Home Nelu Ciorba Semne ale vremurilor - Israelul anului 2017
Semne ale vremurilor - Israelul anului 2017 PDF Print E-mail
Written by Nelu Ciorba   
Sunday, 18 June 2017 09:54

Cele cinci direcţii ale semnelor vremurilor din urmă, ale indicatoarelor spre ziua şi ceasul pe care-L ştie numai Tatăl, direcţii captate în acrostihul SEMNE: Seminţiile lui Israel + Erezii + Muntele Templului + Nenorociri + Esticii (Împăraţii Răsăritului), în cea mai mare măsură se referă la Israel.


Anul 2017 este foarte semnificativ în istoria Israelului. Anul
2017 din Calendarul Roman este anul 5777 în Calendarul Evreiesc. Menționez trei considerente semnificative: 2017 marchează 100 de ani de la Declarația Balfour din 1917, precum și 100 de ani de când Beersheva a fost capturată de turci în Primul Război Mondial. Această bătălie mică, dar strategică, din 1917, a întors valul primului război mondial, a dus la înfrângerea Imperiului Otoman. La scurt timp britanicii au pregătit calea pentru stabilirea statului Israel; 2017 marchează 70 de ani de la hotărârea ONU din 29 noiembrie 1947, care a condus la nașterea statului modern din Israel cu șase luni mai târziu în 1948; 2017 marchează 50 de ani de la războiul de șase zile din 1967, când Ierusalimul a fost reunit, eveniment detaliat în edițiile anterioare.


Cu toată opoziția statelor arabe manifestată, prin UNESCO, foarte accentuat în anul 2016 și în prima jumătate a anului 2017, Israelul are un rol semnificativ pentru vremurile din urmă, Israelul a avut și are un loc special în planul Domnului Dumnezeu pentru vremea sfârșitului. Sunt mulți sceptici și azi, chiar între cei ce pretind că citesc, studiază și predică Scriptura în privința Israelului. Sunt multe biserici care se și feresc să vorbească despre așa ceva, ca și cum n-ar fi un subiect actual. Vreau să spun foarte apăsat, că este un subiect extrem de important și care are trebui să stârnească mai mult interes.


Domnul Dumnezeu a promis țara Canaanului poporului Israel și El se ține de cuvânt. O scurtă incursiune prin legămintele istorice și în particular în legământul necondiționat, numit legământul Canaanului va scoate în relief, promisiuni neîmplinite, dar care se împlinesc sub ochii noștri cu toate împotrivirile politice ale zilelor noastre.

Legămintele istorice


Scriptura ne descopere istoria drept o cronică a împlinirii unui scop veşnic prestabilit pe care-l are Dumnezeu cu lumea. Acest plan veşnic este revelat în Scriptură şi este centrat în jurul aşa numitelor "legăminte" istorice. Există opt "legăminte" majore. Majoritatea lor sunt date sub forma unor promisiuni a căror îndeplinire este sigură. Cele opt legăminte istorice sunt: legământul edenic, legământul cu Adam, legământul cu Noe, legământul cu Avraam, legământul mozaic, legământul Canaanului, legământul cu David şi legământul cel nou. Aceste legăminte, arătate de Scriptură, se pot clasifica în două categorii: legăminte condiţionate şi legămintele necondiţionate. Un legământ condiţionat are în componenţa sa cuvântul "dacă" şi leagă împlinirea promisiunii divine de o anumită acţiune sau atitudine de care omul este responsabil. Dacă omul falimentează în responsabilitatea sa, Dumnezeu nu mai este în nici un fel obligat să-Şi împlinească promisiunea divină.


Legământul necondiţionat, chiar şi în cazul în care cuprinde nişte implicaţii umane, este în sine un fel de declaraţie solemnă care-L implică doar pe Dumnezeu. Chiar şi în cazul neascultării omului, legămintele necondiţionate îşi vor împlini promisiunile la vremea şi în felul stabilit de Dumnezeu. Legămintele necondiţionate se sprijină doar pe puterea şi pe suveranitatea lui Dumnezeu.


Din cele opt legăminte istorice, doar cel Edenic şi cel mozaic au fost legăminte condiţionate.

