Romanian Times | Iunie 2020

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES BINELE DIN TOTACEST RĂU Slavomir Almăjan Existăm undeva, la marginea de sus a verticalei, pe baza unei identitați pe deplin cunoscută numai de Dumnezeu și, în parte, de sinele nostru. Spun “în parte” datorită diverselor contexte în care ne scriem prezența sau destinul vremelnic. Astfel vechea zicere “cunoaste-te pe tine însuți” devine un îndemn la nefericire, nefericire datorată inabilității noastre de a fi părtași unei cunoașteri depline în contextul materialului. Suntem precum curgerea între maluri, prinși în paradigmele create de fluxul puternic al realmului social, al tendinței noastre continue de a ne adapta unui context inmare parte ostil strigătului nostru lăuntric. Cu atât mai riscantă este tentativa de definire a identității lăuntrice printr-un mijloc venit tot de dinlăuntru! Da, ați înțeles, este ca si cum ai încerca sa te ridici de la pământ trăgându-te de șireturile pantofilor cu care ești încălțat. Desigur, nevoia de autodefinire a fost pentru mulți rostul întregei lor trăiri. Este nevoie, și omul o recunoaște singur, de o privire de din afară, de un ochi care să vadă conturul sinelui, dacă pot spune asta, exact asa cum cosmonauții văd conturul pământului de pe lună. Înainte de a discuta despre ceea ce stim noi înșine despre noi în relația cu Dumnezeu, propun să ne oprim puțin și să medităm la oglinda ochilor de afară ațintiți asupra noastră. Așa cum titlul acestui articol sugerează, suntem în permanență expuși riscului de a cădea în capcana opiniei semenilor noștri și de a ne conforma prezența socială în conformitate cu aceste opinii. Este, dacă vreți, o treptată, aproape imperceptibilă alunecare în capcana unei false identități pe care aș numi-o stigmă. Este ca o sumedenie de urme, adânci și urâte lăsate în cugetul nostru de bocancii murdari de caporal ai celor ce-și asumă libertatea de se rosti în percepțiile cele mai intime pe care le formăm desre ceea ce suntem vis-à-vis de realitatea imediată. Cred că nu identitatea noastră este alterată de această alunecare, deși Perpetua Rostire (3) (În colivia stigmei) scopul nedeclarat al celui rău este s-o altereze, ci doar percepția a ceea ce suntem este alterată și uneori pâna la mutilare. Asistăm zi de zi la tragedii care surzesc universul, tragedii venite din conflictul dintre realitatea prezenței noastre așa cum o percepem și o realitate fabricată, cu normele relative ale mass mediei. Aceste norme, de la definirea frumosului până la masurarea succesului sunt niste inlocuitori jalnici a ceea ce absolutul adevărului lui Dumnezeu propune ca normă, ca reper a tot ceea ce poate fi frumos, nobil, a tot ceea ce este demn de a fi numit succes. Oglindaochilor de afară, condiționatădepopulația covoarelor roșii aleHollywood-ului a creat o imagine atât de distorsionată a realității încât, pentru un ochi cu priviri nealterate, aceasta ține de domeniul basmelor cu excepția sfârșiturilor care dintr-o dată atestă falsul premiselor, demascând niște percepte menite să răspundă chemării dolarului în ultima instanță. Vedetele de azi, jalnice straluciri spoite peste putregaiul lăuntric, etalează o idee de frumusețe bazată pe temelii mai mult decât absurde. Ce poate fi mai efemer decât decât ceea ce goliciunile etalează sub masca îmbrăcămintei de modă? Și apoi, ce va mai rămâne atragător din tesuturile pielii mâncate de viermi, putrede, undeva sub o impetuoasă piatră de mormânt? “Frumoasele” de azi, cele care impun standardele acceptării, n-ar putea fi demne nici măcar să lustruiască pantofii curtezanelor de acum un secol… Aviz amatorilor! Idolii voștri de putregai de azi vor fi în scurtă vreme niște foști, pentru care nu se va irosi nici măcar o bârfă… Cautați-vă pilde de urmat în altă parte! Nu vedeți fețele înflorite de o frumusețe îngerească ale mamelor consumându-se într-o dragoste jertfitoare pentru odraslele lor, ale bunicilor cu munți de răbdare pentru nepoții lor, ale învățătorilor de școală veche care se irosesc în arăturile noi ale minților tinere de dragul viselor care trebuiesc cultivate și apoi plivite de buruienile mondenului, pentru cauze mult mai presus decât mulțumirea de sine? Auzimvorbindu-se de tragedii, mai ales în tânăra generație, ca urmare a falselor premise ale frumuseții. Tinere handicapate psihic pentru că sunt scunde pe cănd Paris Hilton este aproape unanim vazută drept purtând o frumusețe demnă de râvnit… Altele, între tinerele de azi, sunt bântuite de gânduri de sinucidere, pur și simplu pentru că nu sunt acceptate social din pricina simplelor atribute fizice. Depresia și anorexia au ajuns probleme obișnuite pentru noua generație de tineri. În rândul băieților, presiunile sunt asemănătoare. Trăim intr-o vreme în care valorile generației noi se bazează pe tot ce este trecător… O muzică “bună” trebuie sa fie în Alaturi de cuvantul criza, pe care il auzim vehiculat foarte des, s-a lipit de vocabularul curent termenul pandemie. Acum toata lumea stie ce este o pandemie. Momentan, ne aflăm în mijlocul mai multor pandemii simultane. De fapt, ne confruntăm cu pandemii duble: o pandemie medicală și o pandemie culturală. Legatura intre ele este data de o radacina comuna – o pandemie spirituala. Cum asa? Simplu. Prin departarea noastra, a oamenilor, de un sistem valoric stabilit de