Romanian Times | Decembrie 2021

ROMANIANTIMES VLADIMIR TISMĂNEANU 10 Revoluții de la vârf... Elitele conducătoare din țările comuniste au eșuat din cauza incapacității lor de a funcționa în cadrul pluralismului politic. Principala funcție a birocrației comuniste a fost aceea de a exercita dictatura asupra mințiiși trupului.Etosulbirocraticcomunist a presupus un puternic spirit corporatist, o solidaritate dezvoltată pe o experiență existențială comună, paternalism continuu și un foarte atent păzit monopol al puterii. Putem afirma că Gorbaciov a fost într-un fel prea conștient de revoluția de la vârf pe care a inițiat-o. Politica glasnostului a fost pentru el, în primul rând, un instrument de eliminare a factorilor conservatori din birocrația de stat și de partid. Acceptarea gradului impus de reformă economică și democratizare a continuat să chinuie elita conducătoare sovietică. Gorbaciov a părut a fi surprins de reacția populară și extrapolarea politicilor sale, în vreme ce s-a ocupat în special de eliminarea rivalilor săi (de la Igor Ligacev, la Elțîn). A facilitat astfel o prăbușire a unității elitelor, una care a lăsat cale liberă comportamentului nociv, oportunist pe termen scurt, al agenților de rang inferior ai birocrației de stat de pe tot cuprinsul URSS. Gorbaciov a declanșat, într-adevăr, o revoluție de la vârf, dar i-a scăpat efectul revoluționar pe care l-ar avea asupra populației. Devotamentul său fundamental față de un stat sovietic sub conducerea PCUS, un alt avatar al vechii fantezii revizioniste de reformă ideologică din interior cu instrumente presupus preexistente, constituie o altă explicație a declinului său. Acest devotament este cheia ezitărilor sale la începutul anului 1991, atunci când, pentru o scurtă perioadă de timp, s-a apropiat de conservatorii notorii din partid (sacrificându-l, printre alții, pe Aleksandr Iakovlev), precum și pentru poziția sa șovăielnică privind utilizarea forței în Letonia, Lituania și Azerbaidjan. El explică totodată rezoluția din ianuarie 1991 a PCUS, care încuraja „exportul de resurse energetice către Europa de Est drept cel mai important instrument” pentru „restabilirea «prezenței» noastre [sovietice] în regiune”, pentru a „neutraliza sau cel puțin diminua tendințele anti-sovietice din țările est-europene” (The Collapse of East European Communism). Până și abandonarea faimosului rol conducător în societate al PCUS, garantat moldova.europalibera.org / 16.12.2021 constituțional (Art. 6), a survenit la 3 zile după o demonstrație de 100.000 de persoane înMoscova, împotrivaPartidului Comunist. Citind dialogul dintre Gorbaciov și Mlynář în „What to Do with the Party?”, devine evident faptul că liderul sovietic era absolut confuz legat de modul în care să introducă pluralismul politic concomitent cu susținerea socialismului de stat. Tot el a făcut în mod corect primul pas prin dezgroparea sloganului Marelui Octombrie („Toată puterea sovietelor!”), pentru a seculariza puterea și procesul decizional în URSS. Înacestfel,elaîncercatsă-ipunăpeoficialii de partid sub controlul societății. Sloganul original al revoluției de la 1917 a însemnat „libertate în raport cu ordinele partidului, nu doar pentru organele guvernamentale alese, ci și pentru corpurile executive stabilite de acele organe legislative. A însemnat o separație legală a puterilor guvernamentale”. Structurile paralele create nu puteau evolua în întregime în organe ale democrației reprezentative concomitent cu păstrarea Articolului 6 al Constituției PCUS, ceea ce a menținut monopolul asupra puterii al Partidului Comunist. Descrierea evenimentelor de către Gorbaciov arată cum negocierile amânate din cadrul Comitetului Central au produs schimbare, dar numai sub presiunea alegerilor republicane din 1990. El admitea faptul că doar în iulie 1991 organul de conducere al partidului a reușit să furnizeze „un program al socialismului democratic în sensul modern al termenului”. Pluralismul politic a însemnat pentru Gorbaciov mai degrabă ambigua „evoluție a partidului într-un organism social, adică, regruparea și reconstituirea milioanelor de comuniști care nu făceau parte din nomenclatură”. Tot el și-a păstrat aparent convingerea în lumeasca vocație care i-a caracterizat pe acei „virtuoși” ai primilor ani de bolșevism. Din acest motiv, persistă o întrebare, una pe care am ridicat-o și eu în 1990: a avut revoluția lui Gorbaciov potențialul de a fi o revoluție anti-leninistă? Planurile sale au părut, într-adevăr, să fi menținut trăsăturile unei mișcări de regim definite de un atotcuprinzător spirit socialist. El a încercat să formuleze un nou contract social bazat pe încredere reciprocă și respect între lideri și cetățeni. Partidul ca intelect colectiv în sens gramscian, relegitimarea sa prin competență intelectuală și autoritate morală, nu a avut însă niciodată succes în a deveni o alternativă viabilă la pluralismul politic și național sau la fragmentarea generată de amurgul leninist. (continuare in pagina 20) Daniel BEFU - 20.11.2021 