Legământul Canaanului


Legământul Canaanului este unul din legămintele necondiţionate ale lui Dumnezeu
. Îl găsim în Deuteronom 30:1-10. Iată doar esenţa legământului citat din acest text scriptural: Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute. Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi, şi o vei stăpâni; îţi va face bine, şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi. Acest legământ prevede dreptul Israelului de a stăpâni tara promisă, şi anume ţara pe care o stăpâneau părinţii săi. Acest legământ ilustrează cum un legământ, altfel necondiţionat şi irevocabil, poate avea elemente condiţionale aplicabile doar anumitor generaţii din istorie. Promisiunea dată lui Avraam (Genesa 12:7) anunţa că Dumnezeu dă pe vecie ţara Canaanului în stăpânirea evreilor. Totuşi, din cauza neascultării lor, Iacov şi urmaşii săi au trebuit să locuiască un timp de patru sute de ani în Egipt. Ca o urmare a legământului Canaanului, evreii s-au întors să ia în stăpânire ţara. Mai târziu, când au încetat iarăşi să-L asculte pe Domnul şi s-au îndepărtat de Lege, Dumnezeu i-a dat în mâna asirienilor şi babilonienilor, care i-au asuprit şi i-au dus în robie. Prin harul divin şi ca urmare a legământului, Dumnezeu i-a adus înapoi în ţară după 70 de ani şi i-a lăsat s-o locuiască până în anul 70 A.D. După răstignirea lui Christos şi după refuzul de a primi harul dat la Rusalii, Dumnezeu i-a răspândit iarăşi printre neamuri. Recenta lor întoarcere în zona vetrei străbune, deşi i-a surprins pe mulţi, este şi ea o urmare a legământului Canaanului. Ea pregăteşte scena finală pentru vremea sfârşitului.


Profeţiile biblice anunţă că evreii se vor întoarce în ţară şi că nu o vor mai părăsi, cât va exista pământul acesta
. Ei vor trăi în pace şi prosperitate Când îi voi aduce înapoi dintre popoare, şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri, şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe nici unul din ei acolo şi nu le voi mai ascunde Faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu pentru casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 39:25-29) Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăşi cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele. Îi voi sădi în ţara lor, şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău! (Amos 9:14-15).


Legământul Canaanului
deci, deşi necondiţionat, cuprinde: risipirea lui Israel ca pedeapsă pentru necredinţă şi neascultare, necesitatea pocăinţei lui Israel pentru restaurare, întoarcerea lui Israel acasă, restaurarea naţiunii Israel în prerogativele ei, binecuvântarea lor finală cu prosperitate şi pace, teribila judecată divină asupra tuturor duşmanilor lui. Iată doar câteva versete ale Scripturii care confirmă cerinţele legământului Canaanului.


Risipirea lui Israel ca pedeapsă pentru necredinţă şi neascultare
: Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă: şi acolo, vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră. (Deuteronom 28:63-66).


Necesitatea pocăinţei lui Israel pentru restaurare: în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul, Dumnezeul tău, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi. (Deuteronom 30:1-2). În zilele noastre, unii conducători religioşi evrei pe faţă sau pe ascuns recunosc că Isus Christos născut în ieslea Betleemului, chinuit şi asuprit, mort şi înviat, înălţat la cer şi viu în vecii vecilor este adevăratul Mesia al Scripturii, şi ei, evreii, trebuie să se pocăiască;


Întoarcerea lui Israel acasă
: Domnul Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău. (Deuteronom 30:3); vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara, pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpâni. (Ieremia 30:3).


Restaurarea naţiunii Israel în prerogativele ei
: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile, şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat, şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii. Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urâciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu care au păcătuit, şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor.Ezechiel. 37:21-23).

Binecuvântarea lor finală cu prosperitate şi pace: În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile, şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară, ca să stăpânească rămăşiţa Edomului şi toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri. (Amos 9:11-12) şi o


Teribilă judecată divină asupra tuturor duşmanilor lui
: Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului, voi strânge pe toate neamurile, şi le voi pogorî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea. (Ioel 3:1-8).


Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați !” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o Domnul Isus (Marcu 13:37).

 

Last Updated on Sunday, 18 June 2017 09:54
 
Copyright © 2007-2017 Romanian Times. All Rights Reserved!
Please visit romaniantimes.org for the past articles!
 

Revista in format electronic

Editii anterioare

Banners

Polls

Spuneti-va parerea despre acest website