Am invatat de mic sa joc sah. De fapt am fost invatat de fratele meu care mi-a cumparat si cateva carti de specialitate pentru a le citi (cele ale maestrei Elisabeta Polihroniade erau pe gustul meu; Doamne, cine mai citeste carti de sah astazi?); in fine, cu oricine as fi jucat, mare sau mic, nu simteam bucurie mai mare decat sa-l inving pe cel care ma invatase. Cu timpul s-a intamplat; apoi a venit vremea cand l-am invatat pe baiatul meu…si il simt ca nu are bucurie mai mare decat sa ma vada pierzand in fata lui…(inca n-a venit vremea dar s-au inmultit remizele, asa ca…)