare de nimic ", asa cum Nietzsche o va spune, asteptand moartea. "Rautatea generala" a modernitatii, conform lui Taylor, este ca "actiunile, obiectivele, realizarile noastre si altele asemenea, au o lipsa de greutate, gravitate, grosime, substanta. " Totul se simte neted, flat. Totul pare monocromatic. Totul se simte gol, chiar daca incercam furios sa ne invitam vietile cu semnificatie si scop intr-un univers fara Dumnezeu.

Metafora temnitei ne incurajeaza sa avem compasiune pentru cei din jur. Nu, oamenii nu sunt dusmanul. Multi sunt tinuti captive diavolului, ideilor false, naratiunilor false (2 Corinteni 10: 3-5) – sitrebuie eliberati. Ca si prizonierul eliberat din pestera lui Platon, crestinii (si apologetii crestini) sunt chemati sa se intoarca in "pestera" sau "temnita" si sa-i elibereze pe ceilalti. Vom fi ca Isus, care, in timp ce privim pe cei pierduti cu compasiune, se roaga Domnului recoltei pentru mai multi muncitori (Matei 9: 36-38), vazand pe fiecare necredincios ca fiind intrinsec valoros, iubit si care are nevoie de eliberare de pacat si minciuna? Isus a venit sa caute si sa-i salveze pe cei pierduti (Luca 19:10) si ne invita sa ne alaturam acestei misiuni de cautare si salvare. 

 

A treia imagine este a unui centru comercial. In seria Cultural Liturgies James K. A. Smith’s  vorbeste despre puterea formativa a practicilor noastre zilnice si modul in care suntem miscati de iubirile, pasiunile noastre si de viziunea unei vieti bune .

Intr-o vreme a deziluziilor,  a dezamagirii, a dezlipirii de divin suntem martorii unui process mercantil. Valorizam oamenii si lucrurile din jur prin placerile pe care le aduc.

Vindem/cumparam pentru ca vrem si putem. Prin dobandirea unor lucruri si experiente noi, multi spera sa gaseasca o viata buna. In realitate, consumerismul este inrobitor si opresiv. In cele din urma nu poate oferi fericirea sperata. Imaginea mall-ului ne ajuta sa ne amintim ca oamenii nu sunt numai animale rationale, ci si animale dornice. Suntem miscati de dragostea si dorintele noastre si de viziunea noastra asupra vietii bune. Metafora shopping mall-ului ne reaminteste ca oamenii cauta o poveste care intr-adevar satisface si un aliment care hraneste cu adevarat.

In paradigma pologetica, metafora mall-ului ne incurajeaza sa gandim holistic. Uneori, obstacolele in calea credintei sunt intelectuale. Dar nu intotdeauna – ele sunt, de asemenea, imaginative si morale. Faptul ca oamenii nu sunt doar rationali, ci si visatori, liturgici, morali ne preseaza sa ne gandim si sa aratam cat de onest este crestinismul – pe taraba celorlalte idei de perceptia vietii.

Crestinismul este valid, adevarat fata de cum este lumea acum si fata de cum lumea si-ar dorisa fie. Aceasta este o fateta a vestii bune: Isus Christos este atat genial, cat si frumos. Crestinismul este adevarat si satisfacator. Metafora mall-ului (a shoppingului) ne incurajeaza sa ne amintim ca Isus doreste sa raspunda tuturor dorintelor si nevoilor noastre - pentru a fi sigur ca adevarul este acolo alaturi de bunatate, frumusete, dreptate, iubire, fericire si pace.

O franghie rupta, o temnita si un centru comericial – trei metafore,/imagini prin care putem sa construim raspusuri  la intrebarile celor din jur. Intelegerea este primul pas in cautarea unei adevarate intalniri misionare cu cei din jur. Exemplul apostolic ne poate ghida si provoca intelegand mai intai cultura in care traim si apoi construind un pod din "Atena noastra" spre Isus si Evanghelia Mantuirii Sale.

 

Emanuel C. Pavel – Vancouver BC

www.blog.punctul.com