"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Interviu cu o jurnalistă de televiziune cu preocupări culturale și inepuizabile resurse creștine 

Adina Sas-Simoniak (foto) a venit pe lume intr-o zi de iarna, pe 10 ianuarie, in cel mai frumos satuc de la poalele Muntilor Zarandului, Cuvin, din judetul Arad si ca orice copil si-a iubit parintii, care din nefericire, astazi nu se mai afla printre noi. Pe tatal ei il descrie ca pe un om cu ochi bucurosi si verzi, plini de savoarea vietii si cu sufletul mare, prea mare pentru lumea aceasta mica. A fost un om pasionat de poezie, care a scris o poezie plastica si accesibila, incarcata de sentimentalism, iar de la el a si mostenit de altfel, Adina, pasiunea pentru versuri, literatura, arta, dar si fascinatia marilor taine ale lumii si setea de cunoastere. Mama, de profesie asistenta medicala, s-a distins printr-un spirit practic, prin faptul ca s-a aflat mereu in slujba oamenilor, de aceea locuitorii din satele vecine  apreciau la ea cel mai mult dedicarea si dragostea sincera pentru cei suferinzi.

In Hollywood, oras situat in sudul Floridei, la cateva mile de Miami, romanii se simt ca la ei acasa. Aici exista doua biserici ortodoxe, una penticostala, una adventista si trei baptiste, precum si doua restaurante traditioanale si aproape pe fiecare strada gasesti o casa apartinand unor conationali de-ai nostri, hard working people, care detin afaceri in constructii, in mod special in gresie si marmura, dar si in imobiliare. De asemenea, comunitati de romani se mai afla in acest stat si in West Palm Beach, Neaples, Orlando si Jaksonville.

Interviu cu dl Giorge Zabava, pastorul bisericii advenstiste din Phoenix, Arizona


Giorge Zabava, 38, s-a nascut in Valeni-Dambovita, intr-o familie cu cinci copii - trei baieti si doua fete. Daniel, fratele cel mai mare, si Ciprian, mezinul,  locuiesc si lucreaza impreuna la Campulung Muscel, ca mecanici si distribuitori de piese auto, iar surorile, Doinita si Cristina se afla una la Buciumeni, Dambovita, iar cealalta in Canada. Despre mama sa, Lucica, Giorge spune ca este o femeie plina de dragoste, iar despre tatal sau, Victor, ca a fost si va ramane un om cu o statura spirituala deosebita. Giorge Zabava este casatorit din august 1997 cu Veronica (foto).

Câţi dintre cei care călătoresc pe teritoriul Statelor Unite îşi mai amintesc de numele vreuneia dintre zecile sau sutele de localităţi prin care au trecut în drum spre destinaţie sau în care au oprit, doar ca să facă plinul? Străbătând drumul dinspre Arizona spre California cu expresul I-10, ultima localitate pe care o întâlneşti, aparţinând statului Marelui Canion este ăuartzsite, care ar trece cu siguranţă, neobservată, sortită să rămână la fel ca atâtea alte locuri, în anonimat, dacă nu şi-ar face apariţia după aproximativ nouăzeci de minute de călătorie prin deşert. Aşezat la 125 de mile de capitala Phoenix şi 129 de mile de localitatea turistică Palm Springs din California, la aproximativ 20 de mile de Blythe, primul oraş din California, situat chiar pe graniţa cu Arizona, Quartzsite are aproximativ patru mii de locuitori. Întemeiat în 1867 şi orientat în special pe turism, atrăgând în jur de un milion şi jumătate de vizitatori anual, în perioada octombrie-martie, Quartzsite se distinge prin numeroasele sale zone istorice, cum ar fi Spanish Wall, Crystal Hill, Tyson Tanks. În această localitate aflată pe graniţa cu statul California, îşi duce existenţa un conaţional de-al nostru, pastorul John Todor.

Personalitate marcanta, violonista de elita, membra de aproximativ trei decenii in orchestra majora “Phoenix Symphony” din Arizona, Ioana Dumitriu a fost prea putin cunoscuta in comunitatea romaneasca din zona metropolei Phoenix, pana de curand, cand o veste nefasta a adus-o in centrul atentiei publice. Pentru Ioana, care se lupta in prezent cu o boala necrutatoare, nedumeririle si presupunerile au aparut acum cativa ani, mai precis in 2001, cand in urma unei mamografii, afla ca are un nodul tumorar in stadiu incipient. Peste trei ani, in 2004, rezultatul biopsiei indica o inrautatire a situatiei – boala evoluase intre timp, iar diagnosticul era nici mai mult nici mai putin decat cancer mamar. Lucrurile nu s-au oprit insa aici, caci pentru ea de-abia de acum incolo incepe greul. In luna aprilie anul acesta, Ioana face o serie de investigatii mai amanuntite, pe baza carora medicii oncologi din Scottsdale, Arizona, ii vor confirma temerile, fara a lasa loc de echivoc – cancer metastatic la san.