Samson Popescu, de profesie agricultor: ”Dacă am avut undeva prioritate în viață, cred că am avut la Securitate” Samson Popescu este unul dintre cei mai importanţi şi respectaţi fermieri din vestul ţării. Nu pentru că ar lucra mii de hectare sau pentru că ar fi avut vreo fulminantă carieră în politică. Fermier cu 300 de hectare în judeţul Timis, Samson Popescu şi-a câştigat respectul colegilor şi al companiilor prin seriozitatea și mai ales implicarea de care dă dovadă în fiecare lucru pe care îl face în ferma de la Cărpiniș. La profilul său de o rețea de socializare, în loc de funcție scrie ”Agricultor”. Deși nu e un fermier mare, lucrând doar 300 ha în Cărpiniș, județul Timiș, este un nume cunoscut în branșă. Pe de o parte datorită seriozității și dedicării sale în tot ce întreprinde, pe de altă prin prisma opiniilor pertinente pe care le-a lansat de-a lungul anilor în spațiul public. E vorba de … Samson Popescu. Povestea lui de viață e una plină de peripeții și hârtoape, însă până acum a biruit cu verticalitate toate obstacolele apărute în cale. Samson Popescu, agricultor de origine și de profesie Samson Popescu (70 ani) e unul dintre cei mai respectați fermieri timișeni, deși dimensiunea fermei sale este de doar 300 ha. Principalul factor de producție din ferma sa este Dumnezeu. ”Amrezultate remarcabile…CuajutorulCelui de Sus, bineînțeles”, începedialogul nostrucuproducătorul, care, în ciuda vârstei onorabile, de 70 de ani, e încă pe baricade. ”Continui să fac agricultură pentru că mă autodefinesc pe mine ca agricultor de origine și de profesie”, își definește crezul. În Cărpiniș a fost adus de drumurile vieții după terminarea facultății și de atunci face agricultură. Samson Popescu ne-a destăinuit că de origine este din Titești, dintr-o zonă muntoasă din Țara Loviștei, de pe versantul sudic al Carpaților Meridionali. ”Am ajuns aici conjunctural, în 1975, după armată. Am venit la facultate cu gândul de-a face agricultură și lucrul acesta m-a făcut să mă pregătesc asiduu în acest domeniu. N-am fost șef de promoție, ci am ieșit pe locul al 3-lea din anul meu, la terminarea facultății, doar fiindcă n-am stat bine cu cei de la securitate. Am fost urmărit cu prioritate, pentru că originea mea n-a fost cum a trebuit, conform șablonului celor de la PCR”. Consecințeleoriginii ”nesănătoase”alecelui careesteastăzi fermierul Samson Popescu au fost neprevăzute și neplăcute în perioada vechiului regim comunist. ”Când a fost să dau examenul la materia numită socialism științific, cu chiu cu vai am trecut examenul ăsta, deși în viațamea n-ampierdut niciunexamen. Însăeexamenul lacareamluatceamaimică notă, pentru că n-am dat bine. Profesorul de științe politice, care ne-a predat în ultimul an cursul de filosofie marxist leninistă, în timpul unui seminar vine lângămine și-mi zice: «Tovarășu’ Popescu, nu știu cum veți lua dumneavoastră examenul la mine». «De ce tovarășul profesor? Că sunt aici să învăț.». «Ei, dar dumneata chiar dacă înveți, nu-ți însușești!». Eu nu era suficient să știu subiectele. Trebuia să-mi însușesc crezul socialist. Nici acum, după atâția ani, nu știu aparatul care măsoară însușirea ideologiei. La acel examen, neînsușindu-mi ideologia, am primit o notă slabă caremi-a stricat media generală a anilor de facultate.Așa se face că deși am învățat din greu și am fost performant fără excepție în toți anii de facultate, din cauza acelei note am ratat primul loc”, privește senin înspre acel moment care, la mijlocul anilor 2000, când CNSAS i-a permis accesul la dosarul de urmărit al tatălui său, l-a făcut să aibă o altă perspectivă asupra întregului său trecut. Urmărit cu prioritate de Securitate pentru ”păcatul tatălui său” de a fi ridicat o biserică Peste ani, în 2007, a scos de la CNSAS dosarul de urmărit al tatălui său și a putut să-l răsfoiască și odată cu el, să-și înțeleagă într-o altă cheie întregul trecut. ”Timp de 30 de ani tata a fost urmărit de securitate pentru faptul că a fost baptist și a construit o biserică, ceea ce nu a fost pe placul sistemului. Dosarul meu încă nu mi l-au dat, deși l-am cerut de mai multe ori la CNSAS. Mi s-a spus că nu sunt în posesia tuturor dosarelor, că unele sunt încă la SRI și nu e printre ele. Știu sigur că am dosar de urmărit, fiindcă în dosarul tatălui meu sunt mai multe mențiuni despre mine și despre ce amfăcut după stabilireamea cu locul demuncă la Cărpiniș. Însă în dosarul lui tata există și o comunicare de la organele dinVâlcea, undem-amnăscut eu și cele dinTimiș. Securitatea din Vâlcea cerea ceva de genul: «Vă rog să-l identificați pe Popescu Samson, fiul lui Popescu Petre și al Dochiei…”. În acea corespondență este anexat și răspunsul securității Timiș care sună cam așa: «Da, l-am identificat pe Popescu Samson și este lucrat cu prioritate de serviciile noastre». Dacă am avut undeva prioritate în viață, cred că am avut la Securitate”, zâmbește amar fermierul, așezat pe o băncuță de lemn de la marginea unui lan de porumb, în amurgul unei zile reci de final de octombrie.