Romanian Times | Noiembrie 2021

ROMANIANTIMES MESAJE BIBLICE 18 VAURMA de Preot Paroh Aurel Sas, Detroit „Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (1 Ioan 1, 5) Așa revelează Scriptura de mai sus tuturor generațiilor: „…că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (1 Ioan 1, 5). Iar această revelație mare o descoperă oamenilor însuși Duhul Sfânt prin Sf. Ap. și Evanghelist Ioan, zicând: „Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El (Hristos) şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (1 Ioan 1, 5). Astfel, din această Scriptură aflăm că, „…Dumnezeu este lumină…” (1 Ioan 1, 5), și acesta este unul din marile și multele nume ale lui Dumnezeu, așa precum am aflat în tema anterioară. Iar alte Scripturi Îl revelează pe Dumnezeu că este iubire (1 Ioan 4, 8), apoi că este Duh, iar această revelație a făcut-o generațiilor la fel Fiul lui Dumnezeu, când a zis: „Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 24). Că Dumnezeu este lumină o descoperă și Scriptura următoare, când prezință despre Împărăția Cerurilor: „Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii vecilor” (Apoc. 22, 5). Iar Sf. Părinți, care s-au ridicat la vederea luminii dumnezeiești prin viața lor trăită în Hristos (Fapte 17, 28), ca Sf. Simeon Noul Teolog, ne prezintă lumina divină pe care au văzut-o astfel: „Compară lumina soarelui cu lumina unui sfeșnic. Așa este lumina întreit ipostatică, de negrăit, neapus, neapropiat, mai presus de toată întelegerea, de tot cuvântul și de toată lumina” (Sf. Simeon Noul Teolog, Et. 1, 12, 387-596, Cartea în lumina lui Hristos, de Arhiep. Vasili Krivoșein, Editura Instit. Biblic și de Misiune a BOR, București - 2005, p.182). Tot de la Sf. Simeon Noul Teolog, care a văzut lumina dumnezeiască, descoperă că Dumnezeu este o singură lumină în Trei Străluciri: Tatăl și Fiul și Sfântul Duhul. Astfel, pornim la un drum mare și tanic în această temă a scrie și a vorbi de Dumnezeu, Cel cu multe nume cum este „lumină întreit ipostatică, de negrăit, nespus, neapropiat, mai presus de toată înțelegerea, de tot cuvântul și de toată lumina”, și așa fiind, „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul (Iisus) cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18).Așa, pe această cale tainică este nevoie de credință și de iubirea lui Dumnezeu, atât ca să poată cineva să scrie o astfel de temă, cât și cititorilor ca să poată înțelege. Deci, numai Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, născut din Tatăl, L-a vazut și Îl vede pe Dumneze Tatăl permanent, pentru că este de o ființă cu El și este a doua Persoană în Dumnezeu, în Sfânta Treime: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă, de viață făcătoare și nedespărțită. Iar referitor la Iisus Hristos că, este Fiul lui Dumnezeu, ne revelează Scripturile din partea psalmistului, zicând: „…Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!” (Psalm 2, 7). „Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: “Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”; şi iarăşi: “Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu”?” (Evrei 1, 5). Dumnezeu Tatăl naște pe Fiul (Psalm 2, 7; Evrei 1, 5), și purcede pe Duhul Sfânt (Ioan 15, 26), mai înainte de toți veci și fără de început și fără de sfârșit, din veci și până în veci. Astfel Dumnezeu, este unul în Preasfintă Treimie: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Iar Lumina Sfintei Treimi este una și unică, fără de început și fără de sfârșit și nercreată, Care izvorăște din Dumnezeu, Care este lumină (1 Ioan 1, 5), în revelarea Scripturii: „Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35, 9). Despre dogma Sfintei Treimi o să aflăm pe parcursul temei mai detailat, iar acum, pentru plecare la drum, am lăsat doar ceva introductiv. Lumina dumnezeiască, în cadrul Bisericii Ortodoxe, constituie un mesaj de mare importanță și actualitate pentru toți oamenii și pentru toată lumea modernă de azi sub întunericul păcatului, mai ales, fiindcă numai contecarea, prin credință, rugăciune și urmarea legilor morale, la lumina dumnezeiască prin viața în Hristos (Fapte 17, 28), întru iluminarea lui Dumnezeu, Care este lumină (1 Ioan 1, 5), pot scăpa generațiile vremii de sub moartea spirituală în întunericul fărădelegilor de tot felul. Dezastrele din univers sunt urmarea trăirii în întunericul păcatelor, iar crizele economice sunt rezultatul crizelor morale, în urma încălcării poruncilor lui Dumnezeu care sunt mântuirea omului, iar salvarea din cize și dezastre este prin conectarea la lumina Dumneƶeiască, în urma întoarcerii la credința în Dumnezeu, prin Sfânta Taină a Pocăinței, ca fiul cel rătăcit (Luca 15, 11-32). Poruncile lui Dumnezeu pentru generații, nu sunt date de Dumnezeu ca să fie o greutate, ci ca să înțelegem că ele sunt în asemănare ca legile din Statele popoarelor după care oamenii să poată trăi în pace și să dobândească cele necesare vieții, așa sunt Poruncile sau Legile lui Dumnezeu pentru oameni ca să-i ajute la mântuire. Ferindu- se de păcate să ajungă la unirea cu lumina divină, devenind „…fii ai luminii” (Efes. 5, 8), spre dobândirea Împărăției lui Dumnezeu. Sf. Părinți și în special Sf. Grigore Palama, ne va lămuri în vederea luminii dumnezeiești, care este unul dintre numele lui