Romanian Times | Iulie 2020

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES Ce va face Dumenzeu acum? Slavomir Almăjan “…Și care ține toate lucrurile cuCuvântul rostirii Lui.” (Evrei 1:3) Pe cât demult îți apleci inima în cercetare lucrurilor, cu atâtmai mult se desface evantaiul slavei Lui înspre răcorirea sufletului, în această arșiță devastatoare a cercetărilor fără rost…Bântuit mai întâi de criza identității și apoi de criza apartenenței, sufletul omului a alunecat mai adânc și mai adânc în valea disperării iar conflictul sinucigaș dintre sentimentul neputinței și slujirea sinelui s-a intensificat până la proporții cataclismice. Omul a renunțat la simplitate deci la pace. Și numă refer, când spun simplitate, la reducerea noastră la statura anostă a omului ignorant ci mai degrabă la acceptarea adevărului, a simplității lui care ne-ar pute duce la ceea ce David știa cănd a scris: “Te laud că sunt o făptură asa de minunată, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”(Ps 139:14) Ceea ce David și cei ca el au putut vedea este cu mult mai mult decât toate disecțiile, toate analizele complicate din cele mai moderne laboratoare ale lumii au putut revela. David a văzut în sine o “ființă minunată” deci, într-un fel de oglindire a feței lui Dumnezeu. Vedeți, este un salt de la disperare la exaltare. Și nici nu putea fi altfel, pentru că David l-a cunoscut pe El înainte de a se cunoaște pe sine. Prin cunoașterea Creatorului său David a evitat atât criza identității cât și cea a apartenenței. Este cât se poate de simplu! David vibra de bucurie în acest proces… Vedeți, noi complicăm lucrurile simple și deseori facem asta prin inversarea ordinii divine! Perpetua Rostire (4) “Cunoaște-te pe tine” a devenit pentru multe inimi chinuite de incertitudini sursa unei supreme disperări. Serghei Esenin spunea: “Ce urât îmi este cu tine în singurătate, Serghei Esenin!”. Boemul stepelor ruse, acest meteor al versului și al metaforei a terminat-o in chip tragic, curmându-și zilele la o vâstă încă fragedă. Și încă odată strig intrebarea: vedeți?! În unul din articolele mele precedente vorbeam despre vanitatea cunoașterii creației dincolo sau fără cunoașterea Creatorului… A încerca să te cunoști dincolo sau fără cunoașterea lui Dumnezeu te poate duce la concluzia lui Serghei Esenin care l-a dus la sinucidere. Este precum ai încerca sa să faci un ghem începând cu capătul de din afară. Puteți încerca… Simplitatea de care scriu, deci, nu este o reducere la mai puțin ci este aplicarea bunului simț divin în procesul cunoașterii. A face altfel este ca și cum ai încerca să spargi încuietoarea propriei tale uși având cheia ei în mână! De ce și mai ales cum am ajuns orbi la “lucrurile care se văd lămurit”? De ce și mai ales cum am ajuns să rătăcim pe un drum, singurul existent și cu o singură direcție? Hmm… Iată de ce Isac ieșea seara din cort ca să cugete în taină. Iată de ce Cuvăntul Domnulu ne strigă “Opriți-vă și să stiți că Eu sunt Dumnezeu!” Ești obosit? Ești copleșit de mulțime a problemelor, toate grele de rezolvat? Te zvârcolești în pat, nici o saltea nu-ți pare destul de confortabilă, nici o perină destul de moale, tresari la cel mai mic zgomot? Ei bine, îndraznesc să cred că incerci să desfaci ghemul existenței tale începând cu capătul de dinlăntru. Dacă ești în această conjuctură, nu te te mai uita la ceasul noptierei gândindu-te la cât ți-a mai rămas din noapte! Ieși, ascultă liniștea nopții, ascultă licărul stelelor mereu credincioase acelorași constelații. Îți spun, ascultă…Toate acestea sunt o rostire, și sunt o rostire perpetuă a lui Dumnezeu pentru ca existența să nu se surpe în neant… Unii cred, printre ei și unul dintre oamenii pe care îi respect în mod deosebit, ca de la actul creației încoace Dumnezeu a lăsat creația in voia ei, asemenea ceasului care contuâ să ticăie atăta timp cât arcul este tras... Nu este așa! Dumnezeu nu este legat nici de trecut nici de prezent nici de viitor. Prin El toate acestea sunt … Sunt acum! În El avem și ființa și mișcarea. Logica noastră umană stă deseori în calea rezolvării problemelor în loc să ne fie unealtă. Vedeți, Dumnezeu provoacă și potolește furtunile, Toata acesta situatie prin care trecem, valul de incertitudini, modul in care trebuie sa ne regandim interactiunea sociala in limitele domeniului public / privat i-au facut pe multi sa gandesca/sa se intrebe: Ce va face Dumnezeu acum? O intrebare normala in mintea unui ganditor umil, ce poate capata insa accente de frustrare in situatia in care nu vom intelege spre ce ne va purta Dumnezeu dupa aceasta pandemie. Este o intrebare rostita, soptita uneori si prezenta preponderent in exprimarile oamenilor religiosi. Pandemia actuala ne-a adus fiecaruia schimbari insemnate la nivel personal si de familie. Traversam prima mare incercare globala, fiecare este afectat de implicatiile colaterale aduse de prezenta acestui virus. Raspunsul la interogatia “Ce vrea Dumenzeu de la mine/noi in aceasta perioada in care virusul SARS-CoV-2 este dominant?” defineste noua manifestare a Evangheliei in spatiul public. Desigur raspunsurile nu sunt complete si se desfasoara pe multe paliere in functie de cat de mult virusul a modificat