Background Image
Previous Page  12 / 24 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 12 / 24 Next Page
Page Background

ROMANIANTIMES

Rubrică îngrijită de Lucia McNeff

Marea Unire a românilor – 1 Decembrie 1918

„…Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea

mai sublimă a istoriei românești. Măreţia sa stă în faptul

că desăvârșirea unităţii naţionale nu este opera nici a

unui om politic, nici a unui guvern, nici a unui partid; este

fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un

elan râvnit cu putere, din străfundurile conștiinţei unităţii

neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-i

călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit

[…]. Nu o victoriemilitară a stat la temeliaRomânieiMari,

ci actul de voinţă al naţiunii române de a-i da armătura

teritorial-instituţională, careestestatulnaţional. […]”Astfel

marchează regretatul academician Florin Constantiniu

semnificaţia istorică a zilei de 1 decembrie 1918.

Unirea Transilvaniei cu România de la 1 Decembrie 1918

reprezintă fără doar și poate evenimentul principal al

istoriei României și totodată realizarea unui deziderat al

locuitorilor graniţelor vechii Dacii. Aniversăm cu respect

în fiecare an Ziua Naţională a României la 1 Decembrie,

prilej de rememorare a jertfei înaintașilor și a luptei pentru

constituirea statului naţional român. Cu acest prilej, discu-

tăm, polemizăm, dezbatem cu privire la rolul maselor și al

personalităţilor în anul plinde istorie 1918. Unirea din1918,

realizatădeniștepatrioţi vizionari, rivalizeazăpalidastăzi cu

faptele unor personaje contemporane. Tinerii nu prea știu ce

sărbătoresc, cei mai în vârstă visează la vremurile apuse, iar

mulţi folosesc ziua liberă pentru a-și rezolva din problemele

restante din cauza serviciului.

Dar să vedem despre ce evenimente și personalităţi este

vorba… Victoria Antantei, care începea să se contureze

în 1918 în Europa Occidentală, s-a repercutat și pe frontul

din Peninsula Balcanică. Armata generalului Sarrail, care

practic era blocată de ani la Salonic, înainta și depășea

liniile armatei bulgare. În România, la 24 octombrie/6

noiembrie 1918, Guvernul Alexandru Marghiloman își

dădea demisia. I-a urmat un Executiv condus de generalul

Constantin Coandă, care proclama remobilizarea armatei

române și la 28 octombrie/10 noiembrie 1918, România

reintra în război. După numai o zi, războiul lua sfârșit în

Europa Occidentală. În partea de răsărit a continentului

nostru, după armistiţiul de la Belgrad, la 31 octombrie/13

noiembrie 1918, operaţiunile militare au mai continuat cu

intermitenţe pe teritoriul Ungariei.

Înfrângerea militară aducea cu sine destrămarea imperiilor

multinaţionale din cadrul Puterilor Centrale. Aceasta erau

urmată de intensificarea mișcării naţionale a popoarelor

aflate pe drumul deplinei autonomii și independenţe.

La 26-28 martie 1918 a avut loc la Roma un Congres al

naţionalităţilor dinAustro-Ungaria, care a votat o moţiune,

cerând recunoașterea dreptului fiecărei naţiuni de a se

constitui într-un stat naţional independent sau de a se uni cu

statul său naţional, dacă acesta exista deja.

La 27 martie 1918, Sfatul Țării din Basarabia a votat unirea

Basarabiei cu România. În vara anului 1918 s-a constituit

în capitala Franţei Consiliul Naţional al Unităţii Române,

condus de Take Ionescu, iar printre membri avându-i pe

Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu

și Ioan Th. Florescu. Consiliul a fost recunoscut de către

guvernele Antantei drept exponentul intereselor poporului

român. La începutul toamnei, Congresul de la NewYork al

românilor, cehilor, slovacilor, polonezilor, sârbilor, croaţilor

și rutenilor a solicitat dezmembrarea Austro-Ungariei și

eliberarea tuturor popoarelor din cadrul său.

Evenimentele se precipitau și în Transilvania. La 29

septembrie 1918, Comitetul Executiv al Partidului Naţional

Român a adoptat în unanimitate, „în virtutea dreptului

naţional al fiecărei naţiuni de a dispune de ea însăși”,

Declaraţia de la Oradea, elaborată de Vasile Goldiș, prin

care se dorea recunoașterea acestui for ca organ provizoriu

deconducerealTransilvaniei. Pesteosăptămână,Declaraţia

ere citită în Parlamentul de la Budapesta de cătreAlexandru

Vaida Voevod, în timp ce, la Viena, Iuliu Maniu dorea să

(continuare in pagina 20)