“Dar ingerul le-a zis: “Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iata semnul, dupa care-L veti cunoaste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle.” Si deodata, impreuna cu ingerul s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu, si zicand: “Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui.” (Luca 2:10-14)

Emil Onet, medicul cu vocaţie de poet din Phoenix, Arizona  


Dr. Emil G. Oneţ (foto dreapta) a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti în 1960, ca şef de promoţie, după care a funcţionat timp de trei ani într-o unitate IAS, până în 1962, când a fost recrutat pentru a lucra în învăţământul superior, la nou înfiinţata facultate de Medicină Veterinară din Cluj. În calitatea de cadru didactic la această facultate a funcţionat mai bine de 24 de ani, până în 1985, când s-a stabilit în Statele Unite.

Mircea Lubanovici candidatul PD-L la Camera Deputaţilor pentru românii din diaspora şi-a început campania electorală. Aflat în turneu prin Statele Unite ale Americii, Lubanovici a vizitat în perioada 11-14 noiembrie a.c., Arizona, unde s-a întâlnit cu mai mulţi lideri şi membri ai comunităţii române din Phoenix. Reprezentantul PD-L a avut ocazia să facă cunoştinţă cu electoratul şi să audă direct de la conaţionalii săi care trăiesc şi muncesc în statul Marelui Canion, care sunt problemele cărora trebuie să le facă faţă. Lubanovici a avut discuţii constructive cu aceştia şi a oferit un exemplu de ceea ce înseamnă comunicarea dintre candidaţi şi electorat sau dintre putere şi omul de rând.

Cine dintre noi nu şi-a dorit în copilărie, să joace măcar într-un film, visând să devină într-o zi, erou principal, într-o peliculă cu suspans şi cascadorii? Daniel Ganea (foto dreapta), românul născut acum 36 de ani în Cluj, a ajuns să îşi vadă visul cu ochii. Aşa cum spunea chiar el, nu ştim niciodată de ce şi pentru ce ajungem în diferite locuri sau situaţii în care nu ne-am fi gândit niciodată că vom ajunge. Aşa se face că în toamna lui 1989, Daniel călătoreşte în SUA, pentru o vizită de şase luni, după care revine în ţară. Trei ani mai târziu, se stabileşte definitiv în SUA, locuind mai întâi la New York, iar apoi la Los Angeles şi Washington, pentru ca din 2004, să rămână cu domiciliul în Surprise, Arizona. Iar într-o zi însorită - aşa cum sunt mai toate zilele în Arizona - norocul i-a surâs. Aflat la volanul unei limuzine, are şansa să îl aibă client chiar pe un director de distribuţie. Din vorbă, în vorbă, acesta îl invită pe Daniel să joace în filme. Aşa a început totul...  Daniel este căsătorit din 1992, cu Ana Lenghel, cu care are doi fii Jacob (16 ani) şi Joseph (14 ani). Deşi deţine în prezent o companie de transporturi comerciale, în special servicii de limuzină, Daniel este implicat de mai bine de un an şi jumătate în diverse programe de studiu şi antrenamente pentru industria producţiei de filme.

De cand am descins pe aceste meleaguri am admirat comunitatile care au cautat sa stabileasca un cadru propice pentru a mentine relatii sociale si cuturale cu exprimarea traditiilor proprii. M-am intrebat adesea de ce grecii, sarbii sau polonezii au reusit in timp sa-si promoveze valorile prin creiarea de centre religioase si culturale care functioneaza foarte bine. Dupa cate am observat acest lucru a fost posibil mai ales prin intermediul bisericilor, care s-au straduit sa imbine inclinatiile religioase cu preferintele laice specifice fiecarei etnii si sa-si atraga membrii spre cultivarea traditiilor caracteristice locurilor din care au venit. Mi-am zis ca poate numarul si vechimea lor pe aceste plaiuri au avut un rol, comparativ cu romanii care nu erau atat de numerosi si s-au pripasit in lumea noua mult mai tarziu. Sunt convins ca si conditia materiala a avut un cuvant de spus, pentru ca, in general, se ajunge la o oarecare buna stare doar dupa un numar de ani de acumulari.