experienta cotidiana a fiecaruia. Pentru ca vorbeam despre posibile dezamagiri ce pot aparea in experienta crestina cred ca este important ca in aceasta periaoda sa nu interpretam abuziv situatia intr-o terminologie biblica si sa nu supraestimam suferinta existenta. Cred ca ceea ce faceam inainte de pandemie trebuie sa continuam si acum, adica sa cautam a cunoaste mai mult despre Domnul Isus Christos. O cunoastere dintr-o pozitie umila, depinzand de voia Sa, sa-L cautam pe Domnul prin Scriptura. Stirile, analizele, comentariile despre situatia actuala sunt bine de cunsocut insa la un moment dat ne trezim aglomerati de prea putin adevar si obosim in cautarile noastre dupa un raspuns. Cemodalitatemai buna de a gasi o alta perspectiva decat a te cufunda in scrierile apostolice despre Christos Domnul? In circumstantele actuale care sunt impovaratoare pentru multi sufletul nostru cauta ajutor si alinare in Cuvantul ce prezinta intreaga creatie aflata sub controlul si mana lui Dumnezeu – tot ceea ce putem si nu putem vedea. De exemplu daca vei citi si reciti Scrisoarea apostolului Pavel adresata Colosenilor (am citit-o de cateva ori recent), inca de la inceputul ei, Pavel nu se poate opri in a-L vedea pe Isus in toate. El a creat toate lucrurile, El este capul bisericii si tine toate lucrurile impreuna, El este cel ce aduce prin cruce, impacarea cu Dumnezeu a tuturor celor ce erau departe de Dumnezeu. Si daca vrei sa vezi un miracol unic, priveste cum Isus Domnul i-a pus impreuna pe cei dintre evrei si neamuri intr-un singur trup si cum Duhul Sau cel Sfant aduce in fiecare speranta glorificarii. “Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea Sa să locuiască în El. Prin El, Dumnezeu a împăcat toate lucrurile cu Sine, fie cele de pe pământ, fie cele din cer, făcând pace prin sângele crucii Lui.” (Col 1:19-20). Atunci cand suntem in intuneric si avem nevoie de lumina, de o intelegere asupra situatiei prezente sa privim la ce a facut si cum a trait Domnul Isus. Facand asta nu vom avea poate un raspuns direct la intrebarile ce le avem in minte, in inima, despre situatia din lume…dar vom avea ajutor la o intrebare mai importanta: “Cum pot sa cunosc si sa ma incred in Cel ce a creat toate lucrurile si le-a stabilit randuiala?” Intrebarile si raspunsurile sunt parte din noi, din cum ne-a facut Dumnezeu.Avem zilnic intrebari si vrem zilnic raspunsuri precise, unice, lamuritoare. Clare. Cand evenimente marcheaza viata noastra – precumaceasta pandemie – vremsa avem interpretari precise, rapide asupra scoplui acelui eveniment. Pentru ca vrem sa definim si sa gasim sensul, scopul si misiunea noastra unica. Uneori intelegand din scrierile vechiului testament legatura dintre un comportament deviant al oamenilor si prezenta unor evenimente nefaste, tindem sa gandim ca totul este pedeapsa (sau rasplata) divina. Oricare ar fi motivul tindem sa interpretam suferinta si asta nu este folositor. UneoriconsideramsuferintacadisciplinarealuiDumnezeuasupraaltoradarnuintotdeauna intelegem propria suferinta ca un semnal de alarma al lui Dumnezeu despre situatii din viata noastra sau a bisericii, motive asupra carora trebuie sa fim atenti, sa le analizam. Trebuie sa acceptam ca nu intotdeauna avem raspunsuri. Situatia actuala cu toate bulversarile ei ne pune in situatia de a realiza cat de mici, slabi si dependenti suntem de mila si indurarea lui Dumnezeu. Uneori singurul detaliu pe care e bine sa-l cunoastem este acela ca Imparatia lui Dumnezeu a venit prin Christos Domnul in lume si creste gradual disputand fiecare suflet si zona a umanitatii cu imparatia intunericului. Ar trebui sa nu fim frustrati, necajiti ca nu putem “citi” mintea lui Dumnezeu pentru situatia actuala. Ar fi mult mai de folos personal si in relatie cu cei din jur sa crestem in umilinta si dependenta de Christos Domnul. Un bun raspuns la o situatie de criza il construim practicand intelepciunea divina. “ noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să fiţi umpluţi de cunoaşterea voii Lui, cu toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească, pentru a trăi într-un mod vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în toate, rodind tot felul de fapte bune şi crescând în cunoaşterea lui Dumnezeu” (Col 1:9-10).Apostolul ori de cate ori a traversat o periaoda dificila in viata sa, l-a cautat de Domnul Isus in detaliu. Pavel se roaga ca sa putem merge vrednici de chemarea pe care o avem din partea Creatorului, purtand fructele Duhului Sfant prin vorbele si actiunile noastre, fiind intariti pentru a avea rabdare si a merge inainte cu multumire. Iar daca vrem detalii concrete – trebuie sa ne aratam ingaduinta si bunavointa fata de cei din jur, vecini, colegi, prieteni, cerand iertare si admitand greselile noastre fata de cei de aproape si de departe, fiind generosi cand putem ajuta pe cei in nevoie. Acesta este un raspuns bun la orice criza. Ocazia pe care o avem acum este rara. Este o criza unica in isorie ce are impact asupra fiecaruia. Dumnezeu inca se foloseste de oameni si are nevoie de tine si de mine pentru a fi purtatori ai raspunsului Sau intr-o perioada de cercetare. Emanuel C. Pavel – Vancouver BC, Canada (continuare in pagina 9)