Romanian Times | August 2021

ROMANIANTIMES VA URMA apropierea și societatea Angela FURTUNĂ: Specia umană la apocalipse, între distanță și apropiere însemnări despre cultura singurătății și provocarea - dispariției Viețile speciei noastre par să depindă de re-definirea a două tipuri de repere: distanța fizică și apropierea fizică între indivizi, așa cum le re-scriu astăzi pandemia și apocalipsele climatice. Anul 2020, anul de debut al pandemiei, ne-a obișnuit cu întrebarea despre distanța fizică: oare cât de mult ne vom îndepărta unii de alții, pentru a supraviețui, ca specie, în siguranță epidemiologică? Anul 2021, al doilea an al pandemiei, dar și anul celor mai mari catastrofe globale legate de șocurile climatice (celemai înalte temperaturi din Europa și incendiile catastrofale din Grecia, Italia, Spania, Turcia, Tunisia, Algeria și alte țări cu deschidere la Marea Mediterană), ne deprinde, acum și aici, cu întrebarea despre apropierea fizică: oare cât de aproape trebuie să fim pentru a supraviețui în siguranță, ca specie, prin refugiu din calea apocalipsei de foc? Terminologia oficială impune actualmente (neglijență?, intenție?)maimult distanțarea, respectiv, apopierea , socială , decât sensul fizic , care este mult mai concret și mai ferit de pericolul discriminării. OMS, Organizația Mondială a Sănătății, a relevat faptul că sintagma de distanță/distanțare fizică ar fi mai utilă, căci evită asocierea unor termeni ce pot sugera slăbirea relațiilor de coeziune ale societății. ECDPC, European Centre for Disease Prevention and Control, mai atentă la detalii din sensurile eventuale, face cu acribie precizarea că prin distanță/ distanțare socială se face referire la o distanță fizică între indivizi sau între grupuri de indivizi, al cărei rol este reducerea răspândirii virusului, iar între cei doi termeni – socială și fizică – există o relație de perfectă similitudine. Oare? Sensul de distanță fizică pare că “descrie cu mai mare acuratețe ce anume se dorește, și anume ca oamenii să stea separați din punct de vedere fizic. 1 ” Interesantă este aici nota suplimentară ce adaugă distinție, nicidecum similitudine perfectă, între cei doi termeni: “este posibil ca măsurile de distanțare fizică să fie implementate pentru o perioadă mai extinsă, iar succesul lor depinde parțial de siguranța că oamenii păstrează contactul social. 2 ” Noutatea creată de aceste fenomene fără precedent invită la redefinirea limitelor și a termenilor în care este percepută societatea umană: o cultură a singurătății (în fața pandemiei), plus o cultură agregantă a coloniilor umane migratoare (în fața apocalipsei climatice), sunt ele posibile în conjugare? În fond, sunt două viziuni antagonice, corespunzătoare pentru două fenomene aleatoare ce supun, fiecare, specia umană unor presiuni adaptative fără precedent. Avem posibilitatea, ca specie, de a ne adapta, global, într-un răstimp atât de scurt, unor provocări atât de radicale și definitive? Nu știm încă, dar singura certitudine pe care o putem descifra în momentul de față este că abordarea emoțională a codului roșu de supraviețuire trebuie eliminată din start, ca fiind contraproductivă. Pur și simplu nu mai este timp pentru lacrimi. Ideea distanței a fost abordată sociologic de Georg Simmel, la care procesele de distanțare au căpătat virtuți de factori generatori ai majorității formelor societale. De ce este importantă acestă abordare? Pentru că Simmel a fost primul care a realizat o viziune complexă a socialității ca forme de distanță atât în sens geometric (euclidian), cât și în sensmetaforic; tiparul social unic, cel al străinului (v. the stranger 3 ), reunește elementele de bază ale conceptului de distanță socială . Sentimentele, atitudinile, diferitele trăiri sunt generate de formele geometrice în care se organizează 1 ECDPC, Q & A on COVID-19, https://www.ecdc.europa.eu/ EN/covid-19/questions-answers 2 Id. ECDPC, Q & A on COVID-19, https://www.ecdc.eu - ropa.eu/EN/covid-19/questions-answers 3 “The Stranger.” In Georg Simmel: On Individuality and Social Forms, Chicago: Univ. of Chicago Press, 1971, pp. 143–50 7 Meditații est-etice existența indivizilor 4 , așadar conexiunea dintre termenii de distanță fizică și distanță socială este pusă într-o lumină nouă. Interpretările actuale date distanței și apropierii sociale, începând cu pandemia Covid și cu apcalipsele climatice, din 2020, vin să arunce în aer bazele științifice construite de Simmel, ori de românul Traian Herseni 5 sau de antropologul american E.T. Hall, părintele proxemicii, care propusese, după 1963, conștientizarea jocului distanțelor interpersonale prin patru zone și distanțe interpersonale, cu semnificații cvasiuniversale pentru ființa umană: zona intimă, zona personală, zona socială și zona publică. De la carantina totală, la restricțiile de circulație ori la păstrarea unui minimum de 2 m între indivizi, conceptul operațional de distanță socială ( și fizică ) în pandemie a trecut prin varii abordări, în numai un an de zile (2020 – 2021). Simultan, în timpul incendiilor devastatoare ce au loc chiar în aceste zile în emisfera de Nord, apropierea socială (și fizică ) a devenit de necontrolat, pe durata operațiunilor de evacuare sau de migrație a coloniilor de (potențiali) supraviețuitori. Coroborând descrierile terminologice specifice sociologiei și științelor sociale sau culturii, cu urgențele medicale, epidemiologice, economice, militare, umanitare sau politice, distanța și apropierea socială pun în ecuație variabilități incontrolabile ale unor abordări societale nemaiîntâlnite, aflate într-o dinamică irepresibilă ce depășește orice așteptare omenească. În cele din urmă, nu precizia termenilor mai are relevanță, cât supraviețuirea speciei noastre, confruntată cu acțiuni și fenomene agresive greu de stăpânit. Oare în fața unei victorii iluzorii ne vom distanța și mai mult, sau ne vom apropia până la pierderea identității? Căci ce va mai fi fiind identitatea, atunci când vor dispărea filosofii și poeții? 4 Iordache, Ruxandra, Distanță/ distanțare socială, în Revista de Științe Politice și Relații Internaționale, nr. 1/ 2020. 5 Herseni, Traian, Sociologia distanței, în Anuarul Institu- tului de Istorie “George Barițiu », Series Humanistica, tom. XIV, 2016, pp. 367-384, Cluj Napoca. distanța și apropierea în societate distanțare și cultura singurătății Cineva poate enumera nuanțările din același spectru folosind cuvântul creștin cu aceeași ușurință ca și “musulman” sau “budist” sau “hinduist”. Când spui “Frate în Cristos” sau “copil al lui Dumnezeu” tu deja folosești termeni duhovnicești pe care cei din lume refuză să-i folosească. Prin aceasta tu definești o entitate atât de diferită încât aceasta nu suferă comparație. Roadele? Aici începe de fapt înțelegerea că folosirea unei “vorbiri duhovnicești” nu este doar o diferențiere semantică ci adoptarea limbii “oficiale” a Împărăției. Într-unul din articolele precedente vorbeam despre semnificația și puterea cuvântului rostit. Cuvântul nu este doar o “dare de sens” în comunicare ci este miezul lucrului pe care îl definește. Termenii seculari, folosițI să înlocuiască termenii duhovnicești, sunt o primă treaptă înspre panta apostaziei sau “lepădării de la credință” despre care vorbea Pavel în scrisoarea a doua câtre Tesaloniceni. Motivațiile par atât de inocente și atât de nobile la prima vedere încăt doar o atentă ascultare la îndrumările Duhului poate aduce lumină în acesta direcție. Numiți aceasta “cugetare” dacă vreți… “Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu căci pentru el, sunt o nebunie, și nici nu le poate pricepe pentru că trebuiesc judecate duhovnicește.” De fapt, “stelele” amvoanelor de astăzi, unele dintre ele cel puțin, printr-o extremă raționalizare a “nebuniei propovăduirii crucii”, prin adaptarea unui limbaj secular in propovaduirea împărăției, au creat o Evanghelie acceptabilă, o evanghelie de care nu se poticnește nimeni, umplând sanctuarele cu converți și nu cu născuți din nou… De fapt cineva spunea ca dacă ar fi să fim tărâți prin tribunale pentru credință, nu s-ar găsi dovezi împotriva noastră… Și încă ceva care ar trebui să ne trezească la realitate; dacă mai apare câte unul cu inima și duhul lui Ieremia sau Daniel sau Isaia și este pregâtit să fie expus drept nebun pentru Domnul, primii care se ridică împotriva lui sunt chiar frații lui în Domnul… Conformismul, puteți vedea și singuri, a luat locul curajului în proclamarea adevarului. Corectitudinea politică vis-a-vis de nebunia propăvaduiri crucii a devenit azi “înțelepciune”. Iubite cititor, lasă-te în brațul și călăuzirea Duhului, retrage-te în aerul curat al sfintei cugetări, în tihna prezenței Domnului, a Celui care și-a întărit cuvântul stropindu-l cu propriul Lui sânge… Astăzi, mai mult ca niciodată, actul tău de discernere este chemat să servească în lucrarea Lui. Confuzia din jurul nostru este atât de adâncă încât cuvintele Mântuitorului nostru îmi reverberează în inimă mai puternic ca niciodata: “Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pământ?” Pe făgașul înaltei cugetări (continuare din pagina 6)