"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Am auzit spunându-se de nenumărate ori: „A purta o masca pe fata este un mic sacrificiu pentru a-ți iubi aproapele”. Bineinteles contextul imediat era cel al recomandarilor expertilor medicali care au decis că este un mod eficient de a proteja oamenii de virusul SARS-CoV-2 (COVID-19). Departe de mine acum să dezbat eficiența relativă a măștilor sau pericolele pe care le prezintă virusul. Mai degrabă vreau să ma gandesc la ideea ce mentioneaza pretul relativ scăzut implicat în adoptarea pe scară largă a purtarii unei masti. Ceea ce nu ar trebui să facem este să acționăm ca și cum ar fi un „mic sacrificiu” și sa ignoram costul purtării măștilor pentru o perioadă lungă de timp.

Indubitabil, există un cost pentru sănătate. Pentru toți există un cost asociat respiratiei. Presupunând că a purta o mască buna, de exemplu N95 – reprezinta cel mai eficient mod de a preveni transferul particulelor in aer, există insa un cost pentru respirația bună. Putem respira cu 20% mai puțin aer cu o mască N95 existand și problema respirației în dioxid de carbon, mentionata deja in studii medicale ce sunt ignorate acum. Imaginați-vă că purtați masca cea mai mare parte a zilei. Cum ar putea afecta acest lucru unii oameni? Am auzit deja despre cazuri de persoane care lesina din cauza lipsei de aer suficient. Alții au experimentat iritații ale pielii și au acumulat bacterii pe suprafata pielii acoperita de masca. Nu este o surpriză, dat fiind faptul că măștile servesc, într-o oarecare măsură, să conțină tot ce iese din gură.

Vorbind de costuri ascunse mai putem gasi si unul de ordin social. Luați în considerare toate acele momente în care ați mers la magazin și ați putut vedea fețe zâmbitoare fericite. Acest lucru ajută cu siguranță la menținerea unui tonus bun. Ei bine, in situatia actuala nu mai putem face asta. Apoi luați în considerare costul comunicării. De mai multe ori discutând cu alte persoane, nu mai pot să le citesc expresiile faciale. Nu este acesta un cost semnificativ? Ce zici de faptul că vorbirea prin măști ne cere să ridicăm vocea și, totuși, vocile noastre sunt adesea înăbușite în acest proces. Sunt trasaturi faciale ce exprima unicitatea fiecarei persoanei. Nici o altă parte a corpului nu dezvăluie trasaturi de personalitate precum fața. Este un cost nesemnificativ? Nu cred, și știu că si alții vor fi de acord cu mine.

Incercand o abordare din punct de vedere teologic a fețelor este dificil, deoarece subiectul implica pe fond o mulțime de sensuri. Au existat unele lucrări asupra fețelor în cadrul teologiei corpului, în special în reflecțiile lui Ioan Paul al II-lea. Acesta face câteva comentarii teologice despre natura fețelor și scopul lor într-un sistem de natură ordonat proiectat de Dumnezeu. Pentru cei care sunt dedicați teoriei dreptului natural, este ușor să înțeleagă de ce. Realitatea fizică prezinta si intrepătrunde intr-un sens spiritual. Părțile fizice, de asemenea, indică o semnificatie teleologica către o realitate spirituală. În conformitate cu o înțelegere creștină străveche a lumii, scopul final sau scopul umanității este viziunea beatificatoare a Dumnezeirii. In 1 Corinteni 13:12 apostolul scrie, „Vedem acum printr-un pahar într-o manieră întunecată; dar apoi față în față. Acum, știu parțial; dar atunci voi ști așa cum sunt cunoscut.” Viziunea beatificatoare este descrisă ca cea mai înaltă și mai personală formă de comuniune cu altul, în acest caz cu Dumnezeu, iar „fața” este sugerată ca acea parte a corpului care dezvăluie persoana. „Când îl vom vedea, vom fi ca El…” spune ucenicul Ioan (1 Ioan) și îl vom vedea pe Dumnezeu față în față. Toate acestea se bazează pe faptul că Isus Christos trăiește comuniunea perfectă cu Dumnezeu Tatăl. Interesant ca ascunderea feței este considerată în Scriptură a fi o formă de deghizare după cădere. Subminează scopul cărora sunt destinate fețele.

