Romanian Times | Martie 2021

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES REPERE ETICE ÎNTR-O LUME CONTORSIONATĂ Slavomir Almăjan Și,cadefiecaredată, încăutarearăspunsurilorși înformularea întrebărilor, mă voi întoarce din nou pe poteca Genesei până la Eden de unde voi încerca să reconstitui drumul lung și întortocheat, de la inima lui Dumnezeu la inima lui Adam și a Evei și apoi printre spinii și pălămidele lumii pănă la inima artstului… Trebuie să existe o cale! Tot ce este taină originează dincolo de realmul nostru așacumzâmbetulGiocondei vinedindincolodepânzapicturii. Și dacă e să privești cu toată sinceritatea, puține din cele ce ne înconjoară se dovedesc a nu fi taine…“Normalul” este doar o taină cu care suntem obișnuiți… Una din marile netaine este mintea omului prinsă în mrejile unei logici iluzorii. Ea desbracă totul în procesul desvelirii esenței care, precum mirajul în pustie este mereu aproape de a fi atins și totuși niciodată atins. De fapt omul trece prin aventuri de neînchipuit în căutarea normalui tot asa cum cel ce se înneacă strigă după un pahar de apă. Omul devine victimă a unui fals simțământ de foame și de sete, în fața căruia adevărată hrană și adevărată apă sunt doar doar iluzii. Spun asta ca unul care a simțit durerea pierderii unor lucruri pe care nu le-amavut niciodată. Dacă vreți aceasta este tragedia omului prins în căngile propriei lui naturi… Într-unul din articolele precedente vorbeam despre faptul că noi suntem locul prin care veșnicia, deci infinitul, intersectează spațiul nostru tridimensional, spuneam că peregrinarea noastră terestră este doar o întrerupere a veșniciei. Am folosit exemplul hiperspațiilor ca subliniez realmul lui Dumnezeu, magnitudinea de neimaginat a existenței lui. Totuși, nici o paralelă, nici o ilustrație, nici o teorie, nici măcar cea mai înaltă imaginație nu vor putea cuprinde asta. Unii teoreticieni au încercat să “deseneze” hipercubul ca o existență cu patru dimensiuni… Și totuși mâna unui copil poate desena un cub care să cuprindă hipercubul…Concluzia? Noi nu vom putea să cuprindem nimic din ceea ce este deasupra realmului nostru. Poetul și marea ... (4) Și totuși, prin ceea ce Cuvântul ne spune, noi locuim dincolo de acest spațiu, noi suntem niște entități spirituale cu temporare experiențe umane, așa cum spunea cineva. Cortul acesta pământesc împreună cu întocmirile gândurilor condiționate de mediul terestru, mediul deasemeni contaminat de păcat, este doar o expresie, îndrăznesc să cred, a ceva cu mult mai grandios. Deaceea chipurile cioplite ale lucrurilor care sunt dincolo de noi sunt o urâciune în ochii lui Dumnezeu. Ele ucid taina sau mai bine zis capacitatea noastră de a accepta existența acesteia. Instituțiile sociale fundamentale sunt menite să fie o ilustrare a unei realități ceresti menite să rămână întocmai așa cum au fost rânduite să fie. Există consecințe înfiorătoare, consecințe care nu pot fi nici măcar concepute de mintea umană, ale oricărei tendințe de a perverti ceea ce Dumnezeu a pus ca temelie a existenței noastre terestre. Nu este o teorie, nu este o nuanță doctrinară, este o realitate divină. În ciuda netrebniciei mele, în ciuda limitelor mele, în ciuda deselor mele orbecăiri, această realitate este și rămâne adânc zidită în ființa mea, în miezul ei… Chiar și permanenta tensiune dintre natura umană și “omul nou” născut din Duhul lui Dumnezeu este o mărturie a realității divine de care vorbesc. Din când în când, sau poate chiar tot timpul există ceva din noi care tinde spre și uneori chiar atinge realitatea divină, cea de dincolo de colivia noastră tridimensională. Gândiți-vă la ceea ce nu poate fi explicat din punct de vedere material, ceva care nu este de natură materială și care totuși exercită o influență covârșitoare asupra mediului în care, prin trup, suntem parte. Iubirea, spre exemplu… Dumnezeu este Iubirea! Iubirea, prin esența ei divină produce o perspectivă diametral pusă de perspectiva umană. Noi privim lumea în starea ei de continuă cădere și ne vrem afară din ea, strigăm după nădejdea binecuvăntată a răpirii. Iubirea, la răndul ei privește aceași lume, în aceeași stare de perpetuă cădere… Dar ce binecuvântată diferență! Ea, Iubirea, ne duce în lume pentru a ne întinde brațele în semn de supremă îmbrățișare într-un act de supremă măreție, răstignirea… Ca o creatură nouă, văd ceea ce natura umană nu ne îngăduie. Eu ca și toți cei renăscuți prin Duhul lui Dumnezeu suntemmeniți să fimființele privirii de sus, ființe cu o perspectivă a existenței total diferiă de cea a lumii… Ca poet, deseori îmi opintesc mintea și inima înspre înțelegere mai adâncâ a realității, și la fiecare încercare gândul mă duce la punctul de pornire, Edenul. Purtăm în noi un dor, deseori de neexprimat prin cuvinte, un dor mistuitor după o patrie sau după un mod existență care nu are nimic de a face cu ceea ce simțurile noastre pot percepe. Suntem, fără îndoială, străini acestui mediu. Dacă privești cu sinceritate creația lui Dumnezeu, vei observa că tot ce te înconjoară, dela firul de iarbă la pom, de la cea mai mică viețuitoare și până la cea mai mare, de la viețuitoarele mărilor la zburătoare, totul există fără efortul de a exista. Pestilor, apa le este mediul prielnic, păsările sunt la ele Evenimentele prin care ne derulam la pas viata provoaca spre analize etice la nivel personal si de grup. Prabusirea publica a standardelor morale crestine la nivelul unor conducatorisaugruparieclesialealimenteazadebusolarea morala. Si cand nici crestinii nu mai stiu directia, care mai este standardul acum? Unii oameni vad totul in alb si negru, corect si gresit, bine si rau.Alții vad un imens ocean de gri, cateodata albastru bleu, alteori verde pal, in care nimic nu este clar. De fapt, cred ca pozitia cea mai buna este data de balansarea unor opinii, dar aceasta abordare necesita o enorm de buna intelepciune. Desigur viața ar putea fimai usoara daca Scriptura ar conține un raspuns clar pentru fiecare posibila dilema etica. Insa pur si simplu nu este asa. De fapt, Biblia nu ofera nici macar un raspuns definitiv la fiecare intrebare etica care este discutata in paginile sale. Provocarea pentru fiecare omcredincios si fidel Domnului Christos este de a face alegeri corecte atunci când mergi perioade dificile ce pot predispune la zone “gri” ale vieții. Care pot fi reperele unor decizii etice in aceste situatii? Sau in orice situatie? Mai toata lumea agreaza in portiuni mari standardului etic biblic. De exemplu, „Sa nu furi” nu se aplica doar casieritei de la magazinul local. Se aplica tuturor - bogați sau saraci, tineri sau batrâni. Dincolo de mandatele biblice evidente, totusi, exista o lume a preferințelor, a opțiunilor si parerilor in care ceea ce este potrivit pentru o persoana poate sa nu fie deloc in regula pentru alta. Asadar avem nevoie de un filtru care sa ajute luarea unor decizii etice in ceea ce priveste problemele care nu sunt abordate specific intr-un pasaj sau altul al Scripturii. Este intersant ca nu te poti ghida mereu nici doar dupa sistemul legislativ local intrucat acesta mentioneaza ce este permis, dar nu ceea ce ar trebui sa faci intotdeauna. In aceasta directie unul din fostii judecatori ai Curtii Supreme din SUA , Potter Stewart, spunea: „Etica cunoaste diferența dintre ceea ce aveți dreptul de a face si ceea ce este corect sa faceți”. Deci, ce filtru decizional-etic ar trebui sa folosim? Exista lanturi decizionale la nivel etic – cel al Universitatii Harvard – este unul din cele mai folosite, insa nu este aplicabil in orice circumstanta. Atunci adevarul incorporat in Biblie devine standardul aplicabil in orice situație. Doua din pasajele ce pot constitui un bun filtru pentru orice credincios sunt cele scrise de Apostolul Pavel (Romani 14 si 1 Corinteni 10: 23-33), ambele tratând in mod specific daca un credincios ar trebui sa manânce carne oferita idolilor. Nu aplicatia este in discutie (a manca sa nu) ci principiile care au ghidat discuția apostolului Pavel cu privire la aceasta problema pot fi aplicate si zonelor gri de astazi. Aceste intrebari - extrase direct din aceste doua pasaje - pot fi folosite ca un test pentru a ajuta la determinarea raspunsului corect la o dilema etica. Daca raspunsul la oricare dintre aceste intrebari este negativ, atunci nu ar trebui sa il facem. Iata-le: - Este permis? (Daca exista o porunca biblica clara impotriva ei, atunci nu este permisa.) - Va duce la pace si intelegere relationala? - Este benefic, profitabil sau constructiv? - Are in vedere binele altora? - Va determina o alta persona credincioasa sa se impiedice? - Aduce onoare numelui si reputației lui Dumnezeu? Un „nu” la oricare dintre aceste intrebari ar trebui sa insemne un „nu” la orice decizie. Acest set de intrebari nu se aplica doar evenimentelor importante ci oricaror situatii, pentru ca folosirea in repetate rânduri ne predispune spre obicieuri morale bune. Comportamentul etic nu este o decizie de ultim moment dupa cum spunea si Aristotel, „Suntem ceea ce facem in mod repetat”. Efectuarea de alegeri etice pe probleme mici face mai usoara identificarea alegerii corecte cu privire la problemele mai mari. De obicei, limitele noastre etice sunt tocite de micile alegeri zilnice, nu de efortul unei singure decizii uriase. Cu alte cuvinte, daca convingerile personale nu sunt stabilite inainte de a ajunge la o intersecție etica, este naiv, daca nu chiar absurd sa crezi ca vom face o alegere buna. Este bine sa ne deprindem in abordari mature, echilibrate si aici prietenii din jur au o mare importanta. Donald Miller scria la un moment dat, “devii ca prietenii tai, asa ca alege prieteni care iți vor intari hotarârea etica”. Cel mai mare test al convingerilor unei persoane vine adesea atunci când suntem detasat de o subcultura (eventual bisericeasca) confortabila centrata pe Isus Christos, In aceste momente este bine sa stim ca prieteni credinciosi sunt inca acolo si ne pot ghida in directia etica. Situatiile actuale ne pot solicita nivelul etic mai mult decat pana acum. Atentia noastra spre ceea ce este adevarat, bine si frumos trebuie sa ramâna mereu la fel. Vom pasi prin intersectii etice in fiecare zi. Finalmente nu esti chemat doar a face ce trebuie la momentul oportun ci de a arata imaginea christica intr-o lume fara busola morala. Dupacumspuneaprofesorul biblicenglezN.T.Wright: „Eticacrestinanuesteochestiune de a descoperi ce se intâmpla in lume si de a fi in acord cu aceasta. Nu este o chestiune de a face lucruri pentru a câstiga favoarea lui Dumnezeu. Nu este vorba despre incercarea de a asculta carțile de reguli prafuite de demult sau de departe. Este vorba de intonarea in prezent, a melodiilor pe care le vom cânta in lumea noua a lui Dumnezeu.” Emanuel C. Pavel, Vancouver BC, Canada (continuare in pagina 20)