Imparatia, Mantuire, Biserica

Page 216 of 478 Tu mă paști în pășuni verzi și mă duci la ape de odihnă; îmi înviorezi sufletul și mă povățuiești pe cărări drepte, din pricina Numelui Tău. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie. Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, și paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului (Biserica Dumnezeului Celui viu) până la sfârșitul zilelor mele. În viața de zi cu zi, aproape oricine, când ajunge la un necaz sau are nevoie imediată de un ajutor, strigă: ”Doamne, Doamne”. Asta nu înseamnă că Domnul este Domnul persoanei care strigă. Va veni vremea când strigătul ”Doamne, Doamne” va avea un răspuns tragic: "Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun că mulți vor căuta să intre, și nu vor putea.