Dumnezeu, despre care zice încă de la început că, lumina dumnezeiască trebuie înțeleasă întotdeauna ca o manifestare personală a lui Dumnezeu cel personal. Iar la aceasta trebuie să ținem cont de distincția între lumina dumnezeiască și esența ființei dumnezeiești. Pe Dumnezeu numai Fiul poate să-L vadă, precum am aflat mai sus, fiindcă este de o ființă cu Tatăl și de o esență sau natură divină cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, iar cei dintre Sfinți care s-au ridicat la vederea lui Dumnezeu ca lumină, sunt cei curați cu inima, în prezentarea Mântuitorului: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8), care au văzut pe Dumnezeu prin energiile Sale necreate ce izvorăsc și iradiază din El spre viața lumi, ca lumină a vieții (Ioan 8, 12), și nu pe Dumnezeu în esența sau natura Sa. În Dumnezeu există o întreită distincţie, dar nu o separare între Persoana Dumnezeiască și fiinţă TeologiadesprefiinţaluiDumnezeuşienergiileSale necreate estedeoimportanță capitală în Biserica Ortodoxă. Învățătura energiilor necreate a fost numită și teologia harului în Biserica Ortodoxă de Răsărit. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, plecând de la doctrina Sf. Grigorie Palama, prezintă clar în scrierile sale despre distincţia reală, dar nu separare, între fiinţa dumnezeiască și absolut incognoscibilă şi neîmpărtăşibilă şi puterile sau energiile dumnezeieşti necreate care stau la baza teologiei. Sf. Grigorie Palama, în această direcție a afirmat că cognoscibil și incognoscibil, comprehensibil și incomprehensibil îşi au temeiul în Dumnezeu. Astfel în secolul al XIV-lea, sinoadele au precizat într-unmod luminos existenţa în Dumnezeu a ființei, incognoscibilă şi inaccesibilă şi a energiilor cognoscibile şi accesibile vederii creștinilor cu viață duhovnicească pe o treaptă înaltă a vieții în Hristos, în care trăim, ne mișcăm și suntem (Fapte 17, 28), trăind „…după legea duhului vieții în Hristos Iisus (care) m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii” (Rom. 8, 2). Așa, s-au așezat bazele dogmatice ale cunoaşterii și experierii lui Dumnezeu prin trăirea vieții în Hristos, întru iluminarea Duhului Sfânt, cu rugăciunea curată şi s-a rezolvat astfel contradicția aparentă insolubilă în adevărul că, Dumnezeu este şi cognoscibil şi incognoscibil, fără ca aceste două însuşiri ale Sale să se excludă una pe alta. Distincția între ființa divină și energiile divine În Dumnezeu există, așa cum am aflat mai sus, o întreită distincţie , dar nu o separare între Persoană, fiinţă şi energie sau lucrări, dar pe primul plan este Persoana lui Dumnezeu ca deţinătoare a fiinţei şi energiilor. În vederea Sf. Grigore Palama, nici nu se poate vorbi despre fiinţa dumnezeiască și despre harul, sau lucrarea, sau lumina divină fără a înțelege şi Persoana unică a lui Dumnezeu sau Persoanele Sfintei Treimi care sunt una și care le deţin, iar acestea fiind și subiecte ale lucrărilor, luminii, sau harului. Iar când vorbim sau scriemde Persoanele Dumnezeiești, se subânțelege că vorbim întotdeauna şi de fiinţă şi de energiile dumnezeiești, cum zice Sf. Grigore Palama că: „Dumnezeu este numit lumină nu după esenţa Sa, ci după energia Sa” (Contra lui Achindin, P. G. CL, col. 823). Nimnei nu poate ajunge să vadă sau să cunoască esența sau natura ființei lui Dumnezeu, decât numai Fiul, Care este în sânul Tatălui, în descoperirea prin cuvintele Sale: „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1, 18) ÎnDumnezeu există fiinţa, lucrarea şi Ipostasurile sau PersoaneleDumnezeiești. Iar această distincţie nu aduce în Dumnezeu o separare, cum ziceau potrivnicii Sfântului Grigorie Palama. Fără această distincţie între fiinţa dumnezeiască şi energiile divine necreate, care izvorăsc sau iradiază în afară din Dumnezeu, nici nu poate fi abordat raportul omului cu Dumnezeu, fără a cădea în panteism. Ori, cum au zis teologii Bisericii Ortodoxe, fără a-Ldespărţi pe om de Dumnezeu, printr-o prăpastie de netrecut, omul şi Dumnezeu rămân două existenţe, în care ființa umană creată se împărtășește din energiile divine necreate ca să aibă viață în ea (Ioan 6, 53). Sf. Grigorie Palama, în secolul al XIV-lea, a apărat învățătura ortodoxă de atacurile teologilor și filosofilor apuseni scolastici, care îl aveau în frunte pe călugărul Varlaam din Calabria, Achindin și Nichifor Gregoras şi a fost dogmatizată în sinoade ca învăţătură a energiilor Dumnezeiști necreate , care izvorăsc sau iradiază din Dumnezeu, izvorul a toate (psalm 35, 9), spre împărtăşirea credincioşii din ele, fără a se înţelege prin această comuniune că, ei se împărtăşesc de fiinţa divină care rămâne inaccesibilă oricărei creaturi. Distincţia între esenţă și energiile divine nu afectează simplitatea dumnezeiască, care ține mai mult de vorbirea omenească decât de revelație (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsurile către Talasie cap. 61, Ed. Harisma, p. 347), ci va fi un mod de a ţine în echilibru transcendenţa lui Dumnezeu spre lume, ca să aibă viață în ea (Ioan 6, 53), excluzând panteismul şi susţinând în acelaşi timp realitatea directă a comuniunii personale a omului credincios cu Dumnezeu. DUMNEZEU ESTE LUMINĂ, CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (1) TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI