Romanian Times | Octombrie 2021

CULTURĂ 6 ROMANIANTIMES COSTUL UNEI PERSPECTIVE CORECTE Slavomir Almăjan Cine este rob și cine este slobod? Cât de mult producem în veacul acesta al superproductivității? Cât de departe am ajuns în acest veac al supervitezelor? Cât de departe am ajuns în răspunderea la întrebări și cât de departe am ajuns în rostirea întrebărilor? Ei bine, haideți să începem cu prima întrebare… Simplitatea sau mai degrabă aparența simplității acestei întrebări este izbitoare. Aparent este ca si cum ai întreba ce este alb și ce este negru, ce înseamnă a sosi și ce inseamnă a pleca? Credeți-mă, aș dori din toată inima să trăiesc într-un contest social și istoric dar mai ales într-un context spiritual în care răspunsul la o întrebare atât de simplă ar fi în aceeași măsură de simplu. Da, mărturisesc că tânjesc după o țară , după o vreme, după o societate, în care să poți rosti fără ca să fi defăimat ceva de genul: “Ți s-a arătat , omule , ce este binele…” vreau să spun ca tănjesc după absolut. Tânjesc după o masurare exactă aceea ce este măsurabil și după respect sau cel puțin la un tribut de tăcere pentru ceea ce este de necuprins…Dar pentru că în înțelepciunea Lui de necuprins, Domnul a găsit cu cale să mă așeze într-o altfel de societate, gasesc un refugiu convenabil în efortul meu de a răspunde întrebărilor sădite adânc în cugetul meu… Deci cine este rob si cine este slobod? Simplitatea acestei întrebări este spulberată de poziția noastră față în față cu conceptul libertății. “Slavomire” îmi veți spune “o să te doară capul!” O fi că o să mă doară dar știu ca m-ar durea și mai mult ignoranța. “Oricum nu vei putea răspunde tuturor întrebărilor!” Este drept, ba poate chiar mai mult decât atât; realizez ceas de ceas , odată cu fiecare tentativă de răspuns, că știu atât de puțin și că depind de harul Domnului, din ce în ce mai mult, sursa neîntreruptă a revelațiilor. Îmi amintesc de de prietenul meu Bob Hepburn spunându-mi odată: “Când ești singur ești liber!” Ca paranteză, Bob a fost însurat de două ori și în cele din urmă a ajuns la convingerea că obigațiile de familie stăteau pre mult între el și patima alcoolului așa că a ales “libertatea”. Pentru Bob, deci, libertatea este lipsa de obligații și de responsabilități. Un răspuns atât de “axiomatic” pare că nu mai trebuie cercetat dar eu am alte convingeri, și nu le-aș numi ”convingeri” ci descoperiri. Nu pentru că este Robia Ascunsă atât de simplu si “evident” nu-l accept cu ușurință ci pentru faptul că este generat de o lene intelectuală și pentru că este mai mult o scuză decât o concepție. Bob avea nevoie de un astfel de răspuns ca să-și justifice robia față de patima alcoolului și ca urmare el preamăre singurătatea și o numea “ libertate”. Și apoi, lipsa totală lipsa totală de răspundere față de o a doua sau a treia prsoană este un simptom al unei stitudini antisociale, secular vorbind, și o negare a ordinii divine din punct de vedere spiritual. “N-am față de cine să greșesc…” Vedeți? Dintr-un singur foc avem minciuna diabolică facută să sune ca un adevăr de căutat! Singurătatea pe care prietenul meu o preamărește este o crasă pervertire a solitudinii care este atât de benfică unui suflet prins în travaliul vieții dedicate adevăratei libetăți. Da, solitudinea este de râvnit dar nu ca un mod de viață ci ca un “respiro” de la interdependența noastră ca ființe sociale și de la o intensă interactiune cu cei de-o seamă cu noi în domeniul spiritual. Solitudinea este de fapt o audiență personală cu Sursa puterii noastre in efortul “de a ne fi unii altora”. În lumea seculară, libertatea este văzută deseori ca o însumare de drepturi… Cu