"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Unul din proiectele pe care fotograful Erik Pickersgill le-a realizat in anul 2015 a vizat imortalizarea diferitelor activitati ce implica prezenta umana intr-o zi obisnuita. Astfel au aparut imagini “banale” cu oameni conducand masina, mancand in restaurant, intalnindu-se cu prieteni, bucurandu-se de timp liber, vacanta, etc.

Fotografiile au fost realizate“la pas”, fara sa ceara participantilor la proiect sa stea intr-o pozitie anume – ei trebuiau sa se comporte normal, firesc. Scopul era capturarea unor miscari naturale, nefortate. Apoi Erik Pickersgill si-a permis un singur artificiu tehnic: utilizand un software special a sters din imagini orice telefon/smartfone sau tableta.

Rezultatul a fost ciudat, lipsit de naturalete si in acelasi timp adevarat. Niciodata nu am realizat cat de fireasca pare prezenta echipamentelor smartfone sau tablet incepand de la directia privirii noastre si continuand apoi cu degetele miscandu-se haotic pe un screen.

Desigur imagnile rezultate prin editarea lor descriau pozitii anormale, hilare pentru o postura naturala. M-am intrebat imediat cat de mult privesc si folosesc tefelonul sau tableta in viata mea de zi cu zi. Traiesc viata incojurat de oameni ce au nevoie de mine in diferite intervale ale zilei. Nu sunt lipsit de legaturi sociale si cu toate acestea telefonul este mereu la indemana, gata sa folosesc orice strop de timp in care cei din jur nu imi solicita atentia. Ma cred astfel eficient insa nici pe departe nu pare asa.

Proiectul lui Erik Pickersgill mi-a dat de gandit cu privire la dependent si practicile mele de zi cu zi. Mi-am dat seama usor ca desi sunt plin de intentii bune prezenta mea online pare sa fie prioritara decat prezenta fizica iar ce se mai intampla in lumea din jur pare sa imi capaciteze mai mult atentia de cat Adevarul Evangheliei. M-am cutemurat apoi amintindu-mi de o categorie de oameni pe care Domnul Isus Christos i-a mustrat spunand: “acest neam ma onoreaza mai mult cu gura lor dar inima lor este departe de Mine”. Desi cuvintele mele scrise, postate pot arata o directie, activitatea totala de zi cu zi poate indica cu totul altceva.

Fiecare instrument de comunicare ofera posibilitatea de a fi in contact cu oameni cunoscuti si nestiuti, prieteni noi si vechi. Printr-o imagine ne putem bucura de binecuvantarile unora (sau le putem invidia…) si plange alaturi de framantarile sau esecurile altora. Toate aceste echipamente au partea lor folositoare prin usurinta accesului si comunicarii, dar…daca suntem onesti putem intelege nivelul de acaparare pe care aceste instrumente le auasupra mintii si inimii noastre. Stiu ca inima si mintea mea trebuie sa apartina mai intai Domnului Isus si apoi celor din jur. Si asta nu se realizeaza doar printr-un moment de inchinare personala seara si dimineata. Trebuie mai mult de atat.

Este un drum ingust in a utilize aceste instrumente de comunicare intr-un mod personal si responsabil astfel incat o implicare eficienta sa nu semene cu o capacitare toatal a timpului si energiei sprituale.

Mi-am dat seama ca de fiecare data cand imi deschid telefonul, Domnul Isus cunoaste deja ce vreau sa caut sau sa comunic. Motivatia mea nu este o surpriza pentru Domnul. Dumnezeu vede in fiecare ungher al inimii si vietii mele, fie ca ofer un sfat sau afirm un principiu al Bibliei sau caut sa vad la cate persoane le-a placut de ce am zis/facut eu (si eventual m-au apaludat).

Apoi  e folositor sa realizez inca o data ca obiceiurile de zi cu zi sunt retinute si ii afecteaza pe cei din jur, din familia apropiata. Modul in care raspund si accesez mediul  online ma responsabilizeaza direct intrucat nu voi putea sa cer copiilor sau celor din casa mea sa se comporte intr-un anumit fel daca eu nu traiesc primul asa.

Nu e bine a permite instrumentelor de comunicare sa imi modeleze comportamentul, emotiile si timpul. Apropo de timp…daca ceea ce traiesc este de o respiratie la alta, daca suntem o suflare atunci trebuie sa pretuiesc  fiecare moment. Intr-un material ce analiza vietile oamenilor de succes am observant ca majoritatea acestora isi imparteau timpul in minute nu in ore.

Ca oameni credinciosi ne rugam Domnului deseori sa ne dea intelepciune pentru a ne“numara“ bine zilele…intrucat stim ca zilele noastre sunt ca iarba de pe camp…bate vantul si totul se duce…”Toate acestea nu sunt doar exprimari poetice, sunt borne de verificat viata. Daca orice minut e important sa il fac sa conteze in Imparatia lui Dumnezeu nu pentru placerile contemporane.

In acelasi timp nu cred ca vom devein mai sfinti daca vom abandona de maine orice telefon sau tableta. Raspunsul nu este in renuntarea totala la aceste instrumente sau la aceste forme de comunicare/interactiune. (agreez cu ideea renuntarii pentru o perioada dar nu cu abandonul  total). De asemenea nu cred ca avem nevoie de mai multe reguli (“nu lua, nu gusta, nu atinge”) pe care oricum, nu vom fi in stare sa le implinim. Cred ca o contabilizare responsabila si afirmarea unor limite sanatoase pot crea un mediu in care echilibrul poate fi gasit. Dumnezeu ne spune sa cerem intelepciune ori de cate ori ne dam seama ca nu avem.

Domnul Isus este Creatorul si Sustinatorul tuturor lucrurilor. Stim ca orice dar bun, perfect vine de la El. Avem din partea lui Dumnezeu o mare libertate in ceea ce priveste timpul nostru. Putine constrangeri dar mari responsabilitati. Privind prezentul prin lupa vesniciei, ma rog sa avem fiecare intelepciunea de a folosi lucrurile din jur mai mult decat suntem folositi de ele. Dumnezeu nu imi cere sa fiu perfect ci simplu si umil cautand de fiecare data ca Numele sau (si nu al meu) sa fie evidentiat/ promovat.

Daca nu ne protejam mintea si inima vom functiona dupa principiile defecte ale unei societati ce tot incearca si nu reuseste. Lumea din jur nu a fost create pentru a ne satisface, desi noi tot suspinam dupa asta. Dumnezeu nu va abandona tronul sau ceresc pentru a ne da o viata usoara, placuta ca unor copii rasfatat ice se cred semi-zei.

Se pare ca numai dupa ce am incercat tot ce-i mai bun in noi si nu am reusit mai nimic, Dumenzeu poate sa lucreze pe deplin prin Duhul Sfant. Nu uita ca ai 1,440 minute intr-o zi. Nu le lasa sa treaca oricum.

 

Emanuel C. Pavel – Vancouver, BC

www.blog.punctul.com