Creator, sistem oferit pentru a trai, relationa si actiona in varii circumstante. Fiind indragostiti de propriile pareri, actionam si gandim la nivel de clasa, in nuante rasiale, iar cand am pierdut complet referinta divina, am creat standarde care nu ne- au facut preamult bine. Urmarile dure ale fisurilor relationale si pretentiilor de superioritate se simt acut – si intebarea este cum ne linistim si ne vindecam. Solutia incepe prin modul de a vedea cum trebuie sa functioneze lumea prin sistemul valoric divin. Toti avem opinii puternice despre situatiile prin care trecem. Parerile noastre exprimate uneori cu patima ne ridica in ochii nostri conferindu-ne o falsa pozitie de superioritate fata de alte opinii si opinanti. In cel mai bun caz, putem astfel fi corecti despre un subiect dar ramanem profund in eroare in ceea ce priveste relationarea fata de cei ce nu impartasesc parerea noastra. Crestinii se polarizeaza foarte usor in ecorui ale unor dispute politice in care preferintele personale se impun deasupra nivelui de fratietate in care ne-a asezat Domnul Isus Christos. Si astfel cautand a rezolva o problema devenim noi insine probleme. La nivel social, relational, uman nu suntem pentru prima oara in istorie in acest impas. Multe natiuni in diferite cicluri istorice au fost in aceste zone fierbinti. De exemplu in scrierea biblica 2 Cronici este intalnita situatia in care atunci cand principiile spirituale sunt abandonate, inlocuite, linistea sociala si binele comun, beneficiile multiculturale se risipesc foarte usor. In versetul 5-6 al capitolului 15 din cartea 2 Cronici se spune; ” În vremurile acelea, nu era pace nici la plecare nici la sosire, căci erau tulburări printre toţi locuitorii ţărilor. Un neam era zdrobit de un alt neamşi o cetate de o altă cetate, căci Dumnezeu îi tulbura cu tot felul de necazuri. “ Aflat intr-o faza de nesupunere si indepartare de Dumnezeu, poporul evreu trecea print-o faza indelungata de suferinta. Dumnezeu ingaduia acest lung proces formativ. Daca Dumnezeu este o problema pentru tine nu conteaza prea mult ce programe culturale sau spirituale surogat vrei sa implementezi – solutia adevarata se afla numai la Dumnezeu. Atunci când identificăm și înțelegem componentele spirituale ale problemelor cu care ne confruntam vom fi capabili să le transpunem în realități pragmatice de solutionare a contextului socio-cultural haotic. Ne place sau nu, uneori trebuie sa acceptammurdaria, dezordinea si debandada pentru ca o solutie miraculoasa sa apara. Permisivitatea lui Dumnezeu de a ingadui raului sa isi faca simtita prezenta este doar cu scopul creării unui context favorabil constientizarii personale si colective a nevoii de ajutor divin. Ori de cate ori apelăm la Dumnezeu în conformitate cu principiile Împărăției Sale, El este atunci disponibil să se reintroducă în contextul problemei și să deschidă oportunitati de vindecare, de solutionare pasnica a oricaror diferende. Cultura noastra este imbibata de factori toxici. Avem toxine de revolta si nedreptate, toxine de rasism și ură, toxine de suprematie si necinste. Toate acestea amestecandu-se in acelasi spatiu si timp dau nastere la un cocktail mortal la nivel social. Daca respingem total ideea ca Dumnezeu permite aceste lucruri pentru a ne ajuta sa ne corectam si sa ne vindecam - atunci vom merge mai departe din cadere in cadere, de la un simptom la altul. In Biblie Dumnezeu adreseaza solutii la problemele umanitatii. El vorbeste limpede despre nedreptăți sistemice și individuale, despre clase sociale si diferentei rasiale, despreelitismsi politica.Vorbestedespre libertate, echitate si empatie.Dumnezeu nu e strain de toate aceste subiecte. Pana cand nu ne vom alinia gandul, inima si faptele standarduluimanifestat de principiile Imparatiei Sale, vomtrai si experimenta rezultatele unor variate forme de rebeliune. Cineva poate indreptatit sa spuna, dar avem atatea biserici care promoveaza si pomenesc principiile lui Dumenzeu. Cu atat de multi oameni credinciosi si lideri evaviosi de ce traim totusi in aceasta mizerie morala? Pentru că nu am reușit să aducem perspectiva lui Dumnezeu asupra situației. Rezolvarea acestei nebunii colective, a problemelor de nedrepate ce perpetueza inegalitatea din generatie in generatie nu se va datora programelor noastre politice, ci numai in masura in care vom respecta si implini o solutie bazata pe Cuvantul lui Dumenzeu. Situatia prezenta, cat de rascolitoare ar fi, prezinta un mare sambure de speranta. Criza acesta reprezinta si colapsul secularismului si al post-crestinismului acerb promovat la nivel socio-cultural. Este oportunitatea unica de a face din post- crestinism o istorie trecuta. Daca cautam butoane de salvare sau de iesire din impas – ar fi bine sa apasam pe butonul RESET. Este un moment definitoriu al umanitatii si se impune o resetare a societatii. Putem fi impreuna inaintea lui Dumenzeu sau dezbinati in afara Imparatiei Sale. Soluția este mai importanta decat a pleda pentru drepturile noastre pierdute. Este mai mult decat cine va castiga urmatoarea runda a alegerilor politice. In solutia ce poate aparea din ascultarea noastra de Cuvantul lui Dumenzeu, exista sansa ca biserica sa fie biserica, iar Evanghelia să fie speranța pe care o credem și o proclamăm. Emanuel C. Pavel – Vancouver B.C. (continuare in pagina 7)