Fețele sunt cea mai unică și personală formă de comunicare vizuală. Nu există nicio altă parte a corpului care să transmită cel mai autentic sens al personalitatii respective si mai mult, creează spațiu pentru partasie. Scripturile arată clar că întâlnirea față în față este contextul pentru comuniunea cu celălalt. Prin parcurgerea unor texte biblice intelegem ca acesta – fața - nu este doar sensul analogic a ceea ce se intenționează în viziunea beatificaticata pentru Isus Christos cu Tatăl Său dar și pentru copiii cu Dumnezeu în Isus Christos. In Geneza 2: 7, se sugerează acest fapt. Când Dumnezeu, Creatorul, privește fața omului, el inspiră viață omului și îl face să fie întreg. In Geneza 3: 8 ne oferă contrariul viziunii christice atunci când afirmă că Adam și Eva „s-au ascuns de fața lui Dumnezeu”. Această temă a ascunderii fețelor este prezentă mai târziu în Geneza 4: 6 cu „ascunderea” lui Cain și în Exodul 33:23 când Dumnezeu își ascunde fața.

Noul Testament îi îndreaptă pe creștini într-o altă direcție aceea a dezvăluirii fețelor noastre către Dumnezeu, în timp ce El își dezvăluie fața în persoana și lucrarea Domnului Isus Christos. Când îl vedem față în față, fără îndoială, acesta ia un sens spiritual, dar într-o înțelegere antică, dimensiunea spirituala era adesea o reflectare a unei realități detectabile empiric. Deci, nu este o coincidență faptul că Ioan și Pavel folosesc limbajul „feței” pentru o realitate care are o natură spirituală. A acoperi fața închide posibilitatea unei comuniuni adevărate.

In unele biserici poziția liturgică comună în rugăciune nu este să ne ascundem fețele, ci, în schimb, să ne descoperim fețele ca o expresie a transparenței în fața lui Dumnezeu (adică față în față). Practica de a nu deghiza fața și de a rămâne deschis la comuniunea cu fața lui Dumnezeu devine o poziție liturgică importantă în rugăciunea de zi cu zi.

În teologia aplicata, ascunderea feței lui Dumnezeu este un semn al defavorizării sale. În Iov 13:24, Iov strigă către Dumnezeu zicând: „De ce îți ascunzi fața și mă consideri dușmanul tău?” În Psalmul 13: 1, un exemplu paradigmatic al psalmistului în contextul devoțiunilor sale cu Dumnezeu, spune: „Cât timp, DOAMNE? Mă vei uita pentru totdeauna? Cât timp îți vei ascunde fața de mine?” Isaia 45:15 ne oferă un exemplu cu același sens: „Cu adevărat ești un Dumnezeu care se ascunde pe Sine, Dumnezeul lui Israel, Mântuitorul”. Dumnezeu se dezvăluie, se arata prin limbajul încarnațional al feței Sale, iar ascunderea feței Sale este un semn de nemulțumire.

În antropologia biblica, mai multe pasaje continuă această temă a „ascunderii” ca urmare a Căderii în păcat după Geneza 3: 8. Ascunderea faței cuiva de Dumnezeu este un semn al neascultării legământului. Isaia 40: 27-28, „De ce zici tu, Iacov, și vorbești, o, Israel: Calea mea este ascunsă de Domnul și judecata mea este trecută de la Dumnezeul meu?” Teologia corpului evidențiază importanța întâlnirii față în față. Atenția la alte părți ale corpului, încă o dată, nu reușește să dezvăluie unicitatea „imaginii” fiecărei ființe umane.

Intalnindu-ne vizual cu o față incercam sa întelegem viața interioară prin expresiile feței și a ochilor permitand unora sa inteleaga gândurile nerostite. Nu este o coincidență faptul că Apostolul Pavel folosește „fața” credincioșilor ca o analogie pentru realitatea spirituală. Biserica este chemată să-și reflecte Fața, fața lui Hristos Învățător, Profet, Preot și Rege, pentru a putea spune despre ea în legătură cu Christos ceea ce Domnul a spus despre sine în legătură cu Tatăl: „Cine m-a văzut pe mine, l-a văzut pe Tatăl ”(In 14,9). Misiunea de bază a Bisericii este să fie transparența lui Hristos și a feței Sale.

 

Purtarea unei măști poate fi utilă pentru prevenirea răspândirii COVID. Dar există ceva real care se pierde prin purtarea mastilor și nu ar trebui să trecem prea repede peste punct. Altfel ne-am putea obișnui cu ceva care, dacă ar fi normalizat după COVID, ar fi cu adevărat dăunător societății noastre.

 

Emanuel C. Pavel, Vancouver B.C. - Canada