cât e mai lungă lista acestora cu atât libertatea celui ce le posedă este mai mare. Bob, prietenul meu are dreptul de a nu-i păsa de nimeni altul în afară de propria lui persoană, eu am dreptul să conduc cu 120 km/h pe o șosea cu viteza maximă de 120 km/h…Democrația este vazută ca o emblemă a libertății, tot astfel și grevele, protestele legale, și multe altele așa zilele derepturi care îți oferă libertatea să- ți alegi lanțurile. “ Sunt liber!” este mantra omului modern…Dumnezeu ar fi râs dacă s-ar manifesta ca și noi oamnenii pentru ca, numai cu o astfel de libertate, noi suntem liberi de lanțuri dar numai inăuntrul coliviei. Observăm ca nici singurătaea, deci lipsa de obligații, nici o listă aricât de lungă de drepturi nu pot satisface dorința de liberă mișcare dincolo de spațiul coliviei. Că-ți numești colivia cu nume bombastice nu va schimba stare jalnică a omului neîmpăcat cu Dumnezeu. Aș putea numi drept colivie puterile extrem de limitate ale trupului, scurtimea vieții pâmântești, entitatea noastră fizică minusculă în comparație cu mareția de necuprins a universului, neputința minții noastre de a cuprinde și pricepe realitatea dincolo de reperele noastre interioare, și multe altele precum puterea de a alege codul tău genetic, de a-ți alege trecutul, de a-ți controla viitorul care fac din dreptul nostru de a alege și a lua decizii nimic mai mult decât o glumă. Aș dori să ne oprim pentru o clipă la ceea ce comunismul, acest model satanic al societații, spune ca este libertatea. Profesorul meu de filosofie și economie politică obișnuia să accentuieze cu vocea lui solemnă: “Libertatea este o necesitate înțeleasă!” Respectiva definiție ne era întotdeauna turnată în minte ca un postulat, ca un adevăr care nu necesită demonstrații. Numai că, o minte liberă nu înghite totul, nu ia totul ca adevăr dacă testul logicii nu este trecut. Deci definiția spune că există o “necesitate” independentă de voința ta, de convingerile tale, de demnitatea ta umană, Ti-ai prins vreodata degetul in usa? Sau te-ai lovit cu degetul mic de la picior de vreun corp de mobila? Durerea este imediata, puternica, intensa. In acel moment nu te mai poti gandi la nimic altceva. Intreaga lume se reduce la durerea unui deget fie el si de la picior. Nimic altceva nu mai conteaza pentru cateva secunde. Insa dupa un timp, cand durerea dispare, iți dai seama ca deși nu a fost o experiența placuta, durerea nu ne mai domina gandirea. Asta ne face durerea, ne reduce perspectiva. Cand suferim, fie ca este fizic sau emoțional, tot ce ne pasa in acel moment este durerea pe care o simțim. Nu avem chef de discuții filosofice și nu mai putem pune lucrurile in perspectiva corecta. Ceea ce simtim, durerea noastra, este cel mai important lucru din lume pentru noi. Cred ca in timpul acesta destul de bulversant pe care il traversam devenim oameni cu o perspectiva deformata. In Evanghelia lui Matei (cap 18) Domnul Isus prezinta o intamplare care evidentiaza ideea unei perspective corecte. Christos a spus ucenicilor sai despre un slujitor care avea o datorie de zece mii de talanți iertata de un rege milostiv. Aceasta este o suma uimitoare de bani. Este dificil de convertit exact in termeni moderni, deoarece un talant a fost din punct de vedere tehnic o greutate (in jur de 30 kg) și nu o unitate de moneda; a variat ca valoare in funcție de materialul cantarit. Daca presupunem ca talantul era de argint, fiecare ar fi in valoare de aproximativ 6000 de denari, aproximativ douazeci de ani de salariu pentru un zilier. Daca luam ratele minime actuale de plata, datoria iertata de milostivul rege ar fi de cateva miliarde de dolari. Da, miliarde, nu milioane. Suma este uimitor de grozava și a ierta aceasta datorie arata incredibila indurare a regelui. Intretasuta in aceasta imagine este prezentare clara a Evangheliei. Cu toții suntem pacatoși care avem o datorie in fața lui Dumnezeu din cauza razvratirii noastre. Acea datorie este masiva, lucru pe care nu l-am putea rambursa niciodata. Vom putea avea intrare inaintea lui Dumnezeu numai daca El ne iarta datoria. De obicei perspectiva pe care o avem asupra noua insine este ca suntem foarte buni cu ceva accente/aspecte rele din cand in cand. Parabola prezentata de Mantuitorul ne arata ca suntem total pierduti si avem nevoie de mila. Cu adevarat ni s-a iertat mult. De ce folosește Isus Christos un numar atat de mare atunci cand descrie datoria pe care slujitorul o are fața de rege? Pentru a pune in perspectiva corecta iertarea pe care suntem datori sa o aratam celor din jur, celorlalți credincioși. Pilda continua sa descrie pe slujitorul iertat intalnindu-se apoi cu un coleg de slujba care ii datora o suta de denari. Aceasta este o suma rezonabila de bani, aproximativ trei luni de salariu pentru un zilier. Primul slujitor nu a invațat lecția despre iertarea propriei sale datorii și nu arata mila fratelui sau, cerandu-i sa ramburseze datoria. Mesajul parabolei este clar: trebuie sa ne iertam frații. Ne poate fi greu, pare ca va costa mai mult, dar daca vedem lucrurile in perspectiva a ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi, nu avem alta cale de ales. De fapt, Isus o numește o problema atat de importanta, incat slujitorul care nu ierta se afla sub judecata lui Dumnezeu. Acțiunile sale au dezvaluit ca nu a apreciat iertarea si mila lui Dumnezeu. Toate acestea depind de perspectiva. Datoria pe care al doilea slujitor o avea era semnificativa si adesea, raul pe care ni l-au provocat alți oameni este insemnat. Nu vreau sa minimalizez durerea resimtita de cei tradati, cei ce au fost deteriorati spiritual si fizic chiar de catre proprii lor frati. Parabola Mantuitorului este clara si in acest sens: raul pe care ni l-ar putea provoca alții, datoria pe care au acumulat-o, poate fi foarte mare. Și in mijlocul acelei dureri, nu putem vedea cum i-am putea ierta. Suntem prea raniți. Este ca și cand ne-am prinde degetul in ușa. Ne trezim gandindu-ne la cat de nedreapta este situația noastra. Ne oprim asupra durerii noastre. Și nu putem vedea sau chiar lua in considerare iertarea ce depinde de noi. Domnul Isus ne spune sa ne extindem perspectiva. Acest lucru nu este usor atunci cand suferim, dar nu imposibil nici unui om. Dumnezeu ne-a iertat mult mai rau decat oricat ne-ar putea face altii. Daca suntem oameni iertați, iar iertarea a venit cu prețul morții Fiului lui Dumnezeu, atunci trebuie sa iertam. Chiar și cand doare. Iertarea este dificila si nu prea pare un lucru extra, ceva optional pentru oamenii credinciosi. Daca aveți pe cineva cu care nu ați facut niciodata vreun efort sa va impacați sau sa iertați, rugați-va pentru asta. Gandește-te la ce s-a facut pentru tine. Apoi gandește-te la ce a facut Dumnezeu pentru tine și in ce stare te-ai afla daca Dumnezeu s-ar gandi doar la durerea Lui și nu ar fi acționat niciodata pentru a ierta si plati datoria noastra. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu caruia ii place sa binecuvanteze acțiunile noastre de impacare. Avem un Dumnezeu care știe durerea si care suporta costul iertarii celor care L-au ranit. Iertarea este un dar exceptional pe care Dumnezeu ni l-a oferit. Il iubim si onoram pe Domnul Isus in masura in care ne aliniem viata la valorile Cerului. Emanuel C. Pavel Vancouver, BC, Canada (continuare in pagina 7)