Romanian Times | Septembrie 2020

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA (continuare din numarul trecut) de Preot Paroh Aurel Sas, Biserica „Sf. Simeon” Westland, Detroit Salvarea popoarelor de la bombele crizelor sec. XXI, prin rugăciunea cu credință Toatesuntposibilenumaiceluiceseroagă,îndescoperirealuiHristosMântuitorul: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18, 27), după știința Dumnezeiască descoperită omului care se roagă și care poată fi primită numai prin credință. Rugăciunea cu credință către Milostivul Dumnezeu, izvorul vieții (Psalm 35, 9), trebuie să fie într-un proces continuu în descoperirea Scripturii: „Rugaţi-vă neîncetat” (1 Tes. 5, 7). Iar această rugăciune neîncetată poate fi: de laudă lui Dumnezeu: „Toată suflarea să laude pe Domnul!” (Psalm 150, 6); de mulţumire: „în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl” (Col. 3, 17), pentru toate câte face în cer și pe pâmânt pentru creaturile Sale ca toate să aibă viață; de pocăință: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1, 15), este imperativul vremii în care trăim, de cerere: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide” (Matei 7, 7). „Dacă rămâneţi întru Mine (Iisus) şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă” (Ioan 15, 7). Adică, dacă rămânem în credință în Hristos Mântuitorul nostru și cuvintele Lui rămân în noi iarăși prin credință, ne rugăm Lui cu credință și încredere în El și El ne dă ceea ce avem nevoie. Dar ca omul să ceară, să roage lui Dumnezeu, trebuie să nu se încreadă în puterile lui, să nu creadă că se poate proteja singur cu „masca” pe față, după filozofiile greșite ale lumi în pandemie, de la bombele secolului XXI, ci să-și recunoască omul neputința și așa se va încrede în ajutorul lui Dumnezeu, după filozofia științei Divine, descoperită de Domnul, zicând: „căci fără Mine (Iisus Hristos Dumnezeu) nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5). Iată ce descoperă Scriptura, celor care se încred în puterile lor fizice și de orice fel: „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte” (Psalm126, 1). De aceea, trebuie înbrățișată filozofia lucrării teandrice a omului împreună cu Creatorul său, Dumnezeu. Dar pentru aceasta este nevoie să se ridice omul la cunoașterea lui Dumnezeu și astfel va afla căci cauza de existență a omului este în afară de el, adică în Dumnezeu, Creatorul său, cât și a universului ceresc și pământesc, nu sunt prin ele, ci în afară de ele, adică în Dumnezeu în Sfântă Treime, Creatorul lor, și că numai Dumnezeu are cauza de exitență prin Sine. Cunoașterea lui Dumnezeu, este aceea despre care a prezentat omenirii, Fiul Său, Iisus Hristos, zicând: „Şi aceasta este viaţa veşnică: „Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3). Cunoașterea lui Dumnezeu astfel este mai necesară decât aerul pe care îl respirăm. Izbăvire de Covit 19, va veni pe măsura rugăciunilor, a cât mai mulți oameni. Toate în revelarea Scripturii numai prin câteva cuvinte: „Că la Tine (Dumnezeu) este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35, 9). Iubirea lui Hristos (Efes. 3, 19) ne descoperă iarăși, zicând: „Eu (Iisus) sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). Dar Hristos Domnul nu este orice cale, adevăr și viață, ci El este Calea care nu rătăcește, Adevărul care nu înșeală și Viața care nu sfârșete niciodată, ci se revarsă în marea Vițeii Veșnice. Așadar, cei care umblă și trăiesc în viața aceasta prin credință și rugăciune nu le este frică de pericolul bombelor secolului XXI, în explozie în acest an, 2020, căci ei cred în făgăduința Domnului: „iată Eu (Iisus) cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 20). Viața este o adevărată filozofie divină a biruinței omului în taina Crucii lui Hristos Iisus, dar din păcate: „Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1, 18). Să luăm, dar, sensul fericit al vieții în Taina sau filozofia Crucii. „Cei ce ne mântuim” prin har, credință (Efes. 2, 8) și fapte bune (Iacov 2, 20), prin „credința care este lucrătoare prin iubire” (Gal. 5, 6) în faptele bune ale iubirii de Dumnezeu și de aproapele (Matei 22, 37-40) Astfel, să urmăm ce zice Domnul: „Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi” (Luca 8, 50) omenirea și de virusul din pandemia de azi.Adevăr care depinde de cât de multe persoane se vor întoarce la credință și se vor ruga cu credință Milostivului Dumnezeu. În rugăciune, trebuie să cerem Bunului Dumnezeu, să ne ierte și să ne ajute să trăim în această viață după poruncile Domnului ca fii ai iubirii de Dumnezeu și „ai luminii vieții” (Ioan 8, 12). Numai astfel în viața aceasta putem fi păziți de rău, și de bombele secolului XXI în explozie, iar la sfârșitul vieții pământești, în călătoria spre cetatea stătătoare în ceruri (Evrei 13, 14), să dobândim viața veșnică în Împărăția iubirii și luminii vieții lui Dumnezeu. Toate programele și planurile din viaţa omului sunt egale cu zero, fără programul sau rânduiala sfântă de Rugăciune. Dumnezeu ne descoperă în Scriptură că, se uită să ia necazurile oamenilor în mâinile Sale (Psalm 9, 34), ori acest lucru este posibil numai prin Rugăciune, prin care I le dăm Lui. Dacă Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, S-a rugat lui Dumnezeu Tatăl, aşa precum știm, înseamnă căci cu atât mai mult trebuie noi să ne rugăm lui Dumnezeu, ca şi creaturi ale Lui şi fii prin har ai Domnului, având astfel o legătură personală de vorbă cu Dumnezeu, precum au copiii cu părinții lor. La Cina cea de Taină găsim, așa numită Rugăciunea arhierească a Mântuitorul Hristos, când înainte de despărțire de apostolii Săi și de lumea aceasta S-a rugat Tatălui ceresc pentru preaslăvirea Sa (Ioan 17, 1-5); pentru apostolii Săi ca să-I păzească Tatăl și să-I sfințească (Ioan 17, 9-19), și pentru cei care vor crede înEl în toate generațiile, inclusiv pentru generațiile vremurilor noastre sub bombele secolului XXI, zicând Domnul: „Dar nu numai pentru aceștia (apostolii) Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine (Iisus Dumnezeu), prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi (Dumnezeu în Treime) să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 20-21). Unitatea oamenilor între ei și a popoarelor vine din rugăciune lui Iisus. Sf. Ioan Gură de Aur zice: „ că pace nu se poate încheia deasupra a Adevărului”. De aceea nu trăiește pace încheiată de oameni în lume, pentru că este deasupra adevărului și astfel este un compromis. De ce la Cina de Taină, Îl găsim pe Domnul Iisus rugându-se Tatălui ceresc în grădina Ghetsimani de trei ori, zicând: „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti” , iar a 2-a oară și a 3-a oară S-a rugat Domnul la fel, zicând: „Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta…” (Matei 26, 38-46). S-a rugat pentru că paharul suferinței în batjocuri de la oameni la judecată și a cuielor răstignirii pe Crucea Golgotei era de nesuportat. Cu toate acestea, la urmă S-a rugat să fie voiaTatălui, deoarece în suferința lui Iisus, care era în locul nostru, era mântuirea noastră și a popoarelor lumii de sub moartea păcatelor. Apoi, din înaltul Crucii Golgotei, în cea mai grea suferință a cuielor bătute în mânile și picioarele Lui, Domnul Iisus S-a rugat Tatălui ceresc, zicând: „Părinte, iartă- le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34). În această rugăciune a Domnului au generațiile popoarelor iertarea păcatelor peste secole. Iisus nu a cerut pedepsirea celor care L-au răstignit, și nici a noastră care L-am răstignit cu necredința și păcatele noastre prin cei care L-au răstignit atunci. Și câte alte rugăciuni în viața Sa pământească cătreTatăl a săvârșit Domnul pentru mântuirea noastră și a lumii întregi, ca Fiul al lui Dumnezeu și Fiu al Omului. Despre cele trei rugăciuni ale Domnului Iisus în grădina Ghetsimani, Sf. Evanghelist Luca descoperă, zicând: „Iar El (Iisus), fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ” (Luca 22, 44). Domnul Iisus era în chin de moarte pentru că El prevedea suferințele în care va fi răstignit și batjocuri în locul nostru și pentru păcatele noastre. Ceea ce înseamnă căci, cu atât mai mult trebuie noi să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ajutor în toate zilele vieții. Alături de căile credinței și rugăciunii să ajungem în Dumnezeu și El în noi, este calea Sfintei Împărtășanii cu Trupul și Sângele lui Hristos la Sfânta Liturghie, după cum Domnul zice: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine (Iisus Hristos) şi Eu întru el” (Ioan 6, 56), și calea rămânerii în iubirea de Dumnezeul iubirii, în revelareaScripturii că: „Dumnezeueste iubireşi cel ce rămâne în iubire rămâne înDumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (1 Ioan 4, 16). Aceasta este suprema împlinire a omului credincios, ajungerea în Dumnezeu și a lui Dumnezeu întru El, printr-o viață de sfințenie continua prin credință, rugăciune în porunca iubirii de Dumnezeu și de semeni (Matei 22, 37-40). Aceasta însemnă urmarea lui Hristos prin luarea crucii și lepădarea omului de sine (Marcu 8, 34) și viața în Hristos, în care trăim, ne mișcăm și suntem (Fapte 17, 28) Pentru aceste împliniri ale omului duhovnicesc în Hristos Iisus, trebuie să considerăm credința, rugăciunea zilnică, meditaţia spirituală și citirea de cărți religioase, frecventarea Bisericii să ne cultivăm în cunoașterea lui Dumnezeu, după cum Domnul a zis: „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3). Toate sunt căi ale iluminării omului din lumina cea necreată ce izvorăște din Dumnezeu, despre Care Scriptura revelează: „că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (1 Ioan 1, 5), de unde Scriptura ne zice: „umblaţi ca fii ai luminii!” (Efes. 5, 8). „Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului” (1 Tes. 5, 5). Iar această împlinire este prinTaina Botezului, a Pocăinței și a comuniunii credinciosului cuHristos Dumnezeu în Sfânta Împărtășanie. Toată iluminarea celor credincioși este și prin umblarea ca fii ai luminii prin credință și împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și nu ca fii ai întunericului morții de la necredință și păcat. Iar iluminarea credinciosului mai este prin credință în învățăturile Evangheliei (Marcu 1, 15), ce poartă puterea lui Dumnezeu de mântuire pentru cel ce crede (Rom. 1, 16). Fiii credincioși ai luminii și iubirii lui Dumnezeu nu pot concepe viața fără credință și rugăciune și frecventarea Bisericii la sfintele slujbe care aduc harul lui Dumnezeu. SALVAREADE LABOMBELE CRIZELOR SECOLULUI XXI ÎN EXPLOZIE! (3) ODATĂ CUANUL2020! CAURMAREANECREDINȚEI