Noul Legamant - Un PACT Neconditional

Page 8 of 200 unele din chestiunile cele mai controversate în formalizarea discursului curent. Unii au susținut că un enunț condițional nu poate fi adevărat decât dacă există o legătură de conținut între antecedent și consecvent: această legătură poate fi derivată din semnificațiile cuvintelor ce figurează în ele, ca în exemplul "Dacă e neînsurat, atunci e celibatar", din prezența unei conexiuni cauzale între stările descrise de cele două componente, ca în exemplul "Dacă plouă, terenul va fi umed", dintr-o conexiune instituită printr- o reglementare juridică, precum în exemplul "Dacă faci vreo discriminare pe bază de rasă sau sex, ești susceptibil de a fi pedepsit", sau din vreo altă sursă. Alții au negat acest lucru, zicând, unii, că acceptarea enunțului condițional este ea însăși cea care stabilește o conexiune între antecedentul și consecventul lui și că deci un enunț condițional are statutul unei reguli care ne îndreptățește să inferăm adevărul consecventului din cel al antecedentului, dar care, întrucât este regulă, nu se pretează ea însăși la evaluare în privința adevărului sau falsității . Alții neagă că enunțul condițional ar statornici sau ar implica vreo conexiune. Linia ce se adoptă cel mai adesea în logica formală propozițională este fie de a nega că adevărul unui enunț condițional reclamă existența vreunei conexiuni între antecedentul și consecventul său, fie cel puțin de a socoti drept fundamentale acele utilizări ale enunțurilor condiționale care nu reclamă o asemenea conexiune. Ceea ce se realizează acordând unui enunț condițional minimum de forță posibil, adică interpretând formularea "Dacă p. atunci q" ca fiind totuna cu aserțiunea că în fapt nu avem p adevărat și q fals. Cu alte cuvinte, "Dacă p. atunci q" este tratată ca fiind echivalentă cu "Nu (p și nu q)" (în simboluri, -{p & -q)). Enunțurile condiționale interpretate în acest fel sunt numite condiționale materiale. Dacă "nu" și "și" sunt tratate ambele drept *operatori veri funcționali, atunci și condiționalele materiale vor fi considerate drept compuși veri funcționali ai enunțurilor lor componente. În acest caz, reprezentarea simbolică a lui "Dacă p. atunci q" este p & q, unde ,,&" se definește prin *tabelul de adevăr: