Romanian Times | Ianuarie 2021

ROMANIANTIMES Din 2011, România marchează anual Ziua culturii naționale la 15 ianuarie, data de naștere a poetului național Mihai Eminescu. La 171 de ani de la nașterea acestuia, 2021 aduce o întreagă serie de aniversări ale unor personalități majore ale culturii române, printre care 200 de ani de la nașterea poetului Vasile Alecsandri, 150 de ani la nașterea istoricului Nicolae Iorga, 140 de ani de la nașterea compozitorului George Enescu sau 125 de ani de la nașterea poetului și eseistului Tristan Tzara. 15 IANUARIE - ZIUACULTURII NAȚIONALE Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani. A fost poet, prozator, dramaturg şi jurnalist, socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.Avea o bună educaţie filosofică, opera sa poetică fiind influenţată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică - de la Heraclit laPlaton, demarilesistemedegândireale romantismului, de teoriile luiArthur Schopenhauer, Immanuel Kant şi de teoriile lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel. A fost activ în societatea ‘’Junimea’’ şi a lucrat ca redactor la ziarul “Timpul”. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Deşi a trăit doar 39 de ani, a lăsat posterităţii o amplă creaţie literară - poezii, proză, dramaturgie - şi publicistică. Manuscrisele lui Mihai Eminescu, adunate în 46 de volume (aproximativ 14.000 de file), au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în 25 ianuarie 1902. Criticul literar TituMaiorescu, mentorul ‘’Junimii’’, scria în studiul “Eminescu şi poeziile lui”, publicat în 1989: ‘’Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti’’. Criticul literar Tudor Vianu spunea că ‘’fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci”, iar Constantin Noica afirma că Mihai Eminescu reprezintă ‘’omul deplin al culturii româneşti’’ (în volumul “Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii româneşti”, Editura Humanitas, 2014). “Avorbi despre poet este ca şi cumai striga într-o peşteră vastă: nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere pe ceilalţi. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harfă şi să legene din depărtare delicata lui singurătate ca slavă. Într-un fel, Eminescu e sfântul preacurat al versului românesc. Din tumultul dramatic al vieţii lui s-a ales un crucificat. Pentru pietatea noastră depăşită, dimensiunile lui trec peste noi, sus, şi peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal, asta o ştie oricine citeşte”, spunea poetul TudorArghezi, într-o înregistrare de arhivă din fonoteca radio, realizată în 1955. Critic literar şi eminescolog, Zoe Dumitrescu Buşulenga (devenită ulterior Maica Benedicta) nota despre poetul naţional: “Căutător de absolut în viaţă, în gândire şi creaţie, Eminescu s-a desfăşurat cu cele mai înalte registre ale cunoaşterii, compensând gravele imperfecţiuni ale realului prin care se simţea închis de necesitate. Şi în căutările lui înfrigurate, a pendulat el, liricul admirabil, ‘între filosofii’, s-a cufundat în mituri, a încercat să pătrundă în ştiinţă, cercetând necontenit căile ce duc spre frumuseţi şi adevăruri supreme”. În cartea dedicată vieţii lui Mihai Eminescu, George Călinescu afirma: ‘’Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale’’, potrivit volumului “Viaţa lui Mihai Eminescu”, Editura pentru Literatură, 1964.