Imparatia, Mantuire, Biserica

Page 111 of 478 îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea (Psalm 142.2-3a). Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea . (Psalm 34.1). Dar cei neprihăniți se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu, și nu mai pot de veselie . (Psalm 68.3). Alergați la Domnul și la sprijinul Lui, căutați necurmat Fața Lui! (Psalm 105.4), De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat. (Psalm 113.3). O iau înaintea zorilor și strig; nădăjduiesc în făgăduințele Tale. (Psalm 119.147). Domnul Isus stând de vorbă cu femeia samariteană, după ce aceasta își recunoaște și mărturisește păcatul, ea îl provoacă pe Domnul la dezbaterea doctrinei închinării: Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne