"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

RT.  Dorinta noastra este sa prezentam tuturor romanilor din Diaspora povestea unui  artist roman care a reusit sa se impuna in viata artistica americana. Cucerind inimile iubitorilor de arta prin frumusetea lucrarilor sale, Carmen Tudose ne-a oferit sansa sa ne regasim  gandurile, povestile, indoielile si speranta.  Astfel,  vernisajul intitulat "Deja Vu" ne-a incantat privirile cu mesajul sau povestea  pe care artista a dorit sa ne transmita prin frumusetea  si unicitatea culorilor.

Este o onoare sa va avem ca parte a comunitatii romane din aria Portland, Oregon si ne bucuram ca ati acceptat acest interviu.  Pentru inceput, v-am ruga sa ne prezentati pe scurt biografia dumneavoastra. Cand ati inceput activitatea de artist?

Inca de copil mi-a placut sa desenez si sa privesc picturile. Le simteam povestea si eram cucerita de mirajul culorilor. Insa, in anul 1983, indrumata de D-na Rumega, profesoara mea de desen,  am inceput sa particip la numeroase concursuri de pictura. Toate aceste activitati m-au ajutat tot mai mult sa imi descopar pasiunea fata de arta si sa imi conturez stilul meu unic. Intamplator am reusit sa salvez o parte din desenele mele si ma bucur ca am avut sansa sa le expun  pe pagina mea de website : http://carmentudoseart.webs.com

Am fost intrebata daca am urmat o scoala  de arte care sa imi dezvolte acest talent. Raspunsul este NU, am pictat asa cum am simtit,   fiecare tablou ma ajuta sa inteleg si mai  mult culoarea si cum o pot folosi.  Deci, la mine este doar un talent mostenit din familie, strabunicul meu fiind pictor de biserici.

Prima expozitie am organizat-o in Romania in anul 2000. Pentru ca vernisajul a avut loc  a doua zi de Paste, nu am pictat tablouri, ci am dorit sa pictez pietre si oua care au continut teme religioase.  A fost un moment sperial si emotionant pentru mine, a fost prima data cand lucrarile mele au fost prezentate focsanenilor.

Pentru o perioada nu am mai pictat. In anul 2007 am ajuns in Statele Unite cu sotul si fiul meu si abia in 2009 am reinceput sa ma dedic artei. Imi trebuia acea scanteie care sa ma faca sa inteleg ca eu am un talent pe care nu il folosesc. In Septembrie  m-am hotarat sa iau o clasa de pictura care sa ma ajute sa invat sa folosesc uleiul. Imi aduc si acum aminte cat de stangace eram. Insa, usor, am inceput sa ma joc cu textura culorilor, sa simt fiecare umbra sau lumina, fiecare zambet sau tresarire si sa conturez astfel povestea fiecarui tablou.

De ce am organizat expozitia abia in 2012 si in luna Octombrie? Eu am pictat doar cand am avut o scurta pauza, viata nu mi-a permis sa stau acasa si sa pictez, trebuia sa ma duc la munca si trebuia sa am grija si de fiul meu care este totul pentru mine.  Insa, credeti-ma ca  ma uimeste coincidenta acestui eveniment. Deschiderea vernisajului "Deja Vu" a avut loc in luna Octombrie chiar de ziua de nastere a fiului meu. Deci, pentru mine a fost o dubla emotie.

RT Cate picturi ati realizat pana acum?

Din septembrie 2009 pana in prezent,  am pictat cinsprezece picturi, dar,  doar 12 au fost expuse.

RT. Unde ati expus picturile dumneavoastra?

Picturile au fost expuse pentru o luna de zile  la "The Stafford", o frumoasa locatie din Lake Oswego, Oregon.

RT : Care este pictura (rile) favorita si de ce?

Toate picturile au fost speciale in momentul in care le-am pictat, toate au frumusetea si semnificatia lor aparte. Fiecare pictura reprezinta cate un moment important din viata mea sau din trairile mele. De exemplu: in "Dancing in Rain"  am dorit sa arat pasiunea mea pentru dans. De la varsta de 6 ani pana la 12 an am facut balet, insa un accident m-a obligat sa ma opresc. Tanara din tablou danseaza afara, dragostea pentru muzica si dans o face sa nu mai tina cont ca afara ploua si se insereaza...este total pierduta in frenezia dansului.

In "Wild and Free" am pictat un cal care alearga liber ...iubesc acest sentiment ... uneori imi place sa ma simt libera in universul meu. De fapt, atunci cand pictez sunt total libera.

Dar, as dori sa vorbesc despre "Deja Vu", pictura care a dat si numele expozitiei de arta. In acest tablou veti vedea o tanara care se afla pe balcon, singura in noapte, care, desi ingandurata, isi gaseste linistea privind cerul luminat de luna plina. Cand am pictat acest tablou, m-am inspirat dintr-un moment din viata mea de adolescenta. Cu siguranta va aduceti aminte ca in ani '80 situatia romanilor era din ce in ce mai grea datorita conditiilor aspre impuse de sistemul comunist. Fara lumina, fara mancare si fara dreputul de a ne ruga intr-o biserica noi trebuia sa supravietuim si sa ne gasim un strop de speranta. Iar eu asta faceam seara, ieseam pe balcon si imi gaseam echilibrul interior, cerul imi era altarul, stelele imi erau prietenii si acolo puteam canta in soapta si ma puteam ruga lui Dumnezeu, compunand rugaciuni pe moment. Este un tablou special pentru mine.

RT: M-a impresionat grupul de picturi: “De ce? – Regret – Un nou inceput”. Descrieti pentru cititorii publicatiei Romanian Times semnificatia acestor picturi.

Aceste trei picturi au o stransa legatura intre ele. Voi incepe cu "WHY?" sau "DE CE?" - cati dintre noi, in anumite momente suntem ravasiti de tristete, de indoiala si de neliniste sufleteasca? Atunci cand viata nu are cursul pe care il doresti te intrebi de ce? Fiecare moment greu din viata noastra incepe cu aceasta stare de indoiala si deznadejde.

Al doilea tablou intitulat "Regrets", reprezinta asa cum arata si titlul, acele sentimente coplesitoare care sunt regretele. Regretele ne pot secatui mintea si sufletul dar ne si vindeca in acelasi timp. Atunci cand apar regretele iti constientizezi punctele slabe si greselile.

Insa al treilea tablou, care l-am intitulat "A new beginning" , arata momentul in care  noi trebuie sa ne gasim puterea de a invata din experientele trecute, dar cel mai important  este de a avea un  nou inceput depasind orice povara din trecut.

RT: De ce ati folosit pietrele in aceste trei tablouri?

De aceasta data nu am mai picat pietrele ci am folosit pietricelele negre pentru a arata profunzimea sentimentelor.  Unele amintiri din viata noastra  ne marcheaza atat de mult si devin atat de grele  exact ca  niste pietre. De aici si dorinta de a folosi pietrele pentru a arata povara nesigurantei